ANTIPROTOZOICELE

Prof.univ. V.Gonciar
Agentul Maladia Manifestarea Localizarea
patogen clinică infecţiei
Pl.vivax şi Pl. malaria de 3 zile accese de febră sânge, ficat
Ovale malaria de 4 zile
Pl. Malariae malaria tropicală
Pl.falciparum
Entamoeba amebiază dizenteria, hepatită, intestinul gros, ficat,
histolytica abces hepatic, pulmoni şi alte
pulmonar etc. organe

Giardia (lamblia) lamblioză duodenită, enterită, intestinul subţire,

intestinalis disfuncţia căilor căile biliare
biliare
Trichomonas trichomoniază colpită, vaginită, vaginul, uretra
vaginalis uretrită
Toxoplasma gondii toxoplasmoză depinde de organul noduli limfatici,
afectat, avorturi, intestinul, ochii,
naşteri premature, SNC, pulmoni şi
malformaţii alte organe interne
Balantidium coli balantidiază ulceraţie, afecţiuni intestinul gros
sistemice (rar)
CLASIFICAREA PREPARATELOR ANTIPARAZITARE
I. ANTIMALARICE
 Clorochină Amodiachina Hidroxiclorochina
 Chinina Meflochina Pirimetamina
 Trimetoprim Proguanil Primachina
II. CHIMIOTERAPICELE ACTIVE ÎN AMEBIAZĂ
 Metronidazol Tinidazol Clorochina
 Tetraciclina Emetina Iodochinol
III. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN GIARDOZĂ
 Metronidazol Tinidazol
 Furazolidona Mepacrina
IV. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN TRICHOMONIAZĂ
 Metronidazol Tinidazol Ornidazol
 Nitazol Tricomonacida Furazolidona
V. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN BALANTIDIAZĂ
 Metronidazol Tetraciclina
 Monomicina Cliochinol
VI. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN LEISHMANIOZĂ
 Pentamidina Metronidazol Monomicina
 Meglumina Stibiogluconatul de sodiu
 Ketoconazol Solusurmina
VII. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN TOXOPLASMOZĂ
 Pirimetamina Pentamidina Sulfamidele
 Co-trimoxazol Spiramicina Claritromicina
 Azitromicina
VIII. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN TRIPANOSOMIAZĂ
 Suramina Melarsoprol Pentamidina
 Benzmidazol Nifurtrimox Primachina
IX. CHIMIOTERAPICE ACTIVE ÎN PNEUMOCISTOZĂ
 Co-trimoxazol Pentamidina
Antimalaricele (antipaludicele)

Sunt medicamente active asupra agentului patogen al

malariei (plasmodiul) în diferite faze ale dezvoltării şi
înmulţirii sale.
Un criteriu de clasificare a antimalaricelor este în
funcţie de faza intervenţiei medicamentului.
PREPARATELE ANTIMALARICE

A. HEMATOŞIZOTROPE (Schizontocide
hematice)
1. cu acţiune rapidă: - clorochină, - chinină, -
hidroxiclorochină, - amodiachină
- meflochină, - halofantrină, - artemizinină şi
analogii ei.
2. cu acţiune lentă: - pirimetamină, - proguanil,
- sulfamidele - tetraciclinele, - mepacrină,
- dapsonă
3. combinate: - maloprim, - fansidar, - fansimef
PREPARATELE ANTIMALARICE

B. HISTOŞIZOTROPE (Schizontocide tisulare)

- pirimetamină, - primachină, - proguanil
1. tisulare primare (preeritrocitare)
2. tisulare secundare (paraeritrocitare)
C. LAMETOTROPE
1. gametocide sau gametostatice: - primachină,
- pirimetamină, - clorochină, - proguanil
2. Sporontocide: - pirimetamină, - proguanil
 II. După structura chimică

A. Derivaţii chinolinici: chinina, meflochina

B. Derivaţi de 8-aminochinoline: primachină
C. Derivaţii de 4 –aminochinoline: clorochină,
amodiachină, hidroxiclorochină
D. Dianunopirine: pirimetamină, trimetoprim
F. Biguanide: proguanil
G. Tetraciclinele: tetraciclină, doxiciclină, minociclină
I. Macrolide: eritromicină
E. Sulfamide: sulfalen, sulfadoxină, co-trimoxazol
H. Sulfone: dapsonă
J. Diverse: halofantină
Mecanismul de acţiune al antimalaricelor

A. Cuplarea cu ADN cu inhibarea sintezei ulterioare

a acizilor nucleici şi proteinelor
- clorochină, amodiachină, hidroxiclorochină,
primachină, chinină, meflochină.
B. Blocarea metabolismului acidului folic (inhibarea
dihidropteroat sintetazei şi dihidrofolat reductazei.
- pirimetamină, sulfamidele, co-trimoxazolul
CLOROCHINA ŞI ANALOGII EI
Spectrul de acţiune
clorochina este cel mai activ schizontocid hematic
faţă de Pl. vivax, Pl. ovale, Pl. malariae şi tulpinile
sensibile ale Pl. falciparum;
posedă activitate gametocidă moderată faţă de
Pl. vivax; Pl. ovale şi Pl. malariae, dar nu
Pl. falciparum.
nu acţionează asupra formelor preeritrocitare ale
plasmodiilor.
MECANISMUL DE ACŢIUNE

