DEFICIENTE SENZORIALE

Elev: Gheorghe Teodora

Clasa: a X-a F
• Deficientaeste absenta, pierderea
sau alterarea unei structuri ori a unei
functii(anatomice, fiziolozice sau
psihologice) putand fi rezultatul unei
maladii (boalaereditara sau
dobandita), a unui accident, a
conditiilor negative de mediu, etc.
MIOPIA
• Afectiunea miopie este un viciu de refractie al ochiului (alaturi de
hipermetropie si astigmatism) care se manifesta prin dificultati in
distingerea obiectelor situate la distanta, in timp ce obiectele situate in
apropiere sunt vazute clar.
• De regula, globul ocular al persoanelor mioape este mai lung si razele de
lumina paralele, care vin de la un obiect situat la departare, se focalizeaza
inaintea retinei, fiind necesara plasarea unei lentile divergente in fata
ochiului, pentru le face sa focalizeze intr-o imagine clara situata pe retina.
• De asemenea, exista miopii determinate de modificarile calitative ale
mediilor transparente ale ochiului (cornee, cristalin) care apar in anumite
boli precum distrofiile corneene sau cataracta.
CAUZE
• Genetica – Cele mai multe cazuri de miopie sunt transmise ereditar. Este foarte
probabil ca doi părinți care suferă de miopie să transmită mai departe această boală
copilului lor. În cazul miopiei globul ocular este mai alungit, iar copilul poate suferi la
rândul său de aceeași problemă. În general, miopia la copii se declanșează în primii
ani ai copilăriei sau în perioada școlii.
• Efort și luminozitate slabă – o altă cauză foarte răspândită a afecțiunii de miopie este
expunerea îndelungată la un mediu nefavorabil. De cele mai multe ori este vorba de
solicitarea execesivă și fără pauze a ochiului în condiții de luminozitate slabă. În
general, acestea apar când subiectul petrece mult timp în fața unui ecran, sau când
citește multe ore în lumină slabă.
• Modificarea mediilor transparente – Mediile transparente ale ochiului pot suferii
modificări din cauza unor boli specifice. Astfel miopia poate să apară la un ochi
bolnav de cataracta sau de distrofie de cornee.
• Diverse afecțiuni oftalmologice – alte boli ce pot cauza miopie sunt: Sindromul
Cornelia de Lange, Sindromul Turner, Sindromul Marfan sau retinopatia de
prematuritate.
M E T O D E D E T R ATA M E N T

• Una dintre cele mai moderne si eficiente metode de tratament o

constituie operatia de corectare a miopiei, operatie miopie asa cum mai
este cunoscuta, prin care se realizeaza modificarea refractiei globale a
ochiului si eliminarea nevoii de ochelari sau lentile de contact. Operatia
de miopie se poate face cu laserul sau prin inlocuirea cristalinului cu un
cristalin artificial (similar operatiei de cataracta).
SIMPTOME
• Poate fi greu să ne dăm seama că suferim de miopie sau că un copil
începe să o dezvolte atunci când aceasta este în fază incipientă. De aceea
e bine să fim atenți la următoarele semnale:
• Vederea la distanță devine neclară. Cei mici vor alege să stea în prima
bancă sau cât mai aproape de calculator sau televizor.
• Bolnavul de miopie întâmpină dificultăți de vedere mai ales în lumina de
amurg, când poate să îi fie greu să se orienteze.
• Se simte nevoia de a strange din ochii pentru a vedea mai bine în
depărtare.
• Apar dureri de cap sau dureri oculare din cauza efortului la vedere.
• În încercarea reparării disconfortului vizual, bolnavul de miopie va clipii
mai des.
PREVENIRE

• Igiena, odihna şi controlul oftalmologic periodic sunt cele mai

importante aspecte de care trebuie să ţineți cont pentru a păstra sănătatea
ochilor. Din păcate, predispoziţia genetică face ca un procent mare
dintre persoanele tinere să aibă vicii de refracţie precum miopie,
hipermetropie sau astigmatism. Un copil, de exemplu, are şanse crescute
de a fi miop dacă unul sau ambii părinţi suferă de această boală.
HIPERMETROPIA
• Hipermetropia este un viciu de refractie ce are ca
principala caracteristica vederea neclara, atat la
departare cat si la apropiere, cauza fiind reprezentata
de un deficit de convergenta ce face ca imaginea
obiectelor sa se formeze in spatele retinei.
CAUZE

