Lector: Grigorcea Sofia Ce sunt celulele stem? Celulele stem (denumite celulele susa) stau la baza dezvoltarii corpului uman in timpul primei perioade a vietii si in timpul cresterii, iar in plus, in multe tesuturi ele servesc ca un fel de sistem de reparatii interne, divizandu-se, in esenta, fara limita, pentru a aproviziona celelalte celule, atata timp cat organismul respectiv este inca in viata. Celula stem este definita ca o celula care, prin diviziune, produce doua celule care au capacitatea de a ramane in stadiul de celula stem (pastrand astfel caracterul nediferentiat) sau de a se diferentia in urma unor diviziuni succesive. Altfel spus, o celula stem se poate replica pe ea insasi, sau poate da nastere unor celule diferite, care se regasesc ulterior in alcatuirea sistemului muscular, osos, nervos, sangvin, ori in componenta unor organe precum ficatul, inima, pancreasul etc… Numarul celulelor stem dintr-un organism sanatos variaza in functie de varsta. Astfel in 5 litri de sange, variaza intre 5 si 25 milioane. Atat timp cat organismul mentine numarul maxim de celule stem, capacitatea de regenerare si autovindecare a organismului este optima. Pana la varsta de 20 de ani dispunem in general de 25 milioane de celule stem si de aceea ne vindecam usor si rapid. La aceasta varsta se vindeca complet leziuni care la peste 40 de ani nu se pot regenera fara a lasa urme/sechele. La varsta de 30 de ani numarul celulelor stem scade la 20 de milioane, la 40 de ani la 15 milioane, la 50 de ani la 10 milioane, iar la peste 60 de ani la 5 milioane. Asadar celulele stem formeaza o rezerva de-a lungul intregii noastre vieti, si ele pot inlocui in caz de necesitate celulele distruse. Cercetatorii Universitatii Duke au descoperit ca procesul de imbatranire este cauzat de scaderea numarului celulelor stem adulte. Datorita acestui proces de reducere, scade si functionalitatea organelor. Pe de alta parte s-a demonstrat ca indiferent de varsta, cu cat in organism se afla mai multe celule stem adulte, cu atat starea sanatatii este mai buna. Profesorul Tomada a constatat, examinand bolnavi de inima, ca cei care poseda un numar mai mare de celule stem, s-au vindecat mai repede. Clasificarea celulelor stem Exista trei mari categorii de celule stem: - celule stem embrionare - celule stem adulte - celule stem din cordonul ombilical. Celulele stem embrionare au rolul de a se transforma in celule specializate din care se va forma embrionul si apoi fatusul. Au avantajul de a se diferentia de un numar nelimitat de ori. Celulele stem din cordonul ombilical sunt celule multipotente care se pot diferentia intr-un numar limitat de celule specializate si care pot fi prezervate si conservate dupa nasterea fatului pentru un timp nedeterminat. Cordonul ombilical este separat de fat imediat dupa nastere si in conditii normale este aruncat. In tarile in care exista programe specializate, la cererea parintilor si contra cost, acest cordon ombilical poate fi prezervat in conditii speciale in ideea ca daca fatul sau un membru al familiei au nevoie de un transplant de celule stem la o data ulterioara, se poate incerca folosirea lui. Actualmente exista in lumea vestica banci de celule stem din cordonul ombilical care au o vechime de peste 15 ani. Celulele stem adulte se gasesc atat la adult cat si la copil si au rolul de a inlocui celulele distruse sau moarte cu altele noi. Din punct de vedere teoretic, aceste celule se pot divide de un numar nelimitat de ori atata timp cat organismul in care cresc traieste. Cand o celula stem se divide, rezulta 2 celule identice, fiecare dintre ele avand potentialul de a ramane fie celula stem si a produce alte generatii de celule stem, fie de a deveni o celula mult mai specializata cum ar fi: globulele rosii, fibrelemusculare, nervii etc. Celulele stem au fost descoperite in urma cu mai mult de 20 de ani, initial la embrionii de soareci. In 1998 s-a descoperit modalitatea de a izola celule stem embrionare umane si de a le face sa creasca in laborator. Embrionii folositi in aceste studii au fost creati “in vitro” (in eprubeta) in clinici de infertilitate si cand nu au mai fost folositi in acest scop, au fost donati pentru cercetare cu consimtamantul donatorilor. In ultimii ani celulele stem din oricare