Blocarea sintezei enzimatice a ADN şi ARN cu:

dereglarea transcripţiei şi replicării acizilor
nucleici şi sintezei proteinelor;
formarea unor legături ionice cu alte tipuri;
concentrarea în vacuole şi creşterea pH în ele cu
dereglarea capacităţii parazitului de a metaboliza
şi utiliza hemoglobina eritrocitară;
intervenţia în schimbul fosfolipidelor
intraparazitare.
Efectele

- antimalaric;
- antiinflamator;
- antiamibic;
- antiaritmic.
INDICAŢIILE
Accese acute de malarie provocate de Pl. vivax, Pl.
ovale, Pl. malariae, Pl. falciparum
Tratamentul malariei provocate de Pl. malariae şi
Pl. falciparum
Tratamentul radical al malariei cauzat de Pl. vivax
şi Pl. ovale
Chimioprofilaxia individuală (sau supresivă) a
malariei.
Amebiază hepatică
Reumatism şi artrita reumatoidă
 CONTRAINDICAŢIILE ŞI PRECAUŢIILE

psoriaz, porfiria (poate provoca accese altor maladii);

graviditatea (deşi sunt date despre dezvoltarea
surdităţii, totuşi există şi recomandări pentru utilizarea
în timpul gravidităţii când eficacitatea depăşeşte riscul
pentru făt);
nu se recomandă asocierea cu preparatele ce pot
provoca dermatită;
nu se prescriu pacienţilor cu modificări retiniene şi ale
câmpului de vedere (în afară de cazurile când
eficacitatea depăşeşte riscul);
cu precauţie la bolnavii cu maladii hepatice, alcoolism,
dereglări neurologice şi hematologice în anamneză.
REACŢIILE ADVERSE
În timpul tratamentului şi profilaxiei malariei,
clorochină şi analogii ei se suportă, de regulă, bine.
Rar pot fi:
simptome gastrointestinale (pot fi atenuate prin
administrarea în timpul mesei);
ameţeli, cefalee neînsemnată;
prurit (îndeosebi la negri), urticărie;
diminuarea acuităţii vizuale;
hemoliza la pacienţii cu deficit eriditar de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază;
foarte rar reducerea auzului, dezorientare, psihoze,
convulsii, hipotensiune, tulburări patologice ale
sângelui;
pe ECG – modificări ale undei T şi alungirea QRS;
la cumulare teoretic sunt posibile retinopatia,
miopatia şi surditatea;
dozele mari la administrarea i/m sau injectarea
rapidă i/v pot provoca hipotensiune marcată,
inhibarea respiraţiei şi stop cardiac.
CHININA ŞI MEFLOCHINA

Spectrul de acţiune:
 chinina revine ca remediu antimalaric datorită apariţiei
formelor rezistente îndeosebi a Pl. Falciparum;
 Meflochina are activitate hematoşizotropă faţă de
Pl.falciparum şi Pl.vivax.
Influenţa asupra Pl. ovale şi Pl. malariae nu este
suficientă dar teoretic poate acţiona asupra
schizonţilor lor.
Mecanismul de acţiune:
 inhibarea activităţii multor sisteme enzimatice (se
numesc “toxine cu acţiune protomplasmatică
sistemică”);
 formarea prin intermediul legăturilor de hidrogen,
complexelor cu spirală dublă de ADN, inhibând
astfel transcripţia ADN-lui şi sinteza proteinelor;
 se presupune că meflochina poate acţiona la nivelul
membranei, precum şi asupra vacuolelor digestive
ale parazitului.
Efectele

 antimalaric (hematocid faţă de toate tipurile

plasmodiilor şi gamontocid faţă de Pl.vivax şi
Pl.ovale);
 chinidinic asupra cordului;
 oxitocic asupra miometrului, îndeosebi în trimestrul
III (chinina);
 miorelaxant (chinina);
 hipoglicemiant (chinina);
 hipotensiv (chinina).
INDICAŢIILE
 accese acute ale malariei provocate de Pl.falciparum
sensibile sau rezistente la clorochină (i/v lent chinină
dihidroclorid sau i/m soluţie bine diluată);
 tratamentul malariei provocate de Pl.falciparum rezistentă
la clorochină (de regulă, în asociere cu alte preparate
chinină sulfat 10 mg/kg 3 ori pe zi timp de 3-7 zile în
asociere cu:
a) fansidar (comprimate în doză unică);
b) pirimetamină 25 mg 2 ori pe zi timp de 3 zile şi
sulfadiazină 0,5 g de 4 ori pe zi timp de 5 zile;
c) tetraciclină 250-500 mg de 4 ori pe zi timp de 7 zile sau
clindamicină 900 mg de 3 ori pe zi timp de 3 zile);
 profilaxia malariei provocate de Pl.falciparum în
regiunile cu rezistenţă la clorochină, iar meflochină
şi doxiciclină nu sunt accesibile;
 convulsii nocturne ale picioarelor (200-300 mg);
 în asociere cu clindamicina în tratamentul
pacienţilor cu forme grave de babizioză, provocate
de Babesia microti.
INDICAŢIILE
Meflochinina
 profilaxia individuală a malariei cu Pl.falciparum
rezistente la clorochină, precum şi posibil în cea
provocată de Pl.vivax, Pl.ovale şi Pl.malariae (câte 250
mg săptămânal);
 tratamentul malariei provocată de Pl.falciparum
rezistente la clorochină (se indică câte 750-1250 mg
într-o priză în formele uşoare şi moderate deoarece
acţionează lent).
CONTRAINDICAŢIILE
Chinina
Idiosincrazie, tinitus, nevrita optică,
Sarcină (mai ales doze mari – produc avort),
Apariția hemolizei impune oprirea tratamentului.
CONTRAINDICAŢIILE

