Sunteți pe pagina 1din 10

Bărbierul din Sevilla- G.

Rossini
Gioachino Rossini

N. 29 Februarie 1792 (Pesaro, Italia)– D. 13 Noiebmrie 1868 (Passy, Franța)

Gioachino Rossini, a fost și este în continuare considerat un revoluționar al operei italiene, prin amploarea și particularitățile sale uitmitoare,
care se regăsesc atât în caracterul său cât și în creațiile sale. Se spune că Rossini a fost un om de poveste, cu un spirit jovial și comic, plăcut de
către toți contemporanii săi și de către toți cei care i-au urmărit operele de-a lungul timpului. Atunci când urmărim o operă scrisă de Rossini, avem
sentimentul că însuși compozitorul este prezent la desfășurarea acțiunii, din moment în moment existând sentimentul că își va face apariția dintr-un
colț al sălii de spectacol. Acest sentiment este transmis datorită faptului că în operele sale predomină propriul său stil, propria sa viziune ilustrată
într-un mod aparte care pătrunde în sufletele fiecărui spectator, lăsând în urma vizionării un profund sentiment de emoție.
Rossini, este considerat „unul dintre cei trei sfinți”, al stilului Bel Canto,alături de Bellini și Donizetti. Operele sale sunt răspândinte în toată lumea,
au fost interpretate în mod frecvent și sunt și astăzi expuse în spectacole de mare valoare artistică. Rossini, a fost unul dintre compozitorii care au
avut o influiență inegalabilă în creația de operă, se spune că acest compozitor a dat naștere „Secolului de aur al operei italiene”.
Curiozități!

– S-a remarcat prin stilul în care scria opere, avea o rapiditate aparte în a compune, dar s-a descoperit faptul că uneori îi plăcea
să reaia anumite teme folosite tot de el dar în lucrări anterioare, pe care le dezvolta și dădea naștere unei noi creații muzicale.
S-a doveti faptul că făcea aceste lucruri din comoditate, scria compoziții stând în pat, dar cu toate acestea crea de fiecare dată
opere speciale ne mai întâlnite până atunci.
– În timp ce am studiat viața și activitatea artistică a lui Rossini, am citit un document în care era afirmat faptul că Rossini era
atât de comod în cât în timp ce compunea, stând în pat i-a căzut o pagină, iar din comoditatea de a se ridica să recupereze
acea foaie, a preferat să rescrie toată partitura de la început. M-a fascinat această informație, mi se pare un lucru fascinant că a
putut să reia totul de la început fără a avea nici o secundă intenția să se ridice și să recupereze pagina deja scrisă. Fiind cadru
didactic, am povestit de nenumărate ori această întâmplare a lui Rossini, de fapt rutina pe care o avea el în timp ce scria și am
descoperit de fiecare dată cum elevii s-au oprit pentru un moment să mediteze asupra acestui aspect, concluzionând faptul că
Rossini era cu adevărat pasionat de ceea ce făcea. Deși era mai comod în atitudine, totuși este mult mai greu să scri din nou o
partitură pentru care ai muncit deja probabil ore în șir, decât să ridici o foaie de jos. Acest subiect, poate fi considerat o temă
prielnică de dezbătut pentru orele de Educație Muzicală, pretru că atrage imediat atenția copiilor.
Un alt „sectret”, pe care l-am descoperit de-a lugul cercetărilor mele despre Rossini, este acela că acest compozitor avea o
pasinune pentru mâncare și gătit, fapt dovedit în relația sa de prietenie cu un celebru bucătar francez, Marie-Antoine, care i-a
dedicat mai multe rețete. Printre acestea, putem menționa Tournedos Rossini, care conținea un steak de vită garnisit, trufe și un sos
de vin de Maderia. La rândul său Rossini, se revanja bucătarului prin compunerea unor arii pentru pian care erau dedicate exclusiv
unor antreuri și deserturi.

