CURSUL 7

ŢESUTUL NERVOS
HISTOLOGIE
• ŢESUTUL NERVOS
• Este constituit din elemente celulare
• neuroni
• celule gliale
• bogat vascularizat.
• Organe nervoase
• Ţesut nervos
• Ţesut conjunctiv
• Vase sanguine
• Sistemul nervos central şi periferic.
Neuronul
• Unitatea morfo-funcţională a ţesutului şi sistemului nervos.
• Gradul cel mai înalt de diferenţiere
• Nu se divide.
Caractere funcţionale principale:
• Excitabilitatea – generare impuls nervos
• Conductibilitatea – conducere impuls nervos
Alte funcţii:
• funcţie de secretie,
• elaborarea neuro-transmiţători,
• capacitatea de a prelua, integra şi depozita informaţiile
primite.
• Forma neuronilor
• stelată
• rotundă, ovalară
• fusiformă
• piramidală
• Numărul neuronilor este de 12-14 miliarde în creierul
uman.
• Clasificarea neuronilor se face după criterii
morfologice şi funcţionale.
• Clasificarea morfologică se realizează în funcţie de :
- numărul prelungirilor
- lungimea acestora
 Clasificarea neuronilor
În funcţie de numărul prelungirilor neuronii pot fi:
• multipolari:
• reprezintă majoritatea neuronilor;
• au o formă stelată;
• prezintă un axon si doua sau mai multe dendrite;
• se găsesc în sistemul nervos central şi periferic.
• bipolari:
• au formă ovalară sau fuziformă;
• prezintă o prelungire axonică şi una dendritică;
• se găsesc în retină, în ganglionii Scarpa şi Corti.
• unipolari sau pseudounipolari (celulele în T):
• sunt celule sferice cu nucleu mare, rotund, central;
• au o prelungire iniţial unică, care se divide într-o
ramură dendritică şi una axonică;
• aceşti neuroni se găsesc în ganglionii spinali.
• neuroni anaxonici
• au doar dendrite
• În funcţie de lungimea axonului, neuronii pot fi:
• neuroni de tip Golgi I - cu axonul lung, neuronii de
proiecţie de la nivelul scoarţei cerebrale.
• neuroni de tip Golgi II - prezintă un axon scurt şi au un
rol asociativ.

Clasificarea funcţională împarte neuronii în:

• neuronii motori
• neuroni senzitivi
• neuronii de asociaţie
 Structura histologică a neuronilor
• Neuronii sunt constituiţi din:
• corp celular sau pericarion
• două tipuri de prelungiri citoplasmatice: dendritele şi axonul

• Pericarionul conţine:
• nucleul
• citoplasma (neuroplasma)
• membrana celulară (neurilema).
• Neurilema este o structură trilamelară, lipoproteică.

• Nucleul
• este rotund sau ovalar
• situat central (până la 20-25 microni)
• are un aspect veziculos, eucrom, 1-2 nucleoli
• membrana nucleară este bine vizibilă şi prezintă numeroşi
pori

Un singur nucleu, excepţie făcând neuronii din ganglionii

spinali sacraţi şi simpatici.
Neuroplasma conţine:
•Organitele comune:
• Aparatul Golgi
• Numeroase mitocondrii, raspândite în toată citoplasma
• Lizozomii
• lizozomi primari
• lizozomi secundari- numărul acestora creşte odată cu înaintarea
în vârstă, reprezentând granule de lipofuscină, rezultat al
activităţii lizozomale.
•Incluziunile citoplasmatice:
• pigmentare- granule de melanină
• picături de grăsime
Organitele specifice
•1. Substanţa tigroidă sau corpusculii Nisll
• Reticulul endoplasmatic rugos realizează structura descrisă sub
numele de substanţa tigroidă, cromatofilă, sau corpusculii Nissl.
• MO
• aglomerări de granule rotunde, alungite sau poligonale,
dispuse în:
• Citoplasmă
• Dendrite
• Lipsesc în conul de emergenţă al axonului.
• ME corpusculii Nissl sunt RER !!
2. Neurofilamentele
(neurofibrilele)
• MO
• o reţea fibrilară dispusă
între:
• corpusculii Nissl
• componente ale
complexului Golgi
3. Neurotubulii

• Reprezintă structuri evidentiabile numai în microscopie

electronică.