Meflochina
epilepsia şi dereglările psihice în anamneză;
copiii cu masa sub 15 kg până la 2 ani;
la gravide nu se recomandă, iar la femeile de vârstă
fertilă de folosit anticoncepţionalele;
asocierea cu chinina, β-adrenoblocantele, blocantele
canalelor de calciu;
persoanelor ce necesită atenţie sporită şi coordonarea
mişcărilor;
atenţie cu anticonvulsivantele (valproaţii), pot fi
convulsii.
 REACŢIILE ADVERSE
Chinina
 greaţă, vomă, dureri în epigastru (datorită acţiunii iritante);
 hemoliză (cauzată nemijlocit de chinină sau deficitul
glucozo-6-fosfatdehidrogenazei);
 leucopenie, agranulocitoză, purpura trombocitopenică şi
Şenlein –Ghenoha, hipotrombinemia;
 hipoglicemie;
 mutagenitate şi teratogenitate;
 tromboflebite, hipotensiune, fibrilaţia ventricolelor, convulsii
la administrarea i/v;
 intoxicaţii acute şi cronice;
 sindromul “febra neagră” în urma hemolizei masive cu
hemoglobinurie, azotemie, coagularea intravasculară,
insuficienaţa renală, uremie şi moartea în 25-50% cazuri.
REACŢIILE ADVERSE

Meflochinina
Greaţă, vărsături, dureri în epigastru, diaree
Cefalee, ameţeli;
Extrasistolii;
Temporar: leucocitoză, trombocitopenie;
Creşterea transaminazelor;
Dereglări psihice reversibile (convulsii, depresii,
psihoze).
 SCHIZONTOCIDELE TISULARE
PRIMARE – acţionează asupra plasmodiilor ce se
dezvoltă în ficat după inocularea de către ţânţari cu
preîntâmpinarea afectării eritrocitelor, realizând
profilaxia cauzală (primachina, pirimetamina,
proguanil).
SECUNDARE – distrug paraziţii care au reinfectat
ficatul după multiplicarea în eritrocite (formele
paraeritrocitare) sau hepatocite. Ele sunt capabile de a
vindeca deplin malaria recurentă (Pl.vivax şi Pl.ovale)
(primachina, pirimetamina, proguanil). .
Primachina

Spectrul de acţiune
 exercită acţiune plasmocidă asupra formelor tisulare şi
sexuate (aflate în sânge);
 nu este activă faţă de formele eritrocitare;
 manifestă o eficacitate deosebită faţă de formele
tisulare secundare (paraeritrocitate) ale Pl.ovale şi
Pl.vivax.
Primachina

MECANISMUL DE ACŢIUNE
 se fixează de ADN celulelor parazitare şi determină alterarea
mitocondriilor lor.
INDICAŢIILE
- tratamentul malariei provocate de Pl.vivax (de 3 zile), inclusiv
pentru eradicarea deplină după utilizarea schizontocidelor
hematice. După tratamentul cu clorochină se indică câte 15 mg
bază primachină (sau 26,6 mg fosfat) pe zi timp de 14 zile. la
copii se prescrie primachină fosfat câte 0,5 mg/kg/zi, timp de 14
zile;
- profilaxia antiepidemică (intersezonieră, antirecidivantă);
- tratamentul pneumoniei provocate de Pneumocystis carinii în
asociere cu clindamicina.
Primachina

REACŢIILE ADVERSE
Se întâlnesc rar la dozele terapeutice:
- anorexie, dureri în epigastru şi abdomen (poate fi
evitate prin administrarea în timpul mesei);
- methemoglobinemie la doze mari. De regulă, mai
frecvent este de origine toxică datorită metaboliţilor,
precum şi idiosincrazică prin deficit de
methemoglobinreductază;
- anemie hemolitică la bolnavii cu deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază;
- leucopenie până la agranulocitoză la doze mari.
Pirimetamina
(chloridina, daraprim, tindurin)
Spectrul de acţiune
 acţionează asupra formelor tisulare ale Pl.falciparum şi
uneori Pl.vivax, dar nu influenţează celelalte 2 forme de
plasmodii;
 are efect gametocid asupra tuturor tipurilor de
plasmodii (se blochează sporogonia în organismul
ţânţarului);
 acţiunea schizontocidă hematică este mai slabă ca la
clorochină şi se dezvoltă lent;
 în concentraţii mai mari poate afecta Toxoplasma
gondii, îndeosebi în asociere cu sulfamidele.
Pirimetamina