– Compozitorul a lăsat în urma sa câteva citate legate de principiile pe care se baza și pe care le avea în vedere atunci când scria
o lucrare muzicală. Printre acestea, vom enumere următoarele:
„Orice tip de muzică e bună, cu excepția celei plictisitoare”- G. Rossini
„Wagner are momente frumoase, dar sferturi de oră îngrozitoare.”- G. Rossini
„A mânca, a iubi, a cânta și a digera sunt cu adevărat cele patru acte ale operei comice cunoscute sub numele de
viață.”- G. Rossini
„Apetitul este pentru stomac ceea ce este iubirea pentru inimă. Stomacul este dirijorul, el conduce grandioasa
orchestră a pasiunilor noastre, și o incită la acțiune.”- G. Rossini
„Dați-mi o listă cu haine pentru curățătorie și o să v-o pun pe muzică.”- G. Rossini
Opera Cenușăreasa
Creație:

– Cea mai cunoscută operă: Bărbierul din Sevillia


Opera Wilhelm Tell
Premiera mondială la 20 februarie 1816,Teatro Argentina din
Roma;
Spectacol interpretat în limba italiană, supratitrat în limba română.
– Wilhelm Tell (1829)
– Otello (1816)
– Cenuşăreasa (La Cenerentola)- (1817)
– Semiramida (1823)
– Italianca la Alger (1813)
Opera Bărbierul din Sevilla- G. Rossini

– Opera Bărbierul din Sevilla, este considerată „bijuteria supremă”, a compoziției de opere al lui Rossini, deoarece este una dintre
operele care i-a adus cel mai mare succes și deprt dovată, acestă operă are un succes remarcabil chiar și astăzi.
– Acestă operă a fost compusă la vârta de 20 de ani, în doar 12 zile. Premierea nu a avut un succes inedit, în sensul că publicul a fost
destul de revoltat de interpretarea pe care o vizionau și au început să riposteze într-un mod total neobișnuit și lipsit de respect
pentru cei care prestau pe scenă.
– Astfel, a avut loc o o premieră în care și publicul a avut rol rearcabil în operă, nu doar artiștii care au fost propuși inițial. A fost ca
un război. Printre evenimentele care au avut loc la premiera operei, le povestesc deseori copiilor că, chitara contelui Almaviva a
avut nevoie de înlocuirea unor corzi, din cauză că a fost lovită cu diferite obiecte care au ajutat la dezacordarea și chiar la ruperea
acestora. Don Basilio a căzut și și-a rupt nasul, iar scena a fost traversată la un moment dat de o pisică. Un spectacol comic în
adevăratul sens al cuvântului. De câte ori am prezentat povestea acestei premieri, elevii aveau diferite reacții unii izbucneau într-
un râns de neînțeles pe când altora le dădeau lacrimile pentru că știind desfăurarea evenimentelor operei, nu își puteau imagina
cum există oameni care ar putea strica o astfel de acțiune. Cu toate acestea e normal să se întâmple așa, pentru că într-adevăr
putem spune că a fost o poveste comico-dramatică. A doua premiere, a avut un alt impact asupra publicului, care a primit acestă
reprezentare cu brațele deschise, făgând ca Bărbierul din Sevilla să devină una dintre cele mai iubite opere ale lumii.
Bărbierul din Sevilla