• Apar ca formaţiuni tubulare. Sunt prezenţi atât în corpul

celular cât şi în prelungiri, fiind mai numeroşi în axon.

• Ei au rol în extinderea şi menţinerea prelungirilor

neuronale precum şi în transportul neuronal.
 Prelungirile neuronilor
Neuronul prezinta două tipuri de prelungiri citoplasmatice:
dendritele şi axonul.
• Dendritele:
• sunt prelungiri multiple ale neuronului
• specializate în recepţionarea stimulilor
• sunt puternic ramificate, fiind mai groase în porţiunea iniţială şi
mai subţiri spre capăt
• prin intermediul dendritelor, un neuron stabileşte sinapse cu un
număr mare de terminaţii axonale, provenite de la alte celule
nervoase
• dendritele prezintă pe suprafaţa lor numeroşi spini, prin care se
realizează numeroase contacte sinaptice
• citoplasma corpului celular se prelungeşte şi la nivelul dendritelor
şi conţine toate organitele, cu excepţia complexului Golgi
• Axonul:
• este o prelungire unică, de formă cilindrică;
• porneste dintr-o regiune a pericarionului de formă conică, numită
con de emergenţă, prezentând însă numeroşi neurotubuli dispuşi în
fascicule
• porţiunea iniţială a axonului, cuprinsă între corpul celular şi nivelul
la care începe teaca de mielină, este numită segment iniţial
• axonii au suprafaţa netedă, regulată şi diametrul constant. Ei dau
naştere de-a lungul lor la ramificaţii colaterale, care se dispun în
unghi drept faţă de axon
• axonul se termină prin arborizaţii terminale. Aceste ramificaţii
terminale prezintă la extremităţi dilataţii, numite butoni terminali
• citoplasma corpului celular se prelungeşte şi la nivelul axonilor, fiind
numită axoplasmă. Axoplasma nu conţine corpusculi Nissl, dar
conţine neurotubuli, neurofilamente, mitocondrii şi un reticul
endoplasmatic neted.
• Axonul:
• prelungire unică, de formă
cilindrică;
• con de emergenţă, - neurotubuli
dispuşi în fascicule
• segment iniţial
• ramificaţii colaterale,
• arborizaţii terminale- butoni
terminali

• Axoplasma nu conţine corpusculi

Nissl, dar conţine neurotubuli,
neurofilamente, mitocondrii şi un
reticul endoplasmatic neted.
 Celule gliale

• totalitatea celulelor auxiliare, de susţinere şi protecţie, care

au însă şi un rol trofic, nutritiv, metabolic, participând la
elaborarea mielinei, precum şi la procesele de apărare şi
reparare ale ţesutului nervos.

• se deosebesc esenţial de neuroni, prin capacitatea lor de

diviziune şi proliferare- glioame.
• Forma celulelor gliale este variată, în general sunt celule
stelate cu prelungiri.
• Dimensiunile celulelor gliale sunt reduse. Ocupă doar ½ din
volumul ţesutului nervos desi …..
• Numărul celulelor gliale este foarte mare, de 10 ori mai mare
decât al neuronilor.

Structura histologică a celulelor gliale

• Celulele gliale sunt formate din:
• corp celular
• prelungiri- numeroase, evidenţiabile în impregnările
argentice; examinarea în coloraţie HE evidenţiază doar
nucleii acestor celule.
 Clasificarea celulelor gliale
Clasificare:
• Macroglia
• Microglia (face parte din sistemul
macrofagic mononuclear).

