Sunteți pe pagina 1din 38

PRINCIPALII AGENȚI PATOGENI ȘI

DĂUNĂTORI AI MĂRULUI

Studenta: Ghionea Elena


Florentina
Specializarea: CEPA, anul IV
Controlul fitosanitar
MĂRUL ESTE O SPECIE DE PLANTE DIN FAMILIA ROSACEAE. ACEASTĂ SPECIE
CUPRINDE PESTE 7.000 DE SOIURI, CARE SE PREZINTĂ CA POMI SAU ARBUȘTI.
VARIETĂȚILE DE MĂR CRESC ÎN ZONA TEMPERATĂ DIN EUROPA, ASIA ȘI 
AMERICA DE NORD, PRINTRE ACESTEA EXISTÂND UN NUMĂR MARE DE HIBRIZI.

CEA MAI RĂSPÂNDITĂ FORMĂ A MĂRULUI ESTE MĂRUL DE CULTURĂ.

Clasificare științifică
Regn: Plantae
Diviziune: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Rosales
Familie:Rosaceae
Subfamilie: Maloideae sau Spiraeoideae
Gen: Malus
Specie: M. pumila
TIPURI DE MERE
∆ Grupul Jonathan (cu derivatele ulterioare Jonathan M41, Watson) a fost descoperit în SUA, prin
anul 1800. Vreme de un secol a fost cel mai cultivat soi din lume, dar după anii 1900 a pierdut
competiția cu Red Delicious. În Europa, doar România și Ungaria l-au adoptat ca soi de bază, fiind
preferat în consumul intern, la noi este un fel de „măr național“.
Caracteristicile fructului sunt excepționale, echilibru perfect zahăr/aciditate, aromă specifică puternică,
pieliță intens colorată în roșu. Pomul prezintă plasticitate, adaptabilitate pe orice tip de sol și în
condiții climatice diferite, este puțin sensibil la ger, coroana poate fi condusă fără dificultăți, soiul
prezintă precocitate în rodire, fructifică de-a lungul anilor constant, productivitatea este ridicată.
Ca și dezavantaje este sensibil la rapăn și făinare și arsuri bacteriene, acesta rezistand 1-2 luni după
care incepe să-și piardă aspectul comercial (apar pete brune și depresiuni la suprafață)

∆ Grupul Red Delicious (A fost obținut în SUA în primele decenii ale secolului trecut; în prezent,
ocupă locul I în producția mondială de mere. În Statele Unite este grup de bază în producție, iar în
Italia, al doilea cel mai preferat soi. Sunt cultivate toate soiurile aferente: Starkrimson Delicious,
Redsupr, Delicious, Vellspur Delicious, Ace spur Delicious, Topspur Delicious, Redchief, Super
Chief Sandidge, Red King, Jeromine, Starkspur Ultra Red.)
Culoarea fructului este roșu, cu intensități de culoare diferite și dungi longitudinale închise, este
dulce, dispune de aromă puternică, se păstrează bine și este rezistent la manipulare, soiul avand
productivitate ridicată, dezavantajul fiind din cauza conținutului redus de suc care nu se pretează la
prelucrare industrială.

Jonathan Red delicious


Golden Delicious

∆ Grupul Golden Delicious,  a fost obținut tot în SUA și ocupă locul al II-lea pe piața mondială de
fructe după Red Delicious. Soiul, cu diversele sale varietăți (Lysgolden, Belgolden, Reinders, clona
B), constituie baza sortimentului în Franța, Spania și Italia.
  Fructul este atractiv, de culoare alb-verzui, galben la maturitatea de consum, pulpă gălbuie, dulce,
puțin acidulată, aromată, dezavantajele fiind sensibilitate mare la rapăn și făinare,  umiditatea
insuficientă la păstrarea în depozit duce la deprecierea calității merelor prin deshidratare.
∆ Grupul Jonagold , caracterizat prin culori de la roșu deschis pană la galben purpuriu (New
Jonagold, Jonica King Jonagold, Jonabel, Highwood și roșu aprins spre închis- Jonagored,
Jonagored Supra, Decosta, Jamured, Romagold, Jonaweld, , Dalingny, Dalings, , FirstRed,
Rubinstar): a fost obținut în SUA, în 1943, din genitorii Golden Delicious și Jonathan, fiind soi de
bază în Belgia.
  Fructul este mare, conic, , acoperit 35-40% cu roșu deschis. Gustul este excelent, însă prezintă și
dezavantaje ca sensibilitatea la ger și arsuri solare.

Jonagold
∆ Grupul Idared: a fost obținut în anul 1926, în SUA, din încrucișarea soiurilor Jonathan cu Wagner.
Este răspândit în Ungaria, Polonia, Elveția și Austria.
Pomul prezintă vigoare mijlocie, înflorește eșalonat, timpuriu, intră precoce pe rod, are
productivitate constantă, superioară soiurilor din care provine. Este sensibil la rapăn și făinare.Se
prezintă ușor acrișor, fără arome deosebite, este mijlociu spre mare, bicolor, acoperit cu un strat
subțire de ceară. Se păstrează poate cel mai bine, până prin iunie-iulie.
Dezavantaje: fructul este sensibil la loviri mecanice, deci presupune atenție sporită la manevrare.
∆ Grupul Gala (Royal Gala, Imperial Gala, Mitchgala, Regal Gala, Rega Queen Gala, Gala Gored,
Gala Must, Scarlet Gala, Galaxy,Gala Tardiva, Jugala, Mondial Gala): a fost obținut în 1962, în
Noua Zeelandă. Are pondere însemnată pe piața globală, răspândindu-se rapid în Franța, Elveția,
Italia.
Pomul de talie mijlocie are o capacitate mare de rodire, motiv pentru care este nevoie adesea de
rărirea fructelor. Este foarte sensibil la rapăn și arsura bacteriană, tolerant la făinare. Înflorește
tardiv, ceea ce face ca soiul să scape de riscul înghețurilor târzii de primăvară. Fructul are la bază
pielița galbenă, acoperită integral cu roșu-orange, dar majoritatea varietăților sunt colorate în roșu
intens. Pulpa este crocantă, suculentă, cu gust dulceag, aromat.
Dezavantajele fructului fiind rezistență scăzută la boli, tendință de crăpare a mărului la nivelul
cavității pedunculare, la recoltare există un procent mare de fructe substas, ceea ce aduce dificultăți
la valorificare, mai ales că soiul nu se pretează nici la prelucrare industrială.

Idared Gala
MORFOLOGIA MĂRULUI

Cultura marului este unul dintre speciile pomicole cu cea mai mare importanta in
tara. Soiurile de mere cultivate variaza in functie de gradul de rodire al soiului
respectiv dar si de marimea la care ajung pomii cand ating varsta maturitatii.
Marul este un copac cu trunchi relativ mic si prezinta o coroana
stufoasa si larga. In functie de soi, un mar poate atinge dimensiuni
intre 3,0 si 12 m. Frunzele sunt dispuse alternativ pe crengi si au o
forma ovala, simpla.
In general fruzele au o dimensiune cuprinsa intre 5,0-9,0 cm.
Florile sunt formate din cinci petale, au o culoare alba cu usoare
tente de roz si o dimensiune de 2,5 - 3,5 cm in diametru.
Fructele ajung la maturitate toamna.Acestea, in funtie de soi, au o
dimensiune intre 5,0-9,0 cm. In mijloc, fructele au un cotor format
din cinci carpele, fiecare dintre acestea continand intre 1,0 si 3,0
seminte.
IMPORTANȚA CULTURII DE MERE
Importanta culturii marului se datoreaza valorii alimentare si
gustative, terapeutice si profilactice a fructelor, insusirilor lor
tehnologice specifice, particularitatilor agrobiologice ale pomilor
si valorilor economice mari.

Merele constituie unul dintre componentele de baza in alimentatia


moderna a omului. Ele reprezinta un aliment gata pregatit in
natura, care poate fi consumat fara alte adaosuri, fie in stare
proaspata, fie consumate ca sucuri, compot, dulceata, cidru,
marmelada etc. Datorita insusirilor tehnologice, merele constituie
o materie prima cu pondere mare in industria alimentara. 
CULTURA MĂRULUI