–Este structurată în trei acte, dar primele două acte se cântă îmreună, fără pauză, iar al treilea
act se cântă separat. Din acest motiv actul I și II sunt constituite ca fiind actul I si actul III este
considerat ca fiind actul II;
–Libretul este scris de Cesare Sterbini, după o piesă de Pierre Beaumarchais (1732 – 1799), și
are la bază subiectul unei farse populare (Finta Pazza);
–Personaje: Figaro- bărbier orașului-Bariton
Rosina-Eroina principală-mezzosoprană
Contele Almaviva-tenor
Don Basilio- maestru de muzică- bas
Doctor Bartolo-bătrând bocat, tutorele Rossinei-bariton
Acțiunea operei:
Actul I:
– În zorii zilei, Almaviva, însoțit de un grup de muzicieni cântă o serenadă adresată Rosinei. Dintr-o stradă alaturată, apare neașteptat Figaro. Fiind isteț și
foarte „amabil” din fire, se oferă să îi acorde o mână de ajutor contelui Almaviva, care, ocazional, se prezintă sub numele studentului Lindoro. Rosina
dorește să îi transmită un bilet lui Lindoro si cere ajutorul lui Figaro. În conversatia lui cu Bartolo, Don Basilio își învață interlocutorul cum să scape de
Almaviva, utilizând calomnia. Așadar contele Almaviva intră în casă, deghizat în ofițer si cere găzduire. Bartolo surprinde un schimb de biletele și pornește
o discuție contradictorie, care se finalizează printr-o mare ceartă. Datorită scandalului produs, sosesc jandarmii pentru a liniști situația, dar la legitimarea
contelui Almaviva, se retrag, lasându-i pe toti uimiți.

Actul II:
– Almaviva se reîntoarce, deghizat în maestru de muzică, pentru a-l înlocui pe Basilio, care se dovedește a fi bolnav. Pentru a câștiga încrederea Rosinei, îi
oferă acesteia un bilet, spunându-i că este venit din partea lui Almaviva. În timpul lecției, cei doi îndragostiti, sub privirea lui Bartolo, încep să își
mărturisească sentimentele reciproce de iubire.
– Intrarea neașteptata a lui Don Basilio poate încurca toate planurile contelui și este pe cale să se producă o mare catastrofă. Bartolo realizează că a fost
păcălit și îl trimite pe Don Basilio după notar, hotărât să încheie mai repede contractul de nuntă.. În casă situația a început să devină din ce în ce mai
tensionată. Găsind un moment prielnic, Figaro si contele au venit să o recupereze pe Rosina, dar aceasta refusă să meargă cu dânși. Almaviva, neștiind
cum să calmeze situația, hotărăște să își dezvăluie adevarata identitate. Basilio este de acord, să devină martorul cărătoriei dintre Almaviva și Rosina,
desigur impund în schimb un cost. Bartolo, acceptă situația, fiind consolat desigur de zestrea Rossinei.
Concluzii:
– Un regizor Italian, pe nume Matteo Mazzoni a specificat la un moment dat faptul că spectacolul
Bărbierul din Sevilla, pregătit pentru public, este unul modern, care va avea succes în întreaga Europă. El
a susținut că : „De la epoca lui Rossini vom ajunge la ceea ce se întâmplă în casele oamenilor în prezent.
Cu această traversare în timp, vom reuși să transmitem ceea ce a dorit Rossini să exprime prin muzica sa”
– Afirmând ceea ce a specificat regizorul italian, pot spune faptul că din experiența de la catedră acestă
operă este iubită de către copii și de multe ori compară ceea ce observă în familiile lor sau în familiile
cunoscuților cu povestea regăsită în Bărbierul din Sevilla.
– Iubesc din tot sufletul acestă operă și o predau cu mare drag elevilor mei de fiecare dată. Cu atât mai mult
folosesc această operă ca o piesă de teatru pentru orele de consolidare și fixare a conștințelor. Împrt
elevilor roluri și încercăm să ne jucăm ca și cum am prezenta un spectacol de operă în fața publicului.
Elevii care nu primesc rol în scenă, vor primi atribuția de public.Atunci când urmează o arie punem spre
audiere fragmentul respectiv, iar personajul va încerca să își asume rolul și chiar să încerce să fredoneze
aria corespunzătoare. Spectacolul se încheie cu multe aplauze, aprecieri și dezbatere tematică care va
rămâne o eternitate în sufletul copiilor.
Cecilia Bartoli (Rossina): „Una voce poco fa".
G. Rossini
BĂRBIERUL DIN SEVILLIA

S-ar putea să vă placă și