MECANISM DE ACŢIUNE
inhibă dihidrofolatreductaza, enzima ce asigură
sinteza acidului tetrahidrofolic cu dereglarea
ulterioară a sintezei bazelor purinice şi pirimidinice şi
respectiv a acizilor nucleici.
Manifestă o afinitate mai mare faţă de enzima
parazitului decât a organismului uman.
Pirimetamina
INDICAŢIILE
- tratamentul şi profilaxia malariei provocate de
Pl.falciparum când parazitul este rezistent la clorochină.
Se poate indica ca monoterapie sau în asociere cu
sulfamidele sau sulfonii.
Mai frecvent se indică sub formă de preparat combinat –
fansidar sau maloprim (conţine 25 mg pirimetamina şi 500
mg sulfadoxină) câte 3 comprimate în doză unică la adult
în asociere cu chinina. Însă se consideră că chinina
amplifica reacţiile adverse.
- Cu scop profilactic se indică câte un comprimat pe
săptămână sau 2 comprimate peste 2 săptămâni.
Pirimetamina
De regulă se suportă bine. Uneori pot fi constatate:
- cefalee, ameţeli;
- senzaţii neplăcute în regiunea cordului.
La doze mari:
 anemia megaloblastică şi leucopenia reversibile după
suspendarea administrării.
Acidul folic preîntâmpină aceste reacţii adverse, fără a
influenţa eficacitatea.
GAMETOTROPELE

A.Gametocide şi/sau gametostatice

- primachina – Pl.falciparum
clorochina – Pl.vivax,
– Pl.ovale,
– Pl.malariae
- Pirimetamina
preparatele sunt capabile să distrugă sau să afecteze
formele sexuale ale plasmodiilor.
GAMETOTROPELE

B. Sporontocide
 Pirimetamina
 Proguanil
 preparatele care fac gameţii incapabili de a multiplica
în organismul ţânţarului (inhibă sporogonia şi insecta
nu este sursa infecţiei).
 Se indică preponderent pentru profilaxia socială
(epidemiologică) a malariei
INDICAŢIILE PREPARATELOR ANTIMALARICE
1. Tratamentul acceselor de malarie, provocate de toţi
agenţii:
 schizontocidele cu acţiune rapidă.
Clorochină în formele sensibile provocate de
Pl.falciparum, iar în formele rezistente – meflochina,
chinina, pirimetamina, proguanil, doxiciclina etc.
2. Eradicarea malariei (tratamentul definitiv):
A. malaria provocată de Pl.falciparum şi Pl.malariae.
B. malaria provocată de Pl.vivax şi Pl.ovale
- schizontocide hematice cu acţiune rapidă şi/sau lentă;
- schizontocide hematice (clorochina etc.) în asociere cu
schizontocide tisulare secundare (primachina).
INDICAŢIILE PREPARATELOR ANTIMALARICE
3. Tratamentul acceselor grave sau comei malarice:
- clorochină clorhidrat, chinină clorhidrat sau chinidină
gluconat. În cazul infecţiei cu Pl.vivax şi Pl.ovale după
posibilitate cât mai rapid se iniţiază administrarea
enterală a clorochinei şi primachinei.
4. Profilaxia individuală (supresivă) a malariei:
- schizontocide (pirimetamina);
- schizontocide tisulare (pirimetamina);
- schizontocide hematice (clorochina, meflochina etc.),
5. Profilaxia socială (colectivă, epidemiologică) a malariei:
- gametocide (primachina),
6. Profilaxia antirecidivantă (intersezonieră, predepidemică):
- schizontocide tisulare secundare (primachina etc.)
PREPARATELE UTILIZATE ÎN AMIBIAZĂ

Clasificarea după utilizarea clinică

A. Amibicide efective în orice localizare a infecţiei:

 metronidazol - tinidazol etc.
B. Amibicide efective în localizarea infecţiei în intestin:
 iodochinol - diloxanid - cliochinol
 teclozan - paromomicină
 etofamid
 eritromicină - iatren
PREPARATELE UTILIZATE ÎN AMIBIAZĂ

C. Amibicide efective la localizarea infecţiei în

lumenul şi peretele intestinal:
 tetraciclinele
D. Amibicide efective la localizarea în peretele
intestinal şi ficat:
 emetină - dihidroemetină
E. Amibicide efective la localizarea infecţiei în ficat:
 clorochină
CLASIFICAREA DUPĂ APARTENENŢĂ DE GRUP
A. Derivaţii de nitroimidazol:
Metronidazol, tinidazol, ornidazol
B. Emetine (alcaloizi din ipecacuană):
Emetină, dihidroemetină
C. Antibiotice:
Tetracicline, paromomicină, eritromicină
D. Derivaţi de 4-aminochinoline:
Clorochină
E. Derivaţii de dicloracetamide:
Diloxanidă, etofamid, teclozan, clefamid
F. Derivaţii de hidroxichinoline:
Iodochinol, cliochinol
G. Derivat de 8-oxichinolină:
Iatren
FORMELE CLINICE ALE AMIBIAZEI ŞI TRATAMENTUL LOR

