Amenajarea teritoriului și urbanismul

în România

Conf. univ dr. Bogdana Neamțu

 Cine controlează dezvoltarea urbană și cum?
• Orașele se dezvoltă sub influența unei varietăți de
factori
• De ex. în cazul fostelor orașe socialiste – 3 categorii de
factori: moștenirea istorică de până la regimul comunist;
perioada comunistă, nu la fel de opresivă în toate țările;
evoluția post-comunism, de asemenea diferită
• Nici în cazul orașelor socialiste care au fost confruntate
cu factori relativi similari nu se poate vorbi de o evoluție
similară
• Diferite teorii care încearcă să explice această evoluție
Rolul sectorului public de la nivel local?
• Primele reglementări în domeniul urbanismului (sfârșit
sec. 19-început sec. 20) au avut ca scop păstrarea
igienei publice (epidemii datorate condițiilor igienice
precare) și diminuarea riscurilor de siguranță publică
(incendii)
• De-a lungul ultimilor 50 de ani instrumentele folosite
de sectorul public au crescut în complexitate și
sofisticare
• Se pune problema până unde poate merge intervenția
publică vizavi de dreptul individual de proprietate
 Amenajarea teritoriului și urbanismul
• Amenajarea teritoriului şi urbanismul sunt
domenii de studiu înrudite şi discipline spaţiale.
• Cele două discipline au ca domeniu de referinţă
spaţiul, înrudindu-se cu geografia, respectiv cu
arhitectura.
• Între amenajarea teritoriului şi urbanism există
grade diferite de detaliere spaţială.
• Domeniul „Amenajarea teritoriului” a apărut mai
târziu decât Urbanismul. DE CE?
Diversitate terminologică sau de conținut?
• Amenajarea teritoriului este oarecum sinonimă cu
conceptul de planificare spațială
• Conceptul de urbanism este folosit în general în țările care
au un sistem administrativ de influență francez- Franța,
Italia, Spania, Portugalia, România
• Urbanismul – se axează pe aspecte ce țin de morfologia
urbană – clădiri, fațade
• Planificarea urbană – termen de origine anglo-saxonă;
accentul este pe managementul procesului de dezvoltare
urbană; comunitatea – viziune strategică privind unde vrem
să ajungă o anumită comunitate
 Urbanism
- zonarea funcţională a spaţiului urban;
- echiparea tehnico-edilitară;
- amplasarea fizică a clădirilor;
- amenajarea ansamblurilor de locuit;
- funcţionarea pieţei imobiliare;
- estetica urbană şi patrimoniul construit;
- circulaţia şi transportul local;
- amenajarea zonelor plantate;
- echiparea zonelor de producţie.
 Urbanism (continuare)
• Principalul scop al urbanismului constă în
asigurarea dezvoltării spaţiale a tuturor
localităţilor ţării, în concordanţă cu potenţialul
acestora şi cu aspiraţiile locuitorilor, prin
elaborarea şi implementarea unor strategii de
dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung.
 Amenajarea teritoriului
- echiparea majoră a teritoriului;
- exploatarea resurselor;
- amplasarea reţelelor de transport - magistrale/coridoare de
transport;
- reabilitarea marelui peisaj (peisaje culturale);
- amplasarea zonelor de locuit în raport cu industria;
- distribuţia în teritoriu a activităţilor productive;
- amplasarea centurilor verzi din jurul marilor oraşe;
- amplasarea locurilor de muncă în raport cu locuirea;
- mobilitatea populaţiei.
 Amenajarea teritoriului (continuare)