• Toti oamenii se nasc cu hipermetropie, dar odata cu cresterea

organismului creste si ochiul. Aproximativ la varsta de viata de 5 ani
ochiul atinge dimensiunile sale normale. Daca insa cresterea ochiului se
opreste inainte de timp, atunci lungimea acestuia nu atinge marimea
normala si un astfel de om devine afectat de hipermetropie. Aceasta
varietate de hipermetropie se numeste axiala (“axa” – lungime). Dar se
intampla si asa, ca la lungimea normala a ochiului corneea si cristalinul
refracta slab razele luminii care nimeresc in ochi. In acest caz focarul de
asemenea va afla dupa retina si omul va avea hipermetropie. Aceasta
varietate a hipermetropiei a primit denumirea de hipermetropie de
refractie (“refractie” – refractare).
SIMPTOME

• probleme cu concentrarea asupra obiectelor din apropiere

• dureri de cap
• vedere încețoșată
• încordare oculară
• oboseală după citire
M A N I F E S TA R I

• Hipermetropia se manifestă diferit în funcție de persoană. De exemplu,

unele persoane au probleme de vedere doar de aproape, în timp ce altele
întâmpină probleme și la distanță.
T R AT A M E N T
• Tratarea hipermetropiei vizează corectarea procesului vizual pentru ca imaginea să se formeze
pe retină.
• În acest context, sunt disponibile două opțiuni: lentilele corective sau intervenția chirurgicală.
• De cele mai multe ori sunt recomandați ochelarii de vedere care vin într-o gamă largă de
lentile (protecție UV sau pentru calculator) și rame. Lentilele pentru ochelari pot fi bifocale,
trifocale sau progresive. Alegerea unei pereche de ochelari trebuie realizată după consultația
oftalmologică atunci când doctorul îți înmânează un document cu dioptriile potrivite ochilor
tăi.
• Lentilele de contact pot, de asemenea, corecta hipermetropia. Moi sau rigide, permanente sau
temporare, simple sau colorate, lentilele vin într-o mare varietate de modele. Singurele
neajunsuri ar fi grija suplimentară pentru ele (sunt sensibile) și prețul care este superior
ochelarilor.
• Operațiile chirurgicale sunt folosite mai ales pentru a trata miopia însă există și cazuri de
operații corective pentru hipermetropie ușoară. Aceste operații corectează vederea prin
modificarea curburii corneei. 
PREVENIRE
• Deși hipermetropia nu poate fi prevenită, detectarea sa timpurie previne progresare rapidă a
afecțiunii precum și oboseala cronică a ochilor.
• Adoptarea unor obiceiuri simple, însă, poate duce la amânarea bolii sau evitarea agravării
acesteia:
• mergi regulat la control, mai ales dacă unul dintre părinți are hipermetropie
• ai grijă de sănătate – detectarea din timp a diabetului sau a problemelor circulatorii
(circulația de la nivelul globului ocular afectează vederea) este primordială
• consumă alimente sănătoase – legumele verzi, fructele de pădure, pește oceanic, sunt doar
câteva alimente care sunt benefice vederii
• dacă lucrezi sau citești într-o zonă slab luminată, folosește o lampă de birou
• fă pauze dese dacă lucrezi la calculator
• poartă ochelari de soare cu protecție UV
• poartă ochelari speciali dacă ești implicat în activități precum folosirea unor produse toxice
STRABISM
• Afectiunea strabism, cunoscuta si ca “privirea incrucisata”, este o boala
a muschilor oculari responsabili pentru coordonarea miscarilor oculare,
care apare, de obicei, in copilarie.
• Strabismul afecteaza vederea binoculara care se formeaza in primii ani
de viata avand un efect estetic neplacut.
• In ceea ce priveste manifestarea bolii, poate fi prezenta la ambii ochi sau
numai la unul, cu orientarea privirii catre nas (strabism convergent),
catre ureche (strabism divergent), in sus (hipertropie) sau in jos
(hipotropie).
CAUZE

• Afectiunea manifestata in copilarie poate fi cauzata de

implicarea factorului ereditar, dar si de diverse probleme
aparute in timpul sarcinii sau in perioada copilariei.
• La adult, fenomenul apare in conditii patologice: accidente
vasculare cerebrale, tumori intracraniene sau oculare,
traumatisme cranio-cerebrale sau alte afectiuni neuro-
musculare care pot produce paralizii oculo-motorii.
SIMPTOME
  Strabismul poate apărea la orice vârstă, însă cel mai frecvent condiția
este depistată în copilărie. Pentru corectarea strabismului este nevoie de
tratament specializat bazat în general pe tehnici de ortoptică, de aceea,
pentru rezultate eficiente, este important să consultați medicul oftalmolog
odată ce observați semne specifice:
• Ochii nu se mișcă coordonat
• Vedere scăzută la unul sau ambii ochi
• Tendință de a înclina capul într-o parte
• Incapacitatea de a percepe vizual adâncimea
T R AT A M E N T

• cu cât este diagnosticat mai repede, cu atât intervenția terapeutică este mai eficientă,
iar riscul complicațiilor, precum ambilopia, este redus. În funcție de forma și stadiul
afecțiunii, medicul oftalmolog sau specialistul optometrist poate recomanda:
• Ochelari – atunci când strabismul este cauzat de o tulburare de vedere, precum
hipermetropia.
• Tehnici de ortoptică – constau în exerciții speciale de „reeducare” a vederii, pentru
mușchii care controlează motricitatea ochilor.
• Intervenție chirurgicală– aceasta implică repoziționarea mușchilor care controlează
mișcarea ochilor, astfel încât ochii să se alinieze corect. Poate fi recomandat dacă
ochelarii nu sunt eficienți individual.
• Injecțiile în mușchii oculari – acestea slăbesc mușchii ochiului și astfel pot ajuta
ochii să se alinieze mai bine, însă efectul nu este permanent – de obicei persistă mai
puțin de trei luni.
PREVENIRE

• Prevenirea strabism impune inspecții periodice ale oftalmolog

pentru copii, corecție optică în timp util a ametropia,
respectarea cerințelor de igienă, dozarea stresului vizual. Este
necesar să depistarea precoce și tratarea tuturor bolilor de ochi,
infecții, prevenirea traumatismelor craniene. Efectele adverse
asupra fătului trebuie evitate în timpul sarcinii.
A S T I G M AT I S M
Este o boală a ochiului cauzată de o deformare de cornee, care
atrage după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în
globul ocular.
În cazul astigmatismului, razele de lumină albă care sosesc la
ochi sub formă de raze paralele (de ex. de la un obiect
îndepărtat) suferă un proces complex și inegal de refracție. Cu
cât această refracție diferențiată este mai inegală, cu atât
astigmatismul se consideră mai grav.
M A N I F E S TA R E

• În timp ce imaginea din focar a unei surse de lumină

îndepărtate are la ochiul sănătos o formă sferică, în cazul
astigmatismului apare o imagine formată din două linii, din
cauza refracției diferite a razelor de lumină. Cu cât cele două
linii sunt mai îndepărtate una de alta, cu atât astigmatismul
este mai grav.
SIMPTOME

• Doctorii nu știu care este cauza principala pentru aparitia

astigmatismului, însă factorul genetic contribuie foarte mult.
• De asemenea, boala se poate instala în copilărie sau la maturitate, putând
apărea ca urmare a unei traume la nivelul globilor oculari sau după o
operație la ochi.
SIMPTOME

Există mai multe simptome care dezvăluie existența astigmatismului. Cum

multe dintre ele sunt comune miopiei sau hipermetropiei, consultația
medicală va stabile exact care este afecțiunea. Mai jos sunt principalele
simptome ale astigmatismului:
• dureri de cap
• oboseală oculară
• vedere distorsionată sau încețoșată indiferent de distanță
• nevoia de a forța ochii pentru a vedea clar
• dificultăți în vederea pe timp de noapte (mai ales dacă conduci)
• iritarea ochilor
T R AT A M E N T
• Astigmatismul poate fi corectat prin purtarea ochelarilor sau a lentilelor
de contact sau prin intervenție chirurgicală. Un astigmatism foarte mic
(mai puțin de 0,5) nu necesită o formă de corecție ci doar un control o
dată pe an pentru a detecta o eventuală progresie.
• Atât în cazul ochelarilor cât și a lentilelor de contact, doctorii
recomandă lentile torice (cu cilindru). Acestea sunt special create pentru
a permite refractarea luminii mai mult într-o direcție decât în alta.
• Un alt caz folosit mai ales pentru corectarea astigmatismului mediu
este Ortho-K. Acest tratament presupune purtarea unor lentile rigide pe
perioada nopții (sau dacă ai posibilitatea, pe durata zilei) și apoi
îndepărtarea lor ziua. Din nefericire, această procedură este una
continuă, deoarece la întreruperea tratamentului astigmatismul revine.
PREVENIRE

• Prevenirea astigmatismului constă în atenția la starea de sănătate a ochilor și la

detectarea în timp util a primelor simptome de astigmatism. Pentru a menține o
viziune clară, este important să distribuiți rațional încărcătura, să o alterați cu
o gimnastică specială. Exercitiile pentru ochi vor ajuta la ameliorarea tensiunii
si a oboselii. Evitați leziunile corneei și tratați imediat bolile inflamatorii ale
ochiului. Pentru a detecta astigmatismul congenital, este necesar să se
efectueze examinări preventive în conformitate cu planul stabilit de pediatru.
Dacă un copil a fost diagnosticat cu o astfel de boală, acesta trebuie înregistrat
la un oftalmolog. Pentru a preveni complicațiile secundare ale astigmatismului,
este necesară efectuarea corecției sale optice în timp util.
S U R D I TAT E A
• Surditatea sau pierderea auzului reprezintă incapacitatea parţială sau
totală de a auzi. Surditatea poate afecta una sau ambele urechi. Ea
poate fi prezentă de la naştere (congenitală) sau poate deveni evidentă pe
parcursul vieţii (dobândită). Diferenţa dintre cele două forme cea
dobândită şi cea congenitală se referă doar momentul în care apare
surditatea. Nu specifică însă dacă, cauza care duce la pierderea auzului
este genetică (ereditară).
CAUZE

• Condiţiile care afectează cohlea, nervul vestibulocohlear (nervul VIII cranian),

măduva spinării sau creierul produc surditate neurosenzorială. Aceastea includ:
• Boala Meniere;
• Meningita;
• Rujeola (pojar);
• Oreionul;
• Boli autoimune (de exemplu granulomatoza Wegener);
• Pierderea auzului datorată înaintării în vârstă (presbiacuzie);
• Leziuni ale nervilor datorate sifilisului;
• Surditatea idiopatică (de cauză necunoscută);
• Naşterea prematură determină surditate neurosenzorială la cca 5% din cazuri;
• Tumorile nervoase;
• Scleroza multiplă;
• Accidentele vasculare cerebrale
SIMPTOME

• Se face distincția între surditatea unilaterală și surditatea. Unii oameni

sunt surzi de la naștere. În alte cazuri, amorțeala se dezvoltă încet sau
brusc (de exemplu, din cauza unui accident).
T R AT A M E N T

• Măsurile de tratament depind de dacă există surditate completă sau dacă

există încă o audiere reziduală. În acest din urmă caz, utilizarea
aparatelor auditive poate fi posibilă. În cazul surdității complete, mai
ales dacă este bilateral, aparatele auditive nu ar avea sens. În schimb,
operația poate fi utilă pentru a oferi persoanei o Proteza urechii
interioare (cunoscut și ca implant de cohlee) este utilizat. Dacă este
posibil, acest lucru trebuie utilizat cât mai curând posibil la copiii cu
surditate pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru dobândirea
limbajului. Măsurile de reabilitare sunt importante după procedură, în
special antrenamentul intensiv de ascultare și vorbire.
PREVENIRE

• - informarea parintilor cu privire la surzenie;

• - o atentie deosebita a suspiciunilor parintilor;
• - evaluarea obiectiva a functiei auditive dupa vindecarea unui episod de
otita;
• - evaluarea continua a copiilor pentru a identifica pierderea progresiva a
auzului.