II.

HANDBALUL CA DISCIPLINĂ ŞTIINŢIFICĂ

II.1 CARACTERISTICILE JOCULUI DE HANDBAL
II.1.1 Caracteristicile generale ale jocului de
handbal

Jocul de handbal poate fi considerat o sinteză

fericită a deprinderilor motrice de bază ale omului
ca: alergarea, săritura, prinderea şi aruncarea, ceea
ce îi conferă, pe lângă caracteristicile sale de joc de
echipă practicat în competiţii şi calitatea de mijloc al
educaţiei fizice şi de sport complementar, cu
influenţe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor
din alte ramuri.
Handbalul este un joc sportiv colectiv cu un
pronunţat caracter dinamic pentru că se desfăşoară
în mişcare, de cele mai multe ori, în alergare de
viteză.
 Accesibilitatea este una dintre cela mai
importante caracteristici ale jocului de handbal şi se
datorează, în primul rând faptului că majoritatea
procedeelor tehnice sunt executate cu mâna şi pot
fi însuşite cu uşurinţă chiar şi de indivizi fără o
pregătire specială. De aceea handbalul poate fi
organizat şi practicat în întreprinderi şi instituţii, în
unităţi militare, facultăţi şi mai ales în şcoli. Tehnica
relativ simplă conferă handbalului posibilitatea de a
fi practicat în sfera sportului pentru toţi, în scop
recreativ sau ca mijloc al educaţiei fizice, fiind
accesibil tuturor: copii şi tineri de ambele sexe,
bărbaţi şi femei şi chiar de oameni ceva mai în
vârstă.
Regulamentul de joc cuprinde reguli puţine,
simple şi uşor de înţeles şi de aplicat.
Materialele, echipamentul şi instalaţiile necesare
sunt simple şi nu prea costisitoare.
 Chiar dacă handbalul permite contactul fizic
dintre adversari, pericolul de accidente este destul
de redus dacă se respectă regulile de joc şi
partenerul de întrecere.
Pe lângă mişcările simple, naturale, mai apar şi
mişcări complexe cum sunt schimbările de
direcţie, fentele sau deplasările specifice jocului în
apărare care au o influenţă asupra motricităţii şi
contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă.
Jocul modern, avansat, se desfăşoară în
plină viteză, în ritm susţinut, ceea ce presupune
eforturi fizice foarte mari. Calităţile motrice
prezente în jocul de handbal sunt: reprezentate
de combinaţii ale diferitelor calităţi motrice de
bază. Astfel întâlnim:
viteză de execuţie, de deplasare, de reacţie;
rezistenţa fizică specifică;
îndemânarea (coordonare, precizie, echilibru,
ambilateralitate);
  forţa de aruncare (explozivă) la nivelul
braţelor şi de desprindere verticală şi - orizontală
la nivelul picioarelor, precum şi forţa generală
necesară în lupta directă cu adversarii;
 mobilitate şi supleţe.

II.1.2. Efortul în jocul de handbal se

caracterizează printr-o puternică solicitare a sferei
neuropsihice, a celei metabolice şi a sistemului
neuro-muscular. Aprecierea corectă a efortului
suportat de jucători în timpul unui meci reprezintă
o condiţie de bază pentru orientarea procesului de
pregătire. Cantitatea de efort solicitată şi
adaptarea fiecărui jucător, determină cantitatea şi
varietatea mijloacelor şi metodelor de pregătire.
 Jucătorii de handbal execută o gamă largă de
mişcări şi gesturi tehnice, cu şi fără minge, executate
alternând mereu viteza şi forţa, în condiţii simultane
de colaborare cu coechipierii şi de opoziţie a
adversarilor. Practica handbalului, mai ales cea de la
nivelul înaltei performanţe necesită un efort specific şi
susţinut. Durata şi intensitatea acestui efort ca şi
complexitatea mişcărilor şi gesturilor tehnice
condiţionează orientarea pregătirii în diferite perioade.
Factorii pregătirii în handbal sunt:
 pregătirea fizică - generală şi specifică;
 pregătirea tehnică - învăţarea, consolidarea şi
perfecţionarea elementelor tehnice;
 pregătirea tactică - executarea elementelor
tehnice în condiţii de colaborare cu coechipierii şi de
opoziţie a adversarilor, în scopul obţinerii unui
randament superior;
 pregătirea psihologică – abordarea întrecerii
în condiţii psihice optime;
pregătirea teoretico-metodică – însuşirea
de cunoştinţe şi informaţii specifice privind
regulamentul de joc, organizarea de competiţii,
istoria jocului de handbal, igiena efortului,
refacerea după efort.
Aceşti factori care se influenţează
reciproc, sunt în raport direct cu gradul de
pregătire şi cu nivelul fiecărei echipe.
Cercetările efectuate în domeniul efortului
fizic specific demonstrează că, în timpul unui
joc, handbaliştii sunt supuşi la eforturi de
intensitate maximală alternate cu eforturi de
intensitate submaximală sau de alte intensităţi
(moderată, mică), în funcţie de situaţiile de joc.