Preparatele
Forma clinică
de elecţie de alternativă
Infecţie - diloxanidă - iodochinol
intestinală - paromomicină
asimptomatică
Infecţie - metronidazol + 1) diloxanidă sau
intestinală diloxanidă sau iodochinol +
minoră şi iodochinol tetraciclină, apoi
moderată clorochină sau
(colite 2) paromomicină, apoi
nedizenterice) clorochină
FORMELE CLINICE ALE AMIBIAZEI ŞI TRATAMENTUL LOR

Preparatele
Forma clinică
de elecţie de alternativă
Infecţie 1) metronidazol + 1) tetraciclină + diloxanidă
intestinale diloxanidă sau iodochinol; sau iodochnol, apoi
grave 2) metrodidazol parenteral clorochină sau
(dizenteria) (în cazuri separate) apoi 2) dihidroemetină sau
enteral metronidazol + emetină, apoi tetraciclină +
diloxanidă sau iodochinol diloxamidă sau iodochinol,
apoi clorochină
Abcese 1) metronidazol + 1) dihidroemetină sau
hepatice diloxanidă sau iodochinol, emetină, apoi clorochină +
apoi clorochină diloxanidă sau iodochinol
Infecţii 1) metronidazol + 1) dihidroemetină sau
extraintestinale diloxanidă sau iodochinol; emetină, apoi diloxanidă
sau iodochinol
FARMACOLOGIA EMETINEI ŞI
DIHIDROEMETINEI
SPECTRUL DE ACŢIUNE:
acţionează asupra trofozoiţilor, Entamoeba histolytica
din ficat, peretele intestinal, dar nu asupra celor din
lumenul intestinal; uneori sunt efective faţă de
Balantidium coli, Fasciola hepatica şi Paragonimus
westermani.
MECANISMUL DE ACŢIUNE:
inhibă ireversibil sinteza proteinelor, blocând
micşorarea ribozomilor de-a lungul ARNi şi secundar
– sinteza ADN.
INDICAŢIILE
dizenteria amibiazică (formele grave pentru cuplarea
simptomelor grave). Se indică câte 1 mg/kg i/m zilnic (de
regulă 3-5 zile) până la cuplarea simptomelor grave (doza maximă
pentru emetină 65 mg, dihidroemetină – 90 mg).
abces hepatic şi infecţie extraintestinală se prescriu doze
1 mg/kg/zi i/m timp de 8-10 zile.
CONTRAINDICAŢIILE ŞI PRECAUŢIILE
- afecţiunile organice ale cordului şi rinichilor;
- polinevrite recente în anamneză;
- copiii mici;
- graviditatea;
- spitalizarea şi tratamentul sub controlul medical;
- utilizarea mai mult de 10 zile.
REACŢIILE ADVERSE

Sunt minore şi nepronunţate la utilizarea timp de 3-5

zile, dar cresc la folosirea timp de 10 zile şi mai mult:
- tahicardia, aritmii, cardialgii, hipotensiune arterială,
insuficienţa cardiacă congestivă (inhibă
contractilitatea, conductibilitatea, blochează adreno- şi
colinoreceptorii);
- greaţă, vomă (de origine periferică şi centrală), diaree;
- slăbiciune musculară, tremor, neuralgie;
- hipersensibilitate în locul injecţiei, abcese sterile;
- dereglări hepatice şi renale.
FARMACOLOGIA DILOXANIDEI
Spectrul de acţiune
efect amebicid direct numai asupra paraziţilor localizaţi în
lumenul intestinal
Mecanismul de acţiune
nu este cunoscut
Indicaţiile
monoterapia în amibiaza asimptomatică, formele uşoare
asociat cu alte preparate;
 formele moderate şi grave (mai puţin efectiv) în combinaţie;
 în abcese hepatice pentru nimicirea infecţiei intestinale.
Diloxanida

Contraindicaţii şi precauţii
 graviditate;
 copiii până la 2 ani.
 REACŢII ADVERSE
De regulă se suportă bine:
 meteorism;
 greaţă,
 spasme abdominale.
FARMACOLOGIA IODOCHINOLULUI
Spectrul de acţiune
nu acţionează asupra trofozoiţilor numai din lumenul intestinal;
 Dientamoeba fragilis;
 Giardia lamblia;
 E.coli.
Mecanismul de acţiune
nu este cunoscut
Indicaţiile
preparat de alternativă în amebiaza asimptomatică, formele uşoare
şi moderate;
 amebiaza intestinală gravă (pentru nimicirea ulterioară a infecţiei);
 abcesul hepatic şi alte forme extraintestinale pentru combaterea
infecţiei intestinale concomitente.
 unele cazuri de infecţie cu Giardia lamblia şi E.coli.
Contraindicaţii şi precauţii
insuportabilitatea iodului;
 afecţiuni hepatice;
 maladiile glandei tiroide;
 copii mici (controlul oftalmologic până şi în timpul terapiei).
REACŢII ADVERSE
Este mai toxic:
 atrofia nervului optic;
 pierderea vederii;
 neiropatii periferice;
 sindrom neurotoxic – neuropatia mielo-optică (mai frecvent la
cliochinol);
 diaree, greaţă, vomă;
 gastrite, discomfort abdominal;
 mărirea neînsemnată a glandei tiroide;
 sunt mai toxice la sugari şi copii mici.
PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII AMIBICIDE ALE UNOR
PREPARATE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AMEBIAZEI

Metronidazol
Este un chimioterapic cu spectru larg de acțiune
(protozoare, bacili gram-negativi, coci gram-pozitivi, etc.):
- protozozare anaerobe: Entamoeba histolytica, Tricomonas
vaginalis, Giardia intestinalis;
- bacili gram-negativi anaerobi: Bacteroides, inclusiv
B.fragilis, Helicobacter pylori;
 coci gram-pozitivi anaerobi: Peptostreptoccocus,
majoritatea clostridiilor, inclusiv Clostridium difficile.
 Mecanismul de acțiune. Metronidazolul este un prodrog,
bioactivarea are loc prin reducerea grupării – nitro de
către microorganismele sensibile:
PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII AMIBICIDE ALE UNOR PREPARATE
UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AMEBIAZEI

Metronidazol
Aceste microorganisme conțin obișnuit componente
transportatoare de electroni, denumite ferodoxine (Fe-S
proteine), care posedă suficient potențial redox negativ pentru a
dona electroni unor acceptori biologici furnizori de energie
pentru metabolismul protozoaric sau unor acceptori exogeni cum
ar fi de exemplu metronidazolul;
Transferarea unui electron, la o grupare nitro a mtronidazolului,
o transformă înt-un anion nitro foarte reactiv care inactivează
ADN-ul și posibil alte biomolecule vitale pentru parazit.
 se indică câte 750 mg 3 ori pe zi la adulţi şi 35-50 mg/kg/zi în 3
prize la copii timp de 10 zile;
 e posibilă administrarea i/v, dar cât mai rapid se trece la terapia
enterală.
PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII AMEBICIDE ALE UNOR
PREPARATE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AMEBIAZEI

Clorochina (chingamina, delaghil)

 se foloseşte numai când infecţia este în ficat (abces
hepatic);
 nu acţionează asupra altor localizaţii ale amibilor;
 se asociază în alte forme de amibiază pentru
preîntâmpinarea afectării ficatului;
 în dizenteria amibiazică se indică câte 500 mg (sare)
zilnic timp 14 zile (la copii 16 mg/kg/zi);
 în abcesul hepatic câte 500 mg 2 ori pe zi timp 2 zile şi
apoi 500 mg/zi, timp de 19 zile (16 mg/kg/zi – la copii);
 în colitele nedizenterice câte 500 mg/zi timp de 7 zile (la
copii 16 mg/kg/zi).
PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII AMEBICIDE ALE UNOR
PREPARATE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AMEBIAZEI

TETRACICLINELE
 efect direct asupra amibilor prin inhibarea florei
intestinale aerobe ce folosesc oxigenul. Astfel se
acumulează oxigenul ce afectează E.histolitica deoarece
este un anaerob;
 se poate indica ca alternativă în colitele nedizenterice şi
dizenteria amebiazică. Se prescrie câte 250 mg 4 ori pe
timp de 10 zile, iar în formele grave de dizenterie câte 500
mg 4 ori pe zi 5 zile, apoi 250 mg 4 ori pe zi încă 5 zile;
 nu se indică gravidelor şi copiilor până la 8 ani. Peste 8
ani dozele constituie 20 mg/kg/zi în 4 prize timp de 10 zile.
PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII AMEBICIDE ALE UNOR PREPARATE
UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL AMEBIAZEI

PAROMOMICINA
 aminoglicozid din Streptomyces rimosus, similar cu
neomicina, canamicina, streptomicina;
 este un amibicid cu acţiune directă şi indirectă (inhibă
microflora aerobă);
 este unicul antibiotic cu eficacitate înaltă faţă de amebile
localizate în lumenul intestinal şi care poate fi folosit ca
monoterapie;
 slab se absoarbe din intestin;
 se indică preponderent ca alternativă în infecţia asimptomatică
şi formele uşoare şi moderate (colite nedizenterice);
 se prescrie câte 25-35 mg/kg (maxim 3 g) în 3 prize timp de 7
zile după masă la adulţi şi copii.
ANTITRIHOMONAZICELE
CLASIFICAREA
A. Derivaţii nitroimidazolului
 Metronidazol, tinidazol, ornidazol
 Secnidazol, nimorazol, aminitrazol
 Tenonitrazol

B. Derivaţii nitrofuranului
 Furazolidonă
C. Derivaţii de chinolină
 Trichomonacidă
PREPARATELE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
LAMBLIOZEI (giardioza)

A. Derivaţii nitroimidazolului
Metronidazol, tinidazol, ornidazol, secnidazol,
nimorazol
B. Derivaţii nitrofuranului
Furazolidonă
C. Derivaţii acridinici
Mepacrină
 Derivaţii acridinici - Mepacrina
Parametrii Caracterizarea

Mecanism Posibil, este cauzat de concurenţa cu riboflavina,

ul de inhibând activitatea enzimelor cheie al parazitului.
acţiune
farmaco- - absorbţia intestinală bună cu participarea în
cinetica circulaţia enterohepatică;
- se acumulează în ţesuturi, colorându-le în galben,
cu eliminare lentă;
- parţial se metabolizează lent prin urină (se poate
determina în urină timp de 2 luni după suspendare).
indicaţiile - în lamblioză la adulţi câte 0,1g de 3 ori pe zi după
masă cu cantităţi mari de apă timp de 5-7 zile. la
copii până la 10 luni câte 2 mg pe zi la fiecare lună,
iar până la 15 ani câte 20 mg pe zi la fiecare an;
- în tenioze câte 1 g în doză unică.
 Derivaţii acridinici - Mepacrina
Parametrii Caracterizarea

reacţiile - frecvent se constată cefalee, ameţeli, vomă;

adverse - rar pot survine erupţii cutanate (foarte rar
dermatită exfoliativă), matitatea sclerei, retinopatie,
dereglări ale hemopoezei, necroză acută a ficatului,
psihoză toxică;
- colorarea în galben a pielii (dar nu a sclerei) şi
pigmentarea sură a unghiilor sunt reversibile.

contraindi - afecţiuni renale şi/sau hepatice;

caţii - psihoze.
PREPARATELE UTILIZATE ÎN
TRATAMENTUL TOXOPLASMOZEI
CLASIFICAREA
A. Diaminopirimidinele
Pirimetamină
B. Sulfamidele
co-trimoxazol
C. Macrolidele
claritromicină
azitromicină
spiramicină
D. Diamidele
pentamidină
INDICAŢIILE PREPARATELOR UTILIZATE ÎN
TRATAMENTUL TOXOPLASMOZEI
Indicaţiile Preparatele
1. Formele benigne de - macrolidele;
toxoplasmoză dobândită - co-trimoxazol
2. Toxoplasmoză gravidelor - macrolidele (şi în primul
rând azitromicina)
3. Forme grave de - pirimetamină +
toxoplazmoză eriditară şi sulfadiazină
dobândită
4. Toxoplasmoză la pacienţii - pirimetamină +
cu imunodeficit (SIDA etc.) sulfadiazină +
claritromicină sau co-
trimoxazol + macrolide
PREPARATELE UTILIZATE ÎN
BALANTIDIAZĂ
CLASIFICAREA
A. Derivaţii de nitroimidazol
metronidazol etc.
B. Antibioticele
tetraciclinele
monomicină
ampicilină
C. Diverse
chiniofon
PREPARATELE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
LEIŞMANIOZEI
CLASIFICAREA DUPĂ UTILIZAREA CLINICĂ

Leişmanioza viscerală Leişmanioza cutanată

stibiogluconatul de mepacrină
sodiu metronidazol
meglumină monomicină,
solusurmină paromomicină
pentamidină stibiogluconat de
dioxistilbamidină sodiu
amfotericina B solusurmină
meglumină
 II. După apartinenţa de grupă
A.der. antimonici
 stibiogluconatul de sodiu
 meglumină, solusurmină
B.der. diamidinei
 pentamidină, dioxistilbamidină
C.antibiotice
 amfotericină B, monomicină, paromomicină
D. der. nitroimidazol
 metronidazol
E. der. acrinidici
 mepacrină
MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE
PREPARATELOR UTILIZATE LEIŞHMANIOZĂ
Mecanismul de acţiune Preparatele
- interacţionea cu grupele tiolice - solusurmina,
(SH) şi dereglează sinteza ATP - stibiogluconatul de sodiu
- cuplarea cu ADN şi dereglarea - pentamidina
sintezei acizilor nucleici şi - der. nitroimidazolului
proteinelor
- cuplarea cu ergosterolul membranei - amfotericina B
citoplasmatice şi dereglarea
permiabilităţii ei
- dereglarea sintezei proteinelor - monomicina
- paramomicina
- inhibarea activităţii enzimelor cheie - mepacrina
şi antagonismul cu riboflavina
 CONTRAINDICAŢIILE ŞI REACŢIILE
ADVERSE ALE PREPARATELOR
Contraindicaţiile Reacţiile adverse
- prezenţa unei Efecte adverse toxice caracteristice sărurilor
maladii acute; metalelor grele. Pot fi:
- distrofie marcată; - gust metalic în gură;
- intoxicaţii în urma - greaţă, vomă, diaree;
maladiilor cronice; - cefalee, ameţeli, halucinaţii;
- afecţiuni grave ale - creşterea sau micşorarea bruscă a
organelor interne ce temperaturii;
nu sunt cauzate de - dureri musculare, bradicardie;
leişhmanioză; - icter; hepatită;
- tuberculoză - hematuria;
pulmonară. - dereglări ale hemopoiezei (anemie hemolitică,
agranulocitoză);
- accese de tuse;
- artralgii;
- reacţii anafilactice; erupţii cutanate.
Pentamidina (lomidin, pentacarinat)

Spectrul de acţiune:
Trypanosoma gambiense şi rhodesiense;
Leishmania donovani;
Pneumocistis carinii;
Blastomyces dermatidis.
Mecanismul de acţiune:
- se cuplează cu ADN cu dereglarea sintezei acizilor
nucleici, proteinelor şi fosfolipidelor.
Pentamidina
Indicaţii.
tripanosomiaza africană ca alternativă la suramină în
faza limfohematogenă.
profilaxia tripanosomiazei africane;
tratamentul leişhmaniozei viscerale (ca alternativă a
stibiogluconatului de sodiu), formele grave.
tratamentul pneumocistozei (ca alternativă la co-
trimoxazol);
profilaxia infecţiei cu Pneumocistis carinii la bolnavii
cu SIDA;
blastomicoze (America de Nord).
Pentamidina