• Macroglia
• Macroglia centrala (SNC)
• Macroglia periferică (SNP)
• Celula ependimară.

• Macroglia centrală este reprezentată

prin trei tipuri celulare:
• astrocitul
• oligodendrocitul (oligodendroglia)
 Astrocitul protoplasmatic
• Este situat predominant în
substanţa cenuşie a creierului şi a
măduvei spinării.
• Este o celulă mare, stelată, cu o citoplasmă abundentă, săracă în
organite şi cu un nucleu voluminos, sferic, localizat central şi palid
colorat.
• Prezintă numeroase prelungiri scurte, groase şi puternic ramificate,
care pot prezenta la extremităţi picioruşe vasculare; acestea se pun
în contact cu vasele sanguine.
Astrocitul fibros
• Este localizat mai ales în substanţa albă a SNC.
• Se caracterizează prin prelungiri lungi, subţiri, drepte şi puţin
ramificate.
• Acestea se pun în raport cu vasele capilare
 Rolul astrocitelor
• Prin corpul şi prelungirile lor, astrocitele formează o barieră biologică
între neuroni şi vase. In acest mod se diferenţiază un compartiment
astrocito-vascular şi unul astrocito-neuronal. Cele două
compartimente nu comunică, fiind separate prin corpul şi prelungirile
astrocitelor.
• Intervin în transportul de substanţe, de la capilare la neuroni şi invers.
Neuronii nu vor veni niciodată în contact cu sângele sau lichidul
cefalo-rahidian.
• Intervin în îndepărtarea produşilor rezultaţi din metabolismul
neuronal.
• Au rol şi în metabolismul energetic al cortexului cerebral, prin
eliberarea glucozei din glicogenul depozitat în celule
Bariera hemato-encefalică:
Endoteliul: joncţiuni ocluzive
• împiedică trecerea moleculelor mari şi hidrofile şi a
bacteriilor, excepţie: spirochetele: Borrelia şi Treponema
pallidum
• permite tecerea moleculelor hidrofobe: O 2, CO2, hormoni
• MB continuă
• Prelungirile astrocitelor
• Formează o structură de tip membranar care dublează în
exterior peretele capilar
• Bogate în transportatori pt glucoză care e transformată în
lactat şi apoi acesta e eliberat neuronilor.

Rol: Protejează neuronii de substante toxice.

Nu permite trecerea anticorpilor şi a substantelor
25
terapeutice
 Oligodendrocitul
• Se dispune atât în substanţa
cenuşie, cât şi în substanţa alba (SNC).
• Corpul oligodendrocitului, de
dimensiuni mici, conţine un nucleu
heterocromatic neregulat, şi o
cantitate redusă de citoplasmă dispusă
ca un inel perinuclear.
• Prelungirile sunt puţine şi scurte, cu
ramificaţii în formă de spini.
• Oligodendrocitele sunt responsabile de
elaborarea mielinei. Ele se dispun în
substanţa albă printre fibrele
nervoase, cărora le formează teci, la
fel ca şi celulele Schwann din sistemul
nervos periferic.
 Macroglia periferică (SNP)
• celulele Schwann dispuse de-a lungul fibrelor
nervoase
• celulele satelite prezente în jurul neuronilor senzitivi
din ganglionii spinali.

Celule ependimare
• Este adaptată pentru funcţiile apărare - căptuşire şi
secreţie-resorbţie. Celulele ependimare sunt celule
de tip epithelial, prismatice sau cubice, care
căptuşesc sistemul ventricular al creierului şi
canalului central al măduvei spinării.
• Microglia este dispusă la
nivelul SNC, mai ales
in jurul vaselor sanguine.

• Corpul celulei este mic şi alungit, cu nuclei aplatizaţi, dispuşi în axul

celulei, hipercromi, aspectul lor fiind caracteristic în coloraţia HE.
• Microglia provine din monocitele sanguine.
• Prelungirile celulei sunt subţiri şi spiralate, cu suprafaţa neregulată,
spinoasă şi puternic ramificate.
• Celulele microgliale au un rol important în procesul de îndepărtare
a resturilor celulare.
 Fibrele nervoase

• Fibra nervoasă periferică mielinică reprezintă elementul

structural fundamental şi caracteristic al nervilor cerebro-
spinali.
• Este formată din:
• prelungirea neuronală, numită neurit
• teaca de mielină;
• teaca Schwann;
• teaca conjunctivă endo-neurală.
 Teaca de mielină
• Se dispune în jurul neuritului.
• MO:
• Mielina, în preparatele histologice fixate şi colorate cu acid osmic,
se evidenţiază în negru.
• Lipseşte în porţiunea iniţială şi terminală a fibrei nervoase.
• Microscopia electronică a demonstrat că teaca de mielină provine din
celula Schwann.
• Teaca de mielină nu este continuă, ci este formată din segmente
cilindrice separate prin şanţuri circulare, strangulaţii Ranvier; care
corespund marginilor adiacente a două celule Schwann.
• La început, prelungirea nervoasă este amielinică, fiind situată în afara
celulei Schwann, ulterior va fi înconjurată de celula Schwann, care va
realiza o mişcare de rotaţie în jurul neuritului, imobil, realizându-se
astfel o încolăcire a membranelor celulare fuzionate la nivelul
jgheabului. Se constituie un aspect lamelar concentric, cu alternanţă
de lamele clare şi întunecate.
 Teaca glială Schwann reprezintă cea de-a doua structură tubulară
care înveleşte neuritul.
• MO se prezintă ca o membrană subţire, formată dintr-o înşiruire
de celule Schwann, cu nuclei hipercromi şi cu puţine organite.
• Fiecare celulă Schwann corespunde unui segment cilindric de
mielină situat între două strangulaţii Ranvier.
• La nivelul strangulaţiilor Ranvier, celulele Schwann se găsesc în
raport de contact, ele fiind solidarizate prin interdigitaţii.
 Teaca conjunctivă endoneurală (Henle)
• Teaca conjunctivă este singura teacă continuă.
• Ea reprezintă o structură ce aparţine ţesutului conjunctiv
al nervului, delimitând fiecare fibră nervoasă şi lipsind
numai la nivelul terminaţiei acesteia.
• Este formată din substanţă fundamentală, cu rare celule şi
fibre colagene, reticulare şi elastice.
• Ea are un rol mecanic de rezistenţă şi protecţie.
 SISTEMUL NERVOS

•SNC: Encefalul
Mãduva spinãrii

•SNP: Ganglionii nervoşi

Nervii periferici

38
SNP SNC
 Nervul ca organ
În sistemul nervos periferic, fibrele nervoase intră în componenţa nervilor.
• Epinervul
• Format din ţesut conjunctiv dens: fibroblaste, fibre de colagen, adipocite,
vase (vasa nervorum).
• Din epinerv derivă septe conjunjunctive care se ataşează de perinerv.
• Perinervul
• Este un ţesut conjunctiv care înconjoară fasciculele de fibre nervoase.
• Este format din mai multe straturi concentrice. Straturile conţin celule
perineurale aplatizate, asemănătoare fibroblastelor, dispuse concentric şi
separate de fibre de colagen.
• În stratul intern al perinervului celulele perineurale sunt unite prin
joncţiuni ocluzive şi conţin vezicule de pinocitoză pentru transportul
transcelular.
• Endonervul
• Înconjoară fiecare fibră nervoasă.
• Conţine rare fibroblaste şi mastocite, fibre de colagen şi capilare
înconjurate de pericite. Fibrele colagene sunt longitudinale şi, împreună
cu MB a celulelor Schwann, ghidează axonii în procesul de regenerare
după injurii.