• scopul de bază al amenajării teritoriului -

armonizarea la nivelul întregului teritoriu a
politicilor economice, sociale, ecologice şi
culturale, stabilite la nivel naţional şi local în
vederea dezvoltării diferitelor zone ale ţării,
pentru creşterea coeziunii şi eficienţei
relaţiilor economice şi sociale dintre acestea.
 Istoric
• Specifică secolului XX deși există exemple și în trecut – construcții de
apărare, canale de irigații
• Instituţionalizarea activităţii de amenajare teritorială a avut loc în
perioada interbelică în ţări precum Anglia şi Germania, iar în URSS,
Olanda, Franţa, Polonia, s-a produs după anul 1944.
• În Romania, bazele acestei discipline s-au pus la sfârşitul secolului XIX
• 1929, Cincinat Sfinţescu (urbanist de talie internaţională,
fost arhitect şef al capitalei şi profesor la Şcoala de Arhitectură între anii
1922-1949), introduce noţiunea de „plan superurbanistic”, echivalentul
unui plan de amenajare a teritoriului naţional şi propune realizarea de
planuri regionale pentru zone cu potenţial deosebit de dezvoltare
(Nordul Bucureştiului, Litoralul Mării Negre, Valea Prahovei etc.).
• În România primele planuri de urbanism au fost elaborate pentru
Timişoara, Brăila, Focşani, Olteniţa, Giurgiu încă din secolele XVIII-XIX.
 Istoric (continuare)
• În a doua jumătate a secolului XIX au fost elaborate primele proiecte de
organizare a teritoriului agricol precum şi primele monografii judeţene, al
căror iniţiator a fost Ion Ionescu de la Brad
• 1918-1944 se creează foruri de avizare şi îndrumare pentru sistematizare
urbană şi teritorială dar şi primele organisme de specialitate în domeniu
• 1920 se dezvoltă deasemenea şcoala românească de
sociologie sub conducerea lui Dimitrie Gusti, orientată fiind către
investigarea şi cunoaşterea directă a spaţiului rural
• Începând cu deceniul al 6-lea organizarea teritoriului şi dezvoltarea
aşezărilor devin un instrument de transformarea a societăţii româneşti
fiind cuprinse sub denumirea de „sistematizare”.
• 1950-1975 – industrializare – AT rol important
• 1990 – racordare la practica europeana
 Cadrul legal
• Legea 350/2001 care guvernează activitatea
de amenajare a teritoriului şi de urbanism
defineşte cele două noţiuni ca fiind activităţi
complexe de interes general, iar gestiunea
teritoriului o activitate continuă şi de
perspectivă, de interes comunitar.
 Obiective
- îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţilor umane;
- dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi
zonelor, cu respectarea specificului acestora;
- gestionarea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia
mediului;
- utilizarea raţională şi eficientă a teritoriului;
- protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic;
- evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor
catastrofe.

Responsabile cu activitatea de amenajare a teritoriului în

România, sunt instituţiile publice la nivel central şi local
 Documentații AT și urbanism
• Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de
urbanism cuprind planurile de amenajare a
teritoriului, planurile de urbanism,
regulamentul general de urbanism şi
regulamentele locale de urbanism
• Documentaţiile de amenajare a teritoriului au
caracter director (se refera la un teritoriu)
• Documentaţiile de urbanism au caracter
operaţional (se referă mai degrabă la parcele)
Documentaţiile de amenajare a teritoriului

• Documentaţiile de amenajare a teritoriului

sunt următoarele:
• –– Planul de amenajare a teritoriului naţional;
• –– Planul de amenajare a teritoriului zonal;
• –– Planul de amenajare a teritoriului judeţean.
Planurile de amenajare a teritoriului conţin
prevederi directoare
 Documentaţiile de amenajare a teritoriului
(continuare)
• PATN are un caracter director reprezentând sinteza programelor strategice sectoriale
pe termen mediu şi lung pentru întregul teritoriu al ţării. Acesta determină
priorităţile dezvoltării în cadrul teritoriului României în concordanţă cu cerinţele
europene.
• PATZ are rol director fiind realizat în scopul cooperării între teritorii cu interese
comune în amenajarea spaţială şi a soluţionării problemelor specifice teritoriilor
respective (periurbane, metropolitane, interjudetene)
• PATJ are caracter director, reprezentând expresia spaţială a programului de
dezvoltare socio-economic al judeţului.

Elaborarea PATJ reprezintă condiţii pentru realizarea planurilor urbanistice generale

ale unităţilor teritorial administrative componente, făcând legătura dintre
amenajarea teritoriului şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor

Multe judete au PATJ-ul expirat. CONSECINTE?

