Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NEONATALĂ
Din toţi nou-născuţii, 10% necesită câteva
manopere de reanimare.
Reanimarea neonatală presupune cunoaşterea
elementelor de fiziologie respiratorie şi
circulatorie fetală, înţelegerea fenomenului de
asfixie neonatală şi dobândirea unor gesturi
practice.
Primele minute de viaţă sunt marcate de
modificări circulatorii şi respiratorii, ambele
determinând rapiditatea şi calitatea aerării
alveolare, iar de aceasta depinde calitatea
tranziţiei la viaţa extrauterină.
Fenomenele respiratorii:
Declanşarea mişcărilor respiratorii se
realizează în primele 20 secunde după
expulzie, datorită degajării toracelui.
Fătul prezintă mişcări respiratorii de la 12-15
săptămâni de gestaţie. Acestea sunt continue la
începutul sarcinii, apoi intermitente (30-40%
din timp în perioada celui de al treilea
trimestru) şi se întrerup în timpul travaliului.
Instalarea postnatală de mişcări respiratorii
eficare rămâne încă insuficient cunoscută, un
rol important fiind atribuit creşterii PaO2.
Primul plâns produce deschiderea şi aerarea
alveolelor pulmonare, acest fapt însoţindu-se de
eliberarea de surfactant în alveolă şi implicit
stabilizarea capacităţii funcţionale reziduale
pulmonare.
Evacuarea lichidului pulmonar prezent în căile
aeriene se realizează prin 2 mecanisme: compresiunea
toracelui la trecerea prin filiera pelvi-genitală maternă
şi resorbţia venoasă şi limfatică pulmonară ce
intervine în primele 4-6 ore de viaţă. Oprirea secreţiei
lichidului pulmonar se realizează în 30 de minute
după naştere, dar în realitate producţia lichidului
pulmonar fetal diminuă cu 2-3 zile înainte de naştere
datorită catecolaminelor (stress neonatal fiziologic).
Fenomenele circulatorii:
Există două elemente majore: debutul circulaţiei pulmonare
funcţionale (fenomen datorat deschiderii alveolare pulmonare)
şi clampajul cordonului ombilical, care separă definitiv mama
de făt şi creşte rezistenţa în circulaţia sistemică.
Consecinţele la nivel cardiac sunt diminuarea presiunii în
cavităţile drepte, creşterea presiunii în cavităţile stângi şi
consecutiv închiderea fiziologică şi apoi anatomică a celor
două shunturi care s-au realizat la nivelul orificiului lui
Botallo şi a canalului arterial.
Fătul coboară prin canal câteva ore, timp în care capul este
supus unei presiuni considerabile, copilul, intermitent este
privat de oxigen şi iese dintr-un mediu cald, întunecos – într-o
atmosferă rece, strălucitoare – camera de spital.
În răspuns, fătul produce nivele neobişnuit de
înalte de hormoni de stres – adrenalină (A),
noradrenalină (NA) - pentru a pregăti organismul
să lupte şi să supravieţuiască.
Creşterea nivelului de CA determină:
Resorbţia lichidului pulmonar
Eliberarea surfactantului în alveole
Mobilizarea glucozei din depozite pentru nutriţie
Declanşarea mecanismelor necesare homeostaziei
termice
Modularea fracţiei de ejecţie pentru distribuirea
preferenţială a fluxului sanguin în special pentru
inimă şi creier
Nivelul catecolaminelor (CA) este:
Mai crescut la naşterea cu travaliu declanşat
spontan
Mai mare la fete decât la băieţi
Mai crescut la cei cu asfixie perinatală
Doi factori principali condiţionează realizarea
unei reanimări eficace:
Cianoza
Bradicardie
TA scăzută
Depresia efortului respirator
Tonus muscular scăzut
Regula ABC:
A = airways = cai aeriene presupune:
Poziţionarea capului
Aspiraţia secreţiilor orale şi nasale
B = breathing = respiraţie presupune:
Stimulare tactilă
Ventilaţie cu presiune pozitivă (VPP)
C = circulation = circulaţie:
Compresii toracice
Medicaţie de susţinere
Imperative de respectat în reanimare:
Rapiditatea – gesturile de reanimare trebuie
să fie eficace pentru că o asfixie de 6 minute
determină sechele neurologice
Normotermia – paralel cu gesturile de
reanimare trebuie să avem în vedere lupta
împotriva pierderii căldurii
Asepsia
Algoritmul de reanimare neonatală:
La naştere trebuie puse 5 întrebări:
absenţa meconiului ?
ţipă sau respiră spontan ?
tonus muscular bun ?
tegumentele sunt roz ?
naştere este la termen ?
Dacă toate întrebările au răspuns pozitiv, nou-
născutul nu necesită reanimare şi va beneficia
doar de îngrijiri de rutină:
încălzire
poziţionare cu dezobstrucţia căilor respiratorii
ştergere, stimulare şi administrare de oxigen după
cum este necesar
1. Permeabilizarea căilor aeriene:
Acest pas se realizează prin poziţionarea nou-născutului în
decubit lateral sau dorsal în poziţie de extensie uşoara
(“adulmecare”) cu alinierea faringelui, laringelui şi traheei în
linie dreaptă
Dacă meconiul este prezent la nou-născut şi copilul este
viguros se realizează doar aspirarea secreţiilor cu o pompa de
aspiraţie sau un cateter cu gura mai mare de aspiraţie;
manopera de aspirare se realizează mai intâi la nivelul cavităţii
bucale şi apoi la nivelul narinelor.
Dacă meconiul este prezent la nou-născut şi copilul este
neviguros se realizează aspirare pe sonda endotraheală sub
laringoscop cu o sondă de 12-14 F; se aspiră pe măsură ce se
retrage sonda şi se repetă manevra până nu se mai aspiră
meconiu din căile respiratorii
© RC (UK) Photo A6
2. Ştergerea, stimularea şi
repoziţionarea:
Copilul se aşteaptă în scutece calde, se şterge
minuţios, realizându-se concomitent şi stimularea
respiraţiei.
Se îndepărtează scutecele umede şi se repune în
scutece uscate şi calde cu repoziţionarea şi
permeabilizarea căilor respiratorii. Dacă nou-născutul
respiră dar prezintă cianoză centrală se administrează
doar oxigen în flux liber.
Se reevaluează nou-născutul din punct de vedere al
respiraţiei, frecvenţei cardiace şi coloraţiei.
Dacă nou-născutul prezintă apnee sau frecvenţă
cardiacă sub 100 bătăi/min se începe ventilaţia cu
presiune pozitivă.
3. Ventilaţia cu presiune pozitivă:
Se realizează cu ajutorul balonului autogonflabil sau a balonului
autogonflabil de volum 250 ml sau de 750 ml, de anestezie
Masca trebuie să acopere vârful bărbiei, gura şi nasul nou-născutului
Frecvenţa ventilaţiei este de 40-60 respiraţii/minut şi se realizează practic
prin numărarea cu voce tare: “Respiră-doi-trei”
Semnele de îmbunătăţire ale statusului respirator sunt:
Creşterea frecvenţei cardicace
Îmbunătăţirea coloraţiei
Apariţia respiraţiilor spontane
Fiecare pas al reanimării trebuie să dureze 30 de secunde, după care nou-
născutul este reevaluat.
Dacă starea nou-născutului nu se îmbunătăţeste, respectiv frecvenţa
cardiacă se menţine sub 60 bătăi/min după 30 de secunde de ventilaţie cu
presiune pozitivă, se începe masajul cardiac extern.
Există două tehnici de masaj cardiac extern: tehnica policelui şi tehnica
celor 2 degete.
© RC (UK) Photo A7
Primul ajutor acordat nou născuţilor
Esofag
Presiune cricoidiană
Tub în tub
NU