Metode de refacere post efort

Student: Gavril Alexandru Mircea

Mai 2021
 Refacerea în sport este definită ca fiind
restabilirea capacității de performanță după o
ședință de antrenament sau după o competiție.

Trebuie percepută ca o perioadă de recuperare

după efortul fizic, în cursul căruia a fost atins
pragul de oboseală și are o importanță extrem de
mare.
 Metodele de refacere au drept obiectiv
grăbirea recuperării, prevenirea accidentărilor și
dezvolatarii capacității de performanță a
sportivului.

Oboseala este atât de natura fizică, cât și de

natura psihică, de aceea refacerea trebuie să se
adreseze ambelor componente.
 Așadar, din cadrul programului de refacere
pentru un sportiv care practică rugby - sportiv
aflat în perioada competițională, fac parte
următoarele metode:

1. Mobilizări active

2. Stretching activ și pasiv global

3. Exerciții ușoare până la moderate de tipul:
• Mers pe bicicletă staționară – 5 minute,
• Mers pe bandă (viteza maxim 5, inclinație
maxim 2) – 5 minute
• Sărituri ritmice de-a lungul unui traseu, săritul
corzii.

4. Exerciții de revenire:
• Exerciții de respirație
• Tracțiuni în ax ale articulațiilor solicitate
• Posturări dacă este cazul.
5. Masaj global de relaxare și decontracturant în
cazul zonelor foarte solicitate.

6. Electroterapie – diverse tipuri de curenți cu

efect miorelaxant.
 Următoarele metode de refacere în perioada
competițională vor fi adaptate în funcție de
mijloacele pe care le avem la dispoziție ca
terapeuți, dar și de preferințe:

7.Sauna sau criosauna. (în acest caz se mai

poate folosi inclusiv ,,metoda dușului suedez”)

8. Înotul ca antrenament de tip cross – training,

sau în general orice metodă de refacere care are
la bază hidroterapia.
 Pe lângă toate aceste mijloace de refacere, mai
exista câteva aspect importante, de care sportivul
ar trebui să țină cont:

9. Pe lângă hidratarea obligatorie, alimentația

trebuie să fie bine monitorizată.

10. Atât odihna fizică cât și cea psihică sunt

extrem de importante
Vă mulțumesc!
 Bibliografie
1. BOTA, C., ,,Ergofiziologie”, Bucureşti, Editura Globus, 2000.
2. ALEXE, N., ,,Teoria şi metodica antrenamentului sportiv modern”, Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2002.
3. IONESCU, A., ANTON, B., ,,Dirijarea medicală a efortului”, Bucureşti, Centrul
Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor - Şcoala Naţională de
Antrenori, 2004
4. Cârstea, Gh., ,,Educaţia fizică, teoria şi bazele metodicii”, Bucureşti, ANEFS,
1997.
5. Cârstea, Gh., ,,Educaţia fizică – fundamente teoretice şi metodice”,
Bucureşti, Casa de editură Petru Maior, 1999.
6. Demeter, A., ,,Bazele fiziologice şi biochimice ale calităţilor motrice”,
Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1981.
7. ,,Regulamentul educaţiei fizice militare”, Bucureşti, Editura Militară, 2004.