Diversificare planuri de amenajare teritorială

• Există la nivel național documente strategice

importante care fac referire la planificarea
spațială a teritoriului național
• Greu de spus/evaluat gradul de
complementaritate a vechilor doc cu cele noi
• Suprapuneri?
 Documentațiile de urbanism
• Documentaţiile de urbanism se referă la localităţile
urbane şi rurale şi reglementează utilizarea
terenurilor şi ocuparea acestora cu construcţii.
• Acestea au caracter de reglementare, stabilind
reguli ce se aplică localităţilor sau părţilor din
acestea până la nivelul parcelelor cadastrale.
• Ele constituie elemente de fundamentare
obligatorii pentru eliberarea certificatelor de
urbanism.
Documentațiile de urbanism (continuare)

• planul urbanistic general - PUG şi

regulamentul local aferent acestuia;
• planul urbanistic zonal - PUZ şi regulamentul
aferent acestuia;
• planul urbanistic de detaliu – PUD.
 Alte documente similare
• Numeroase comunități au și strategii/planuri de
dezvoltare locală
• Ce rol au acestea prin raportare la doc de
amenajare a teritoriului și urbanism?
• Au strategiile forță legală? Trebuie respectate?
• Trebuie să existe o concordanță între strategie și
planul urbanistic general?
• Care dintre aceste 2 documente ar trebui
elaborat primul?
 PUG
• Planul urbanistic general PUG este singura
documentaţie ce conţine atât prevederi
directoare cât şi operaţionale şi se întocmeşte
pentru fiecare localitate.
• Se actualizează la un interval de 5-10 ani,
constituind baza legală pentru realizarea
programelor şi acţiunilor de dezvoltare la nivel de
localitate.
• Probleme majore în Ro cu actualizarea PUG-urilor
Exemple – Targu Mures
Cluj Napoca
Situatie PUG-uri la nivelul Romaniei
 Implicații neactualizare PUG-uri
• Care a fost situația găsită pentru a putea
elibera aut de construcții în acele comunități
unde PUG-ul era expirat și până la adoptarea
noului document?
• Proces de actualizare care a durat și 5-6 ani
(Cluj-Napoca)
• Implicații practice – la adoptare noul PUG
trebuia deja modificat
 PUZ
• Planul urbanistic zonal conţine numai prevederi
operaţionale, asigurând corelarea dezvoltării urbanistice
complexe cu prevederile PUG a unei zone de pe teritoriul
localităţii.
• PUZ cuprinde reglementări referitoare la:
- dezvoltarea infrastructurii edilitare, organizarea
arhitectural-urbanistică a zonei,
- organizarea reţelei stradale, modul de utilizare a
terenurilor şi
- circulaţia terenurilor, protejarea monumentelor istorice
etc.
 PUD
• PUD conţine, de asemenea, doar prevederi
operaţionale (imperative), asigurându-se prin
intermediul lui condiţiile de amplasare, dimensionare,
conformare şi servire edilitară a unuia sau mai multor
obiective din cadrul localităţii.
• PUD cuprinde reglementări privind asigurarea
accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare,
permisivităţi si restricţii urbanistice privind construcţiile
şi amenajările, relaţiile fucţionale şi estetice cu
vecinătatea, compatibilitatea funcţiunilor etc.
 PUZ care derogă de la PUG
• Situație interesantă – necesitatea motivării
comprehensive a unor PUZ-uri aprobate prin
HCL prin care se derogă de la dispozițiile PUG
• Implicații dacă acceptăm soluția/practica
instanțelor?
• În realitate în trecut în multe orașe folosirea
abuzivă a PUZ-urilor pt a modifica PUG
 Finanțare
• Autorităţile administraţiei publice locale participă la
finanţarea planurilor de amenajare a teritoriului, a
planurilor urbanistice generale, precum şi a celor zonale
sau de detaliu, care privesc realizarea de obiective de
interes public.
• Finanţarea se realizează din bugetul de stat sau din
bugetele locale.
• Alte planuri urbanistice zonale sau de detaliu, în afara
celor precizate mai sus se finanţează de persoanele
juridice sau fizice interesate,eventual, cu sprijinul
autorităţilor administraţiei publice locale.
Alte tipuri de regulamente in plan local

• Se constată o multiplicare a reglementărilor în

plan local care vin în completarea planurilor
urbanistice
• Astfel de reglementări vizează:
• regulament pentru fațade
• regulament estetica urbana/Timisoara
• regulement de identitate cromatică a clădirilor
• Altele?