Cele mai însemnate producții sunt înregistrate în Europa și Asia, dar mărul se
cultivă pe suprafețe întinse și pe continentul American.
În țara noastră, cultura mărului este caracteristică zonelor de deal, unde există
numeroase centre pomicole, ocupand aproximativ o treime din suprafața totală
a livezilor, ceea ce îl situează pe locul al doilea, după specia prun.
Plantarea merilor se realizează, de obicei, toamna, în noiembrie (înaintea primului
îngheț), sau primăvara, începând cu luna martie, plantanduse la o distanță
cuprinsă între 1 și 4 metri, între ei, și o distanță de 3-6 metri, între rânduri.
După plantare culturile de măr sunt supuse unor tratamente în scopul obșinerii
unor culturi cat mai bune (formarea coroanei,întreținerea plantației, fertilizarea
livezilor, irigarea livezilor.)
Temperaturile propice dezvoltării mărului sunt cuprinse între 13 și 28 grade
Celsius. Mărul se dovedește totuși rezistent la temperaturi joase, exceptând
situația unui îngheț timpuriu sau puternic.
PRINCIPALELE BOLI ALE CULTURII DE MERE

1. Rapănul mărului
Rapănul mărului este boală cauzată de ciuperca Venturia inaequalis fiind
considerată cea mai gravă boală ce afectează cultura.
Manifestări : Boala atacă organele verzi ale plantei (frunze, flori, fructe, lăstari).

Atacul pe frunze apare sub forma unor pete cenușii care treptat ajunge la o
culoare brună, astfel frunzele puternic afectate cad conducand la defolierea
pomilor.

Atacul pe fructe apare sub forma unor pete rotunde și poate conduce la uscarea
fructelor tinere, deformare, crăpare, fructe cu valoare comercială redusă.
Măsuri de combatere:
 Tăierea și arderea ramurilor afectate;
 - Cultivarea soiurilor cu toleranță la rapăn;
 - Utilizarea de fungicide
2. Făinarea mărului
Făinarea este o boală extrem de gravă provocată de ciuperca Podosphaera
leucotricha, care afectează în special soiurile sensibile.

Manifestări:
Făinarea atacă în mod semnificativ frunzele pomilor și lăstarilor tineri. De
asemenea, ciuperca poate afecta și florile sau fructele tinere.
Odată ce au fost atacate, aceste organe sunt acoperite de o pulbere albicioasă, cu
aspect făinos, care își schimbă apoi culoarea și devine verde cenușie. Pulberea
reprezintă miceliul ciupercii și poate duce la răspândirea rapidă a bolii.

Răspândirea bolii se face prin conidii, care apar la suprafața organelor atacate
și sunt purtate de vânt către restul plantației de măr, provocând noi infecții.
Cauzele apariției făinării:
- Temperaturi ridicate - germinarea sporilor are loc la temperaturi cuprinse între 20
și 22 de grade Celsius;
- Umiditate ridicată - ciuperca se dezvoltă în condiții de umiditate de peste 80%.
Măsuri de combatere:
- Eliminarea în permanență a lăstarilor infectați;
- Tăierea pomilor în fiecare an și apoi arderea ramurilor tăiate;
- Cultivarea soiurilor de măr rezistente, care au toleranță sporită la făinare
- Fertilizarea cu îngrășăminte potrivite.
CICLU DE VIAȚĂ PODOSPHAERA LEUCOTRICHA
3. Focul bacterian al mărului
Boala gravă la măr Focul bacterian este cauzată de bacteria Erwinia amylovora.

Manifestări: Atacul este deosobit de agresiv la pomii tineri (1-8 ani) putand
duce ușor la uscarea acestora, semnele observandu-se încă de la înflorit atunci
cand înfloresc și se usucă căpătand o culoare brună negricioasă.
De la floare bacteria trece la lăstari care se ofilesc, atacul debutand de la varful
lăstarilor unde pe frunze apare o culoare ruginie, fructele mici atacte de
bacterie se manifestă cu o culoare brună.
Organele pomilor atacați de boală arată ca și cum ar fi parjoliți de foc.

Cauzele apariției: Condiții metorologice precum: vant, precipitații, umiditate


atmosferică ridicată și temperatură cuprinsă între 5-31℃ cu interval optim 20-
27℃.
Măsuri de combatere:
 Cultivarea de soiuri cu toletanță la bacterie;
 - Tăierea ramurilor afectate;
 - Foarfecele horticole utilizate se vor steriliza cu Clor sau Alcool etilic.
Iar ca și prevenție se pot ulizila fungicide, substanțe active, antibiotice .
4. MOZAICUL MĂRULUI (APPLE MOSAIC VIRUS)
Este cea mai raspandita viroza a marului, fiind semnalata in tara noastra pe diferite
soiuri de mar. Soiurile sensibile pot suferi pierderi de pana la 40% din productie.
Manifestări:
Atacul se manifesta pe frunzele de mar, fiind diferit in functie de sensibilitatea soiurilor,
conditiile de mediu si tulpina virusului.
Apare sub forma unor pete decolorate, de la verde deschis pana la galben,galben-auriu
sau crem, dispersate pe toata suprafata limbului foliar. Forma petelor poate fi foarte
diferita: inelara, linii drepte sau sinuoase, benzi clorotice dispuse de-a lungul nervurilor.
Uneori poate aparea si o ingalbenire a nervurilor frunzelor.De regula  acest virus se
manifesta pe frunzele mature, cele tinere pastrandu-si aspectul  normal. 

Virusul se transmite usor prin altoire, prin materialul de plantare infectat, polen,
seminte.
Dupa altoirea de primavara, la 3 saptamani sau in anul urmator se pot observa
simptomele atacului.
Măsuri de combatere:
– la plantare se vor folosi pomi sanatosi;
– se recomanda controlul fitosanitar riguros in pepiniere;
– eliminarea pomilor virozati;
– altoii sau puietii  pot fi tratati termic, la 37°C si umiditate scazuta timp de 3-4
saptamani;
5. PUTREGAIUL BRUN
Putregaiul brun (Monilioza la Mere) este o boală cauzată de ciupera Monilinia
fructigeda.
Simptome:
În livadă, atunci cand pe fructe apar la început pete maro-rotunde care se întind
rapid iar pe acestea se pot observa pustule ce grupează conidioforii și conidiile
ciupercii dispuse în inele concentrice, astfel pulpa se brunifică . Boala
afectează atat fructele verzi cat și parguite sau coapte , astfel se mumifică și
răman agățate pe pom.
În depozit, provenind de la fructele infectate în livadă sau se transmite de la un
fruct la altul.

Răspandirea ciuperii se poate face cu ajutorul vantului sau a ciupercii ce poartă


sporii înfectand fructele, astfel între fructele apropiate ciuperca se răspandește
de la un fruct bolnav la unul sănătos, iar la circa 4-6 de la infecție fructul
poate putrezi în întregime.
Cauzele apariției: ploi abundente, irigare prin aspersie (prezenței apei în fruct în
momentul infectării), dezvoltare în condiții de temperatură 3-30℃.

Metode de combatere:
 Înlăturarea și distrugerea fructelor infectate;
 Aplicarea de tratamente cu fungicide specifice pe perioada de vegetație ;
 Efectuarea de tratamente împotriva viermilor, rapănului.
6. PUTREGAIUL AMAR AL MERELOR
Putregaiul amar (Gloeosporium fructigenum) este o boală de depozit întalnită la
mere.
Simptome: Boala se manifestă pe fructele de măr în depozit . Chiar dacă
infectarea fructelor are loc în livadă primele semne ale atacului apar pe
fructele depozitate, pe toată perioada depozitării.
La început apar pete mici de la maro-închis urmand ca acestea să crească
ajungand panăla 2-3 cm diametru , astfel pulpa fructelor capătă un gust amar.

Cauzele apariției : Ciuperca iernează în frunze și fructe , astfel conidiile ciupercii


purtate de apă ajung pe fructe pe care le infectează (în general cu 1-2 luni
înainte de recoltare) iar simptomele se observă la depozitare.
Măsuri de combatere:
 Indepărtarea și distrugerea frunzelor și fructelor mumificate (căzute pe sol sau
rămase în pom)
 - Cultivarea soiurilor tolerante;
 - Evitarea pe cat posibil a apariției de leziuni întrucat acestea pot fi ușor
infectate;
 - Aplicarea de fungicide cheie (cu 1-2 luni înaintea recoltării)
7. CANCERUL DESCHIS
Cancerul deschis este produs de Nectria galligena.

Simptome: Boala patrunde in pom printr-o rana rezultata in urma taierilor. Scoarta din zona
afectata se exfoliaza, iar tesuturile se scufunda. Astfel, zona afectata capata un aspect canceros.
Ciuperca poate ataca toate organele aeriene, inclusiv fructele. Aceastea putrezesc si cad. Daca
atacul este prezent pe tulpina, pomul se va usca ireversibil.

