ORGANIZAREA SI UTILIZAREA

RESURSELOR
UMANE ÎN EXPLOATATIILE
AGRICOLE
 Rolul resurselor umane:
 Resursele umane sunt privite ca totalitatea aptitudinilor fizice si
intelectuale pe care omul le utilizeaza în procesul de productie.

 Acest tip de resurse au o dubla apartenenta: la sfera demografiei si la cea

a economiei.

 În cazul unei exploatatii agricole, potentialitatilor naturale si celor

economice li se adauga si cele umane care depind de: gradul de instruire
al agricultorilor, dinamismul lor, receptivitatea lor fata de progresul tehnic,
organizarea colectivitatilor.
 In combinarea factorilor de productie în vederea obtinerii
produselor agricole, rolul resurselor umane este esential,
fiind factorul activ în procesul de utilizare a capitalului funciar
si a celui de exploatare.

O parte a acestora, gestioneaza exploatatiile agricole, luând

decizii care influenteaza activitatile de productie si rezultatele
lor economico-financiare.
 Cunoasterea disponibilitatilor si a necesitatilor de forta de munca si
studiul conditiilor de folosire a acesteia permit sa se aprecieze:

 gradul de intensivitate a sistemului de productie;

 nivelul productivitatii muncii;
 contributia fortei de munca;
 modul de organizare a fortei de munca;

 Munca în agricultura se desfasoara în conditii generate de:

Factorii naturali;
 De ciclul biologic al plantelor si al animalelor;
De faptul ca prin tehnologia lor culturile cer lucrari diferite ;
Etc;
 Disponibilitatile si necesitatile de forta de
munca ale exploatatiilor agricole
 Un manager, un sef de exploatatie sau un întreprinzator opereaza, cu
ocazia programarii activitatii, în ceea ce priveste resursele umane cu:

- disponibilitatile de forta de munca;

necesitatile de forta de munca;

Disponibilitatile sunt formate din ansamblul de resurse de forta de munca de

care dispune o unitate la un moment dat si cu ajutorul carora urmareste
executarea lucrarilor, de regula, în timpul unui an.
 Influente ale necesarului fortei de munca;
Dimensiunea unitatii (suprafata sau numar de animale);

Structura de productie si intensivitatea culturilor (exista culturi cu consum

mare de forta de munca);

Tehnologiile de productie (numarul, felul lucrarilor si gradul lor de

mecanizare);

Modul în care este organizata munca;

Calificarea fortei de munca ;

 Organizarea muncii
 Organizarea muncii este componenta a organizarii de ansamblu a
întreprinderii.

 Organizarea stiintifica a muncii (OTS) reprezinta un ansamblu de

activitati coordonate care au ca obiect sa stabileasca si sa mentina cele
mai bune conditii de munca în orice întreprindere si în orice
compartiment (subdiviziune) si care sunt fondate pe principii sau metode
rezultate dintr-o cercetare stiintifica.
 Modul în care se organizeaza munca conditioneaza o suma de aspecte
referitoare la forta de munca, cum ar fi:

Utilizarea eficienta a resurselor umane;

folosirea productiva a unei parti cât mai mari din durata unei zile de
lucru;

selectionarea lucratorilor care au aptitudini adecvate lucrarii care se

executa;

coordonarea eforturilor umane pentru încadrarea în perioada optima de

efectuare a lucrarilor agricole;

cresterea productivitatii muncii;

Organizarea muncii va fi privita si în relatie cu unele aspecte
sociale, cum ar fi:
- Initierea unor masuri de creare a unui regim rational de
munca ;

Alegerea momentelor favorabile de executare a lucrarilor si

a celor mai bune metode de munca;

- Usurarea muncii lucratorilor, asigurând înzestrarea tehnica

corespunzatoare;

- Crearea si mentinerea unui climat relational bazat pe

echilibru, între participantii la munca;
Relatiile de munca dintr-o exploatatie individuala
prezinta
cel putin doua trasatur

Seful acesteia (întreprinzatorul) îsi asuma coordonarea

efectuarii lucrarilor;

- Desfasurarea muncii presupune o asociere strânsa între

seful exploatatiei si ceilalti participanti la munca, rolul sau fiind
hotarâtor în îndrumarea executarii lucrarilor, criteriul în functie
de care se apreciaza
modul în care reuseste acest lucru îl constituie nivelul
productivitatii muncii.
 Utilizarea fortei de munca în
exploatatiile agricole
- Ca urmare, managementul resurselor umane, cu
aplicare si la exploatatiile familiale, trebuie sa aiba
printre obiectivele sale: asigurarea formarii
profesionale a producatorilor agricoli, informarea si
îndrumarea lor pentru a manifesta mai multa
disponibilitate fata de utilizarea elementelor de
progres tehnic si stiintific si pentru a-si ameliora
gestiunea exploatatiilor.
 Este cunoscut faptul ca nivelul productivitatii muncii se
afla sub influenta mai multor factori, precum:

Nivelul de înzestrare tehnica a muncii;

Utilizarea unor tehnologii performante;

Dezvoltarea cunostintelor profesionale ale producatorilor

agricoli;

Formarea manageriala a celor care gestioneaza

exploatatiile agricole;

Imbunatatirea metodelor de gestionare a exploatatiilor;

 Structura procesului de munca
Procesele de munca cuprind:

- Operatii
Faze
Mânuiri si miscari

Operatia este acea parte a procesului de munca pe care o

efectueaza si de care raspunde, un muncitor, pe un anumit
loc de munca, actionând, cu ajutorul unor mijloace de munca,
asupra unor obiecte ale muncii.
Faza este o parte a operatiei, care presupune utilizarea
aceleiasi unelte si aplicarea aceluiasi regim tehnologic,
obiectul muncii suferind o singura transformare tehnologica.

Mânuirea este acea parte a fazei care se caracterizeaza

printr-un anumit grup de miscari ale executantului, în
vederea atingerii unui scop bine precizat.

Miscarea este elementul primar la unui proces de munca,

constând dintr-o luare de contact a executantului cu un
obiect al muncii, desprinderea de utilaj a acestuia sau a
mâinii de un obiect.
 Structura si masurarea timpului de
munca
Timpul de munca ( T m) reprezinta durata reglementata a
zilei de munca sau timpul de care dispune un executant
individual sau colectiv pentru îndeplinirea sarcinilor de
munca ce-i sunt stabilite.

Timp productiv Timp neproductiv

I I
-De pregatire, - De intrerupere reglementar,
-Inchidere, - De intrerupere nereglementar,
-Operativ, - De munca neproductiva.
-De servire
Metode care asigura înregistrarea directa a timpului:

-cronometrarea;

-fotocronometrarea;

autofotografierea.

Metode care permit înregistrarea indirecta a timpului, cum sunt:

observarea instantanee;

filmarea;

- utilizarea magnetofonului;