din cele trei tipuri au fost mentionate des in mass-media,datorita cercetarilor care se fac in incercarea de a gasi o cura pentru diferite boli grave cum ar fi: boli degenerative ale sistemului nervos, diabetul, bolile de inima, anumite tipuri de cancer, arsuri de grad 3 si 4 etc. Principiul care sta la baza acestor cercetari este ca celulele stem transplantate de la alte organisme pot repara un tesut care si-a pierdut capacitatea de auto reparare. Probabil cel mai cunoscut tip de tratament in care sunt folosite celulele stem este transplantul de maduva osoasa la pacientii cu leucemie, anumite tipuri de cancer sau cu diferite boli de sange. In acest caz celulele transplantate provin fie prin recoltarea de la o ruda de sange, fie de la pacientul insusi si nu implica nici un risc major pentru donator. Celulele stem sunt progenitori nediferentiati care au abilitatea de a se divide si dezvolta intr-o multitudine de alte tipuri de celule inalt specializate care sunt capabile sa formeze tesuturi. Ele ar putea fi folosite in viitor pentru repararea diferitelor structuri specifice sau pentru cresterea de organe. In functie de capacitatea lor replicativa si de potentialul de diferentiere, celulele stem au fost clasificate in: 1. Celule stem totipotente. Sunt produse prin fuziunea unui ovocit cu un spermatozoid. Tot celule totipotente sunt si cele aparute dupa primele diviziuni ale ovocitului fecundat. Acestea se potdiferentia in orice tip de celula, sunt capabile sa formeze o placenta si un embrion intreg; 2. Celule stem pluripotente. Sunt descendente ale celulelor totipotente. Se pot diferentia in toate tipurile celulare, cu exceptia celulelor totipotente. Sunt capabile sa formeze tesuturi derivate din toate cele trei foite embrionare (endoderm, mezoderm si ectoderm); 3. Celule stem multipotente. Sunt celule care produc celulele dintr-o singura familie, progenitori ai celulelor din diferite tesuturi (ex:celulele stem hematopoietice se vor diferentia in celulele sanguine: hematii, celule albe, trombocite etc). Au un potential regenerativ imens si isi reinnoiesc continuu populatiile celulare; 4. Celule stem unipotente. Aceste celule pot produce un singur tip de celule, dar au proprietatea de a se reinnoi, ceea ce le diferentiaza de celulele non-stem Celulele stem din organismele mature sunt celule nediferentiate gasite la nivelul diferitelor tesuturi si care de obicei sunt celule multipotente. Sunt mai corect denumite celule stem somatice pentru ca se pot gasi si la copii si la nivelul cordonului ombilical. O categorie aparte a atras atentia cercetatorilor: celulele numite spore-like. Sunt prezente in toate tesuturile si par a fi capabile sa supravietuiasca perioade lungi de timp in conditii severe de mediu. Celulele stem embrionare sunt celule obtinute dintr-un embrion uman in faza timpurie a diferentierii (numit si blastocit, embrion ce este format din 50-150 de celule). Aceste celule sunt pluripotente. Cercetarile ce necesita celule embrionare umane sunt controversate, pentru ca, de obicei, pentru a initia o linie celulara cu celule stem este nevoie de distrugerea unui embrion. Celulele stem canceroase apar prin transformarea maligna a celulelor stem adulte si par a fi sursa unor tumori, fiind responsabile si de metastazele si recaderile bolii. Ce boli se pot trata folosind celulele stem? Toate bolile cunoscute pana in prezent au o baza celulara - un defect aparut in replicarea celulara, in regenerarea si repararea tisulara - care sa creeze un teren propice pentru dezvoltarea si auto intretinerea procesului patologic. Tinand cont de acest fapt se poate afirma, teoretic doar, ca orice boala poate fi tratata folosind celule stem. De exemplu, dupa un infarct miocardic, celulele cardiace din teritoriul afectat, private de oxigen si nutrienti pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, isi pierd din roluri, afectand astfel functionalitatea cordului per ansamblu. Daca aceste celule ar fi inlocuite cu unele viabile, inima si-ar putea relua lucrul la randament maxim. Exista boli in care organismul incearca sa lupte impotriva proceselor patogene, insa mecanismele sale sunt depasite de intensitatea agresiunii. In acest caz, rolul celulelor stem este de a intari sistemul natural de aparare la organismului. Celulele stem au o utilitate importanta in ceea ce priveste transplantul unor organe, aceasta datorita faptului ca, prin folosirea setului corespunzator de celule, cercetatorii le pot influenta dezvoltarea, cu formarea de tesuturi si organe, ca de exemplu ficat, rinichi. Intre bolile pentru care se studiaza intensiv tratamentul cu celule stem sunt incluse: diabetul, boala Parkinson, boala Crohn, afectiuni cardiace, boli genetice, cancere, precum si leziuni medulare. Diabet: in ceea ce priveste diabetul, cercetatorii incearca sa influenteze transformarea celulelor stem in celule producatoare de insulina, acestea urmand a fi transplantate persoanelor diagnosticate cu o asemenea afectiune. Boala Parkinson: in declansarea bolii in sine este incriminata distrugerea neuronilor dintr-o anumita regiune a creierului. Boala se caracterizeaza prin pierderea capacitatii de control a miscarilor voluntare asociind si un tremor fin al extremitatilor. De multi ani, tratamentul acestei boli, care afecteaza peste 2% din populatia peste 65 de ani se bazeaza pe administrarea de levodopa, substanta pe care creierul o transforma in dopamina (aceasta lipsind la persoanele afectate, datorita pierderii, in cadrul procesului patogenic a neuronilor care o produc). Pe parcursul terapiei, insa, levodopa isi pierde din eficienta, in paralel crescand rata de aparitie a efectelor secundare, pacientul devenind in final, o cauza pierduta. Daca insa, se reuseste obtinerea de celule nervoase viabile si functionale se poate incerca transplantarea acestora si inlocuirea celor bolnave. Cancer: exista forme de cancer, precum cel de san, in care chimioterapia si radioterapia au ca efect secundar distrugerea maduvei osoase, ceea ce impune multa precautie si restrange mult din folosirea acestor modalitati terapeutice. Daca prin intermediul celulelor stem se poate reface maduva osoasa, medicii ar putea institui terapia anticanceroasa mai repede si in doze mai mari, in vederea sporirii eficientei. De asemenea, celulele stem pot fi folosite si in vederea formarii de celule cu actiune specifica anticanceroasa, contribuind astfel la lupta impotriva cancerului initiata de organism. CLONAREA celulelor stem Cercetătorii americani au reuşit să creeze celule stem embrionare umane printr-o tehnică de clonare. În viitor, această metodă ar putea fi folosită pentru crearea de celule ce ar vindeca afecţiuni incurabile astăzi. Oamenii de ştiinţă de la Laboratorul Fundaţiei pentru Celule Stem din New York au prelevat materialul genetic dintr-o celulă matură de piele, transferându-l într-un ovul uman, în interiorul căruia s-a dezvoltat. Coordonatorul proiectului, dr. Dieter Egli a declarat că metodele tradiţionale folosite de echipa sa nu au dat roade, aşă că au apelat la această tehnică de clonare. Când au scos materialul genetic din ovul şi l-au înlocuit cu nişte cromozomi proveniţi de la o celulă de piele, ovulul s-a divizat dar nu a reuşit să treacă de stagiul de 6-12 celule. În schimb, când au lăsat neatins materialul genetic al ovulului şi au adăugat cromozomi, ovulul s-a dezvoltat, ajungând la stadiul de blastocist, care poate conţine până la 100 de celule. Spermatozoizii şi ovulele au câte un set de cromozomi, iar combinarea lor, în mod normal, duce la formarea a două copii mature ale cromozomilor. Cu toate acestea, în cazul noii tehnici, două copii adulte sunt atribuite unui singur exemplar de cromozom. Existenţa celor trei cromozomi poate fi problematică, pentru că există riscul ca ei să nu se dezvolte de loc. Mai mult, sindromul Down este produs chiar de această problemă - 3 copii ale unui singur cromozom. Prin urmare, cercetătorii vor trebui să găsească o metodă de a produce celule stem embrionare care au doar ADN-ul donatorului, chiar dacă odată ce ovulul începe să se dividă cromozomii se combină în nucleu, făcând să fie aproape imposibilă separarea. Pentru moment, celule create nu au rol terapeutic, dar cercetătorii văd aceste descoperiri ca pe un pas spre reuşită. Tehnica utilizată poartă numele de transfer nuclear al celulelor somatice şi a mai fost utilizată în pentru a-i da naştere celebrei oi Dolly, în 1997. Cercetătorii spun că această reuşită va conduce la crearea de noi tratamente pentru un număr mare de afecţiuni. Bibliografie