Măsuri de combatere:
- verificarea puietilor inainte de plantare;
- sterilizarea uneltelor cu alcool sau clor;
- irigare si fertilizare echilibrata;
- ranile mari, rezultate in urma lucrarilor de intretinere se vor acoperi cu mastic;
- taierea ramurilor afectate;
- tratamente chimice cu fungicide pe baza de cupru, captan, tiofanat metil;
8. PUTREGAIUL PIELOS
Putregaiul pielos este o boală provocată de ciuperca Phytophthora cactorum
.
Simptome:Atacul incepe sub forma unei pete umede pe scoarta pomului, dupa care
aceasta isi schimba culoarea si capata o nuanta violet, pana la brun-cenusiu.
Partile infectate sunt moi si au o consistenta buretoasa. In urma infectiei,
fructele nu se mai maturieaza, cad inainte de coacere.

Cauzele apariției: Provocata de un exces de apa in sol,  sunt afectate trunchiul


copacului, ramurile si fructele. Infectia se produce primavara, iar conditiile
optime pentru infectare sunt umiditatea de 85-90% si o temperatura de 18-21
grade Celsius.
Măsuri de combatere:
- Fertilizarea echilibrată, fără excese de azot;
-Tratamente fitosanitare cu produse chimice;
- Utilizarea produselor pe bază de cupru sau fosetil de aluminiu.
ALTE BOLI ALE CULTURILOR DE MĂR

Boala frunzelor de argint (Chondrostereum purpureum);


Pătarea neagră afrunzelor de măr (Diplocarpon mali);
Rugina mărului (Gymnosporangium juniperinum);
Cancerul bacterian (Agrobacterium radiobacter);
Noul cancer al mărului (Valsa ceratosperma);
DĂUNĂTORI AI MERELOR
1. Viermele merelor (Cydia pomonella)
Viermele merelor este un daunator extrem de periculos care produce pagube
semnificative.

Simptome:Viermele merelor ierneaza in stadiul de larva, sub frunzele cazute pe


sol, in crapaturile scoartei, in ambalajele de depozitare a merelor, in depozite,
etc. Prezinta in general 2 generatii pe an (uneori chiar 3). Fluturii apar in luna
mai, depun oua, iar larvele produc rosaturi superficiale in pielita fructului in
curs de formare sau patrund in fruct formand galerii, hranindu-se cu pulpa si
semintele fuctelor. Aceste galerii sunt umplute cu resturi si excremente ale
larvelor, dand un aspect neplacut fructelor, depreciind calitatea. Fructele tinere
atacate se usuca si cad, cele atacate mai tarziu nu se pot valorifica superior, si
nici nu se pot depozita, deoarece se pot instala diversi agenti patogeni.
Măsuri de combatere:
-Aplicarea unor tratamente pentru generație 1 și 2;
-Utilizarea de pesticide;
- Utilizarea de insecticide
2. Molia pieliței merelor.

Molia pieliței merelor sau Adoxophyes orana este o omidă foarte periculoasă care
ataca vara și toamna fructele consumand pielița acestora.

Simptome: Atacul începe primăvara la dezmugurit cand omida se hrănește cu


muguri, frunze și inflorescențe. Frunzele sunt modelate sub forma unui cornet
sau lipite două sau trei cu ajutorul firelor de mătase , la adăpostul frunzelor
omizile se hrănesc.
Atacul fructelor se realizează cu ajutorul frunzelor care se lipesc de fructe prin
firele de mătase , astfel omida consumă pielita fiind acoperită de frunză.
Molia pieliței merelor se prezintă astfel:
Oul- este lenticular cu diametru de 0-3 mm, de culoare galbenă;
Larva-omida de aproximativ 2 cm lungine galben verzuie cu mici pete negre;
Fluturele-este o molie cu anvergura aripilor de 1,5-1,7 cm cu aripile anterioare
galben-ocru și desene brun roșcate iar cele superioare cenușii-gălbui.
Măsuri de combatere:
-Utilizarea pesticidelor;
-Utilizarea insecticidelor;
-Monitorizarea atentă a culturii;
3. PĂDUCHELE DE SAN JOSÉ (QUADRASPIDIOTUS
PERNICIOSUS)

Simptome: Dăunătorul dezvoltă două-trei generații pe an și iernează în


stadiul de larvă de vârsta I, sub scut, pe ramurile pomilor. Atacul vizează
fructul, frunzele și ramurile. Preferențial atacă părțile lemnoase ale
mărului, pe care le înțeapă cu rostrul, sugând conținutul celular al
acestora.
Pe fructe, păduchele se localizează în zona pedunculară , în jurul
înțepăturilor se formează pete roșii. Fructele rămân mici, fără aspect
comercial. Pomii tineri se usucă în 2-3 ani, iar cei bătrâni au vegetație
anemică, frunze etiolate, ramuri degarnisite, producție scăzută, după
câțiva ani, aceștia se usucă progresiv, de la vârf către bază.
Modalități de combatere:
 Combaterea cand planta se află în vegetație;
 - Utilizarea insecticidelor sistemice din clasele :

neonicotinoizi, ketoenolilor
4. PĂDUCHELE LÂNOS (ERIOSOMA LANIGERUM) 
Simptome: Păduchele lânos dezvoltă 8-12 generații/an și iernează ca forme
radicicole în zona coletului și ca larve, pe părțile aeriene ale pomului. Păduchii
colonizează tulpinile, ramurile, lăstarii și rădăcinile, pe care le înțeapă, sugând
sucul celular. În locurile înțepăturilor celulele se hipertrofiază, apar umflături
mici, până la tumori canceroase. Dăunătorul se recunoaște ușor după secreția
ceroasă, filamentoasă, de culoare albă, care acoperă colonia.
Măsuri de combatere:
-În perioada de vegetație se recomandă utilizarea de insecticide din clasa
neonicotinoizi sau neonicotinoide;
-Aplicarea de insecticide pe baza de ulei horticol;
5. MOLIA MARMORATĂ A MĂRULUI (PHYLLONORYCTER
BLANCARDELLA)
Simptome: Insecta dezvoltă 3-4 generații/an și iernează în stadiul de pupă, în
frunzele atacate, căzute la sol. Larvele rod mezofilul frunzelor sub forma unei
mine cu aspect marmorat. Epiderma superioară se bombează, se pătează, iar cea
inferioară se brunifică. La un atac masiv, întreaga suprafață a frunzei este
acoperită , frunzele cad prematur, pomii se degarnisesc, iar fructele își încetează
creșterea.
Modalități de combatere:
-Adunarea și distrugerea prin ardere a frunzelor adunate toamna pe sol;
- Aplicarea de tratamente cu insectide specifice
6. VIESPEA MERELOR (HOPLOCAMPA TESTUDINEA) 
Simptome: Are o singură generație pe an, iernează în sol, ca larvă în interiorul unui
cocon. Atacul este cauzat de larve; acestea fac galerii superficiale în zona
caliciului, pielița fructului devine rugoasă, se brunifică, se adâncește, fructele
își pierd aspectul comercial. Când fructele cresc, larvele pătrund în pulpă, sapă
galerii până la loja seminală, consumă semințele și pulpa din jur, iar fructele, cu
timpul, cad.
Măsuri de combatere:
 Adunarea și distrugerea fructelor căzute pe sol;
 - Depistarea adulților cu ajutorul capcanelor cu lipici de culoare albă și
efectuarea de tratamente cu insecticide.
7. PĂDUCHELE VERDE AL MĂRULUI (APHIS POMI)
Simptome: Iernează sub formă de ou pe ramurile subțiri, la baza mugurilor ori sub
scoarță, dezvoltând 8-12 generații pe an. Coloniile de păduchi preferă partea
inferioară a frunzelor din vârful lăstarilor, unde se hrănesc cu seva suptă din
țesuturi. Frunzele înțepate se răsucesc, se îngălbenesc și se usucă. Părțile
atacate sunt umplute cu excremente dulci (roua de miere), pe care se instalează
fumagina. La un atac puternic, pomii se debilitează și produc fructe mici, fără
aspect comercial.
Măsuri de combatere:
Utilizarea tratamentelor în perioada de repaus vegetativ pe baza de ulei vegetal;
Utilizarea în perioada de vegetație a insecticidelor specifice;
ALȚI DĂUNĂTORI AI MERELOR

Cotarul verde (Operophtera brumata)


Minătoarea lineară (Stigmella malella)
Minătoarea sinuoasă (Lyonetica clerckella)
Molia orientală (Cydia molesta)
Păduchele roz galicol al mărului (Dysaphis spp.)
Musculița frunzelor de măr (Dasineura mali)
BIBLIOGRAFIE

https://www.horticultorul.ro/
www.lumeasatului.ro/
www.stiriagricole.ro/
www.agro.basf.ro/
Vă mulțumesc!