Contraindicaţii şi precauţii:
bolnavii cu hipo- sau hipertensiune arterială;
diabet zaharat manifest sau latent;
alimentare insuficientă;
anemie, trombocitopenie;
disfuncţii renale sau hepatice.
Pentamidina
Reacţii adverse:
La administrarea i/m:
hipotensiune arterială cu tahicardie (cauzată de
eliberarea histaminei şi simpatoplegie);
cefalee, ameţeli, nelinişte; - vomă; - uneori
lipotimie;
dureri în locul injecţiei (abcese şi ulcere aseptice);
erupţii cutanate; - dereglări hepatice; - neutropenie;
hipocalciemie, hiperkaliemie, hiponatriemie; -
proteunurie; - micşorarea folaţilor în sânge;
Pentamidina

Reacţii adverse:
acţiune toxică asupra aparatului insular (β-celulelor)
cu hipoglicemie iniţială (datorită eliberării insulinei),
apoi hiperglicemie, care la utilizarea îndelungată poate
duce la diabet zaharat reversibil;
acţiune neurotoxică cu azotemie;
rar: anemie megaloblastică, pancreatită acută,
trombocitopenie, purpura trombocitopenică, necroză
epidermală toxică, nefrotoxicitate.
PREPARATELE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL
TRIPANOSOMIAZEI
Clasificarea
I. După utilizarea clinică
A. Tripanosomiaza africană
suramină
pentamidină
melarsoprol
B. Tripanosomiaza americană
nifurtimox
primachină
puromicină
II. După apartenenţa de grup
A. Derivaţii diamidinei
- pentamidina
B. Compuşii organici de arseniu
- melarsoprol
C. Derivaţii de 8-aminochinoline
- primachină
D. Antibiotice
- paromicină
E. Derivaţii de nitrofuron
- nifurtimox
F. Derivaţii de ornitină
- eflornitină
 Mecanismele de acţiune ale preparatelor
utilizate în tripanosomiază
A. Inhibarea unor sisteme enzimatice şi afectarea
membranelor organelor intracelulare
- suramină
B. Interacţiunea cu SH-grupele şi inhibarea activităţii
unor enzime
- melarsoprol
C. Interacţiunea cu acizi nucleici (ADN) cu dereglarea
sintezei lor şi proteinelor
pentamidină
Primachină
D. Formarea de radicali liberi, inclusiv H2O2, cu
acţiune agresivă asupra paraziţilor
- nifurtimox
Suramina (antripol)

Spectrul de acţiune:
Trypanosoma gambiense;
Trypanosoma rhodesiense;
Onchocerca volvulul (formele mature ale filariei)
Mecanismul de acţiune:
- se captează activ de celulele paraziţilor în care
inhibă unele sisteme enzimatice şi lizează cu
dezvoltarea unui efect tripanocid.
Suramina
Indicaţiile:
tripanosomiaza africană (boala somnului). Este activă
faţă de paraziţii aflaţi în vasele sanguine şi limfatice
(faza limfohematogenă);
profilaxia tripanosomiazei africane la persoanele ce
se află în zonele endemice;
oncocercoză (se foloseşte după dietilcarbamazină care
acţionează asupra microfilariilor iar suramina asupra
formelor mature ale parazitului).
Suramina
Reacţiile adverse:
Suramina este o substanţă toxică.
reacţie acută sub formă de greaţă, vomă, colaps şi
comă (îndeosebi la pacienţii cu dereglări psihice şi
hipotrofie);
alte reacţii adverse: febră, nevrită periferică, erupţii
cutanate, afecţiune toxică a rinichilor;
rar: anemie hemolitică, agranulocitoză.
Tratamentul se efectuează sub control medical cu
determinarea stării clinice, funcţiei rinichilor.
Melarsoprol
- compus organic trivalent al arseniului
(melarsenoxid în asociere cu dimercaprol).
Spectrul de acţiune:
Trypanosoma gambiense;
Trypanosoma rhodesiense
Mecanismul de acţiune:
- selectiv se captează de tripanosome unde
interacţionează cu grupele tiolice (SH) ale proteinelor
şi unor enzime cu dezvoltarea unui efect tripanocid.
Melarsoprol
Indicaţiile:
tripanosomiaza africană în caz când paraziţii
penetrează în SNC şi provoacă simptome de
meningoencefalită şi meningomielită (eficacitatea –
80-90%).
Se administrează i/v lent în doza 3,6 mg/kg (dar nu
mai mult de 180 mg) zilnic în cicluri a câte 3 zile de 3
ori sau 2 cicluri a câte 4 zile cu întreruperi de o
săptămână.
 Melarsoprol
Reacţiile adverse:
Posedă toxicitate înaltă, caracteristică compuşilor de arseniu. Pot fi:
febră iniţială (tip Herksgheimer);
hipotensiune arterială;
vomă, dureri abdominale;
albuminurie; edeme;
erupţii cutanate;
polinevrite;
encefalopatie reactivă la 10% (uneori gravă, îndeosebi la pacienţii
cu invazie marcată);
anemie hemolitică la persoanele cu deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază.