Poli de crestere, clustere si zonele

metropolitane in Romania. Rolul

acestora in cadrul planificarii spatiale

Conf. univ dr. Bogdana Neamțu

 Întrebări și scenarii
• Datele ne indică că viitorul, cel puțin în România,
este al orașelor secundare (7 poli de creștere)
• Cum se reflectă această realitate în politicile
spațiale de pe plan european?
• Dar în cele naționale?
• Ce viitor mai au regiunile? Va fi reluată dezbaterea
vizavi de medelul regional în România?
• Legătura dintre zone metropolitane și regiuni.
Care vor fi mai importante?
Cele mai atractive orașe secundare din România – migrație
Orașele care au atras cei mai mulți oameni între 2001 și 2011

Rangul cf. Numărului de

migranți atrași
Cele mai atractive orașe secundare din România – Indicele de Magnetism
Indicele ia în considerare: venitul firmelor pe cap de locuitor; salariul mediu; numărul de studenți;
invetițile pe cap de locuitor; distanța față de București.
Cele mai atractive orașe secundare din România – preferința oamenilor
Rezultatele unui chestionar cu un eșantion reprezentativ național de 1,250 respondenți

Rangul cf. Preferinței

oamenilor (în urma
aplicării unui chestionar
reprezentativ la nivel
național)
Calitatea vieții este principalul punct de atracție al orașelor românești
Cluj-Napoca, Timișoara, și Iași au atras cel mai mare număr de oameni în
ultimii ani și au zona de atracție cea mai mare

Aceste trei zone urbane funcționale sunt cele mai mari centre universitare în afara Bucureștiului, iar distanța
lor față de București explică parțial această performanță. Centrele universitare aflate în apropierea
Bucureștiului (Constanța, Brașov, Craiova, Ploiești), nu au putut concura pe picior egal cu capitala.

Zona de atracție predominantă a Bucureștiului si a polilor de creștere (fluxurile migraționale din 2001-2011)
 Politici europene
• Există o recentă viziune europeană pentru 2050 privind o dezvoltare policentrică și care
cuprinde 3 scenarii:

• - Scenariul A care favorizează marile metropole (cele 76 MEGA) și se bazează pe creșterea și

dezvoltarea pieței și sporirea competitivități la nivelul UE. În acest scenariu este evidențiat doar
Bucureștiul ca element nodal în estul Europei pe o virtuală axă nord- sud de la Varșovia la Atena,
prin Sofia. Timișoara este marcată, dar nerelaționată cu alte capitale sau centre urbane mari.
• - Scenariul B care promovează rețelele secundare de orașe și se bazează mai mult pe prioritățile
ESPD și ale Agendelor Teritoriale din 2007 și 2011 privind o dezvoltare echilibrată și policentrică. În
scenariul B, la nivelul României, capitala apare conectată la o serie de poli regionali precum Cluj-
Napoca, Timișoara, Craiova, Constanța, Iași, Brăila-Galați. O legătură apare și între Timișoara și zona
Turda – Cluj-Napoca, sugerând un început de închidere a rețelei. Spre deosebire de alte rețele
naționale mai bine inter-conectate (Polonia, Ungaria, Franța, Olanda, Italia, Grecia etc.), rețeaua
României subliniază rolul extrem polarizator al Bucureștiului care rămâne o placă turnantă.
• Scenariul C care favorizează orașele mici și regiunile mai puțin dezvoltate și o rețea mozaicată de
teritorii urbane și rurale care ar răspunde la provocările climatice și energetice și la promovarea
orașelor mici și mijlocii ca centre de regiuni reziliente. Scenariul C indică pentru România o
dezvoltare intra-regională cu inter-conectări la nivelul regiunilor Nord-est – Sud-est și Vest – Sud-
vest. Bucureștiul pierde din importanță, dar se relaționează cu zona sudică și sud-Dunăreană
 Importanța planificării spațiale
• Concept relativ nou
• Amenajarea teritoriului și planificarea spațială
versus urbanism/elemente de arhitectură
• Ca si scara – planificarea spatiala la nivelul
zonelor metropolitane si/sau nivel regional
(chiar și național – nu va fi discutat aici).
 Planificare spatiala – definire si rol
- Instrument cheie pentru a stabili un cadru durabil/sustenabil pe termen
lung pentru dezvoltarea sociala, teritoriala si economica, atat in interiorul
statelor cat si la nivelul mai multor state (Uniunea Europeana)
- Rolul prioritar este de a creste integrarea intre sectoare precum
locuinte/politica de locuire, transport, energie si industrie si sa
imbunatateasca sistemele nationale si locale de dezvoltare urbana si
rurala; are in vedere de asemenea consideratii de mediu
- Are o functie reglementativa (administratia publica trebuie sa aprobe
diferite activitati pt ca ele sa se poata desfasura) si una de gestionare a
procesului de dezvoltare.
- Functia de gestionare a procesului de dezvoltare – sectorul public trebuie
sa dezvolte instrumente pentru furnizarea de servicii si infrastructura,
pentru a stabili directia dezvoltarii urbane, pentru conservarea resurselor
naturale si pentru a oferi stimulente pentru investitii.
 Planificare spatiala – Romania
• Zone metropolitane – Planuri Integrate de
Dezvoltare Urbana (PIDU)
• Județ - PATJ (cele mai multe expirate).
Incertitudini privind rolul lor
• Regiune – Strategii de dezvoltare regionale
• Nivel national – Strategie de dezvoltare
teritoriala + alte documente
Documente planificare spatiala nivel national

• Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România

2030 (CSDTR) reprezintă documentul strategic care
stabileşte liniile directoare de dezvoltare teritorială
integrată şi durabilă a României ţinând cont de
cercetările actuale privind tendinţele majore de evoluţie
a spaţiului european şi de politicile teritoriale europene
• CSDTR sta la baza Strategiei de dezvoltare teritorială a
României elaborata de către Ministerul Dezvoltării
Regionale şi Turismului.
Obiectivele şi priorităţile de acţiune propuse
de CSDTR
• Au in vedere dezvoltarea teritoriala a României pe termen
mediu şi lung
• Reflectă o parte din provocările majore cu care se confruntă
planificarea teritorială strategică la scară europeană
a) Periferalitate
b) Dezvoltarea spaţiilor rurale şi consolidarea relaţiei urban-
rural
c) Dezvoltare policentrică
d) Gestionarea teritoriilor vulnerabile
e) Abordarea integrată a problematicii dezvoltării teritoriului
f) Creşterea competitivităţii teritoriale
 Abordare integrata a relatiei urban-rural
• Relaţiile urban-rural reprezintă una din principalele provocări în planificarea
teritoriului european.
• Structura acestor relaţii şi efectele teritoriale diferă de la o ţară (regiune) la alta.
• Între 1994-2004, România se încadra în tendinţa generala a Europei de Est, cu o
accentuare a disparităţilor dintre oraşe şi spaţiile rurale învecinate, aspect direct
legat de nivelul general de dezvoltare al regiunilor.
• În cazul oraşelor cu o dezvoltare rapidă, precum capitala, disparităţile faţă de spaţiul
rural din jur tind să se accentueze mai rapid.
• Necesitatea consolidării relaţiilor urban-rural este evidenţiată şi de CSDTR 2030.
• Dezvoltarea zonelor rurale din România trebuie abordată în corelaţie şi nu în
contradicţie cu oraşele, punându-se accentul pe stimularea parteneriatului local şi pe
o planificare teritorială integrată
• Principalele forme de cooperare rural-urban propuse de CSDTR sunt:
a) zone metropolitane
b) sisteme sau clustere urbane
c) axe / coridoare de dezvoltare
 Dezvoltare policentrica
• Policentrism – principiul organizarii unei
regiuni in jurul a catorva centre politice,
sociale sau financiare

Regiunea Randstad, Olanda

 Dezvoltare policentrica (continuare)
• Dezvoltarea policentrică şi integrarea teritorială a arealelor periferice cu
conectivitate scăzută se numără printre priorităţile politicilor teritoriale
europene, în scopul reducerii decalajelor regionale şi al asigurării coeziunii
teritoriale.
• Îmbunătăţirea conectivităţii transnaţionale trebuie completată cu măsuri
similare la nivel regional şi local.
• Strategiile naţionale trebuie să aibă în vedere dezvoltarea reţelelor de
transport inter şi intraregionale, care contribuie la integrarea teritorială, la
competitivitatea regionalǎ şi la creşterea economică, stând astfel la baza
unei dezvoltări policentrice a teritoriului naţional.
• Direcţiile de acţiune propuse de CSDTR prevăd dezvoltarea reţelei de
transport interne, orientată către îmbunătăţirea conexiunilor transversale
(nord-sud, est-vest, nord-est sud-vest), interregionale, transcarpatice şi a
celor de tip metropolitan, în vederea constituirii unor reţele policentrice
echilibrate la nivel naţional.
 Dezvoltare policentrica (continuare)
• Capitala reprezintă principala interfaţă de contact dintre teritoriul
naţional şi reţelele globale.
• La nivel local şi regional însă situaţia este mult mai complexă,
structurile teritoriale şi performanţa lor economică fiind construite
în jurul polilor urbani, a frontierelor active, a coridoarelor de
transport sau a vechilor regiuni industriale.
• Rolul dominant al capitalei în cadrul reţelei urbane naţionale în ceea
ce priveşte importanţa, performanţa şi productivitatea economică.
• Se contureaza insa si o tendinţa de echilibrare a ierarhiei urbane:
oraşele secundare tind să recupereze decalajul faţă de capitală,
înregistrând, dupa anul 2000, ritmuri de creştere superioare ale
productivităţii economice
 Poli urbani de creștere
• Copnceptul nu este unul nou, la nivel european a existat
din anii 1960-1970
• Refolosita ca strategie in cadrul politicii de coeziune a UE
• Premiza – atragerea de activitati si concentrarea
dezvoltarii la nivelul polilor și de aici se prezuma ca va
exista o difuziune a dezvoltarii spre centrele mai mici
• Esec – in ariile mai putin dezvoltate calitatea vietii nu s-a
imbunatatit, in centrele urbane mari – saturatie
• Model alternativ – dezvoltare integrata bazata pe
potentialul endogen
Poli de crestere – Romania (trecut)
• Programul Operațional Regional (POR) 2007-2013 finanțează în
cadrul Axei prioritară 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor
– poli urbani de creştere”, finanțează trei sub-domenii, în funcţie de
tipul beneficiarilor de finanţare nerambursabilă, respectiv:
a) Poli de creştere, reprezentaţi de şapte mari centre urbane (Iaşi,
Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj-Napoca şi Braşov) şi
arealele de influenţă ale acestora;
b) Poli de dezvoltare urbană, reprezentaţi de municipiile Arad, Baia
Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Deva, Oradea, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea,
Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş;
c) Centre urbane, reprezentaţi de oraşe/municipii cu peste 10.000 de
locuitori, altele decât polii de creştere şi polii de dezvoltare urbană.
 Implicatii practice
• Pt. cele 7 orase desemnate poli de crestere –
obligativitatea constituirii zonelor
metropolitane; in anumite orase a impulsionat
acest proces care trena de mai multi ani (Cluj-
Napoca)
• Obligativitatea realizarii unor Planuri Integrate
de Dezvoltare Urbana (PIDU-uri)
• Acces preferential la anumite finantari din POR
Poli de creștere (viitor )

2014-2020
POR, AXA 4,
Sprijinirea
dezvoltarii
urbane
”Obsesia” planificarii spatiale in Europa

• Banana albastra
”Obsesia” planificarii spatiale (continuare)
• Coridor industrializare/megalopolis, de la Manchester pana la
Milano, via Olanda
• Conceptul dezvoltat de geograful francez Brunet
• Acesta era ingrijorat ca Franta nu era prezenta pe aceasta harta;
• A presat guvernul francez sa realizeze investitii in infrastructura
pentru a conecta axa Paris-Lyon-Marseille la Blue Banana
• In prezent Blue Banana se muta in Est
• http://www.dailymail.co.uk/wires/reuters/article-2997651/No-
Blue-Banana-Europes-industrial-heart-moves-east.html
 Provocari planificare spatiala
• Oricat de interesant suna conceptul de Blue
Banana-megalopolis, nu trebuie uitat ca aceasta
realitate economica se suprapune peste mai multe
jurisdictii politico-administrative
• Problema similara si in cazul statelor, de ex in
Romania zona metropolitana nu are corespondent
in organizarea admin-terit
• In Romania – doar 3 tipuri de unit admin-terit
(comune, orase, municipii); orice adaugare
presupune modificarea Constitutiei
 Zone metropolitane - definitii
• Regiunea metropolitană - un teritoriu urban
continuu şi de mari dimensiuni care lucrează
ca o singură regiune multifuncţională.
• Regiunea metropolitană este o singură
realitate fizică urbană cu numeroase
subsisteme şi cu o populaţie de peste un
milion de locuitori (Atentie – acest criteriu nu
se aplica in cazul Romaniei).
 Exemple la nivel international
• Zona metropolitana Londra (8 milioane
locuitori)
 Strategia de dezvoltare spatiala a zonei
metropolitane a Londrei - rol
• Cadrul legal care reglementeaza zona metropolitana a Londrei (1999)
prevede ca trebuie elaborata o strategie de dezvoltare spatiala
• Identifica un numar de „arii/zone de oportunitate” ca si prioritati
• Coordoneaza serviciile economice si sociale in ariile aflate in
dificultate, inclusiv politici pentru revitalizarea cartierelor, sanatate
crescuta, o mai buna siguranta publica, oportunitati de locuire etc.
• Investitiile sunt orientate spre maximizarea infrastructurii existente si
folosirea transportului public
• Cele 32 de planuri ale consiliilor municipalitatilor/sectoarelor
componente trebuie sa se conformeze
• Toate regiunile incepand cu 2004 trebuie sa elaboreze o Strategie
regionala de dezvoltare spatiala, cu un orizont de 15-20 de ani si care
incorporeaza Strategia Regionala de Transport
Zona metropolitana Golden Horseshoe,
Canada, 7,8 milioane loc.
Melbourne, Australia, 3,6 milioane locuitori
 Zone metropolitane la nivel european
• Franţa - o aglomerare de comunităţi reprezintă o entitate
publică care regrupează mai multe municipalităţi care formează
o arie geografică locuită de cel puţin 50,000 de locuitori.
• Cel puţin una din aceste localităţi trebuie să fie locuită de
minimum 15,000 locuitori.
• Misiunea entităţii este aceea de a formula un program comun
pentru dezvoltare urbană şi planificare a modului de folosire a
terenului.
• La nivelul Europei există în prezent peste 120 de regiuni sau
zone metropolitane recunoscute, dintre care în jur de 40 sunt
membre METREX (Reţeaua Regiunilor şi Zonelor
Metropolitane).
 Zone metropolitane-Romania
• o zonă constituită prin asociere voluntara (asociatii de
dezvoltare intercomunitara), pe bază de parteneriat
voluntar, între marile centre urbane (Capitala
României şi municipiile de rangul I) şi localităţile
urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de
până la 30 km, între care s-au dezvoltat relaţii de
cooperare pe multiple planuri.
• 2011 modificare legislativa – si municipiile resedinta
de judet pot sa isi constituie zone metropolitane
• nu este o unitate administrativ teritoriala
 Statut juridic zone metropolitane
• Din punctul de vedere al statutului juridic, zonele metropolitane
sunt persoane juridice de drept privat dar de utilitate publică
care poartă denumirea de asociaţii de dezvoltare intercomunitară.
• Statutul lor ar putea fi asemuit cu cel al unui ONG de utilitate
publică.
• Zona metropolitană este condusă de un consiliu de administraţie
format din persoane numite, reprezentanţi ai autorităţilor locale
care se asociază, având în frunte un preşedinte.
• Se poate înfiinţa şi un aparat tehnic pentru ducerea la îndeplinire
a obiectivelor stabilite.
• Ca şi mod de finanţare, legea face trimitere la contribuţii de la
bugetul autorităţilor asociate şi la programe finanţate de stat în
scopul încurajării acestei asociere. Sunt permise însă şi alte tipuri
de surse de finanţare, în condiţiile legii.
 Probleme practice Romania
• Cat de mari sa fie zonele metropolitane? Ce
criterii sa se foloseasca la delimitarea zonelor
metropolitane?
• Marimea =importanta. Daca este nevoie ca
anumite servicii sa fie gandite numai pentru o
portiune a zonei metropolitane? (transport in
comun – inelul 1 de localitati)
• Castigatori si perdanti in procesul de
metropolizare
Arii polarizatoare
Zone de influență – orașe mici
 Asociatii de dezvoltare intercomunitara
• Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată ADI = asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară sunt structuri de cooperare şi colaborare cu personalitate juridică de drept
privat şi statut de utilitate publică recunoscut prin efectul legii, înfiinţate de unităţile
administrativ-teritoriale, care vizează:
• dezvoltarea economico-socială a localităţilor;
• dezvoltarea teritorială şi amenajarea teritoriului;
• asigurarea furnizării/prestării serviciilor publice;
• creşterea veniturilor nefiscale la nivel local;
• ameliorarea nivelului de trai al colectivităţilor componente;
• protecţia mediului.
Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice
sunt un tip special de asociaţii de dezvoltare intercomunitară ale căror particularităţi derivă din
faptul că acestea sunt formate numai din unităţi administrativ-teritoriale şi sunt destinate
furnizării/prestării în comun a serviciilor comunitare de utilităţi publice reglementate prin Legea
nr. 51/2006, precum şi realizării în comun a unor obiective de investiţii de interes
intercomunitar specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii.