Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Curs universitar
Teorie economică II (macroeconomie)

TEMA 4

PIAŢA MONETARĂ ŞI INSTITUŢIILE

BANCARE

Larisa Şavga, prof.univ., dr.hab. Claudia Tcaciuc conf. univ., dr.

 Subiecte
1. Rolul monedei în economia contemporană
2. Oferta şi cererea monetară. Agregatele monetare
3. Rolul, funcţiile şi formele creditului
4. Instituţiile bancare şi funcţiile lor
 Obiective
 să aprecieze rolul monedei în economia contemporană;
 să structureze masa monetară după agregatele monetare;
 să aprecieze cererea de monedă şi factorii determinanţi;
 să explice mecanismul de echilibrare a pieţei monetare;
 să caracterizeze rolul, funcţiile şi formele creditului în economie;
 să prezinte rolul şi funcţiile băncii centrale şi a celor comerciale;
 să expună procesul prin care băncile multiplică banii de cont.
Literatura:
1. Moldovanu, Dumitru / Curs de teorie
economică. – Chişinău, Arc.-2006, Cap.13.
2. Economie / ASE Bucureşti: Editura
Economică. – 2005, Cap. 19.
3. Dobrotă, Niţă
Economie politică, Bucureşti: Editura
Economică, Cap. 26.
1. Rolul monedei în economia
contemporană

05/24/21
Piaţa monetară este o piaţă
specifică, deoarece obiectul
tranzacţiilor este moneda, iar preţul
de echilibru rata dobânzii.

05/24/21
Moneda (banii) în sens larg se defineşte ca totalitatea
mijloacelor de plată utilizate pentru efectuarea tranzacţiilor
economice într-un spaţiu economic dat.
Banii – un bun acceptat în caliatet de mijloc de schimb,
mijloc de tezaurizare şi unitate de măsură.

Funcţiile monedei:
 măsură a valorii,
 mijloc de schimb,
 mijloc de tezaurizare,
 mijloc de plată,
 bani universali.
 Formele contemporane ale banilor
Moneda metalică,
Moneda de hârtie,
Moneda scripturală:
a) cecul – un ordin scris de titularul unui cont către
bancă de a plăti persoanei care deţine cecul o anumită
sumă de bani;
b) viramentul – un transfer al banilor de la un cont la
altul;
c) cardul – un instrument bancar multifuncţional, emis
unui proprietar a unui cont bancar, care îndeplineşte
funcţia de economisire, credit şi plată.

Trecerea la moneda naţională în Republica Moldova a avut loc la 29 noiembrie 1993

2. Oferta şi cererea monetară.
Agregatele monetare.
 Oferta de monedă (masa monetară) reprezintă suma totală
de bani aflată în circulaţie, într-o ţară la un moment dat.
Masa monetară este o variabilă sub formă de stoc.

 Masa monetară ca stoc – totalitatea semnelor băneşti de

care dispun la un moment dat toţi agenţii economici
nonfinanciari, pe care pot să-i utilizeze pentru a procura
bunuri şi servicii pentru a rambursa datoriile şi pentru
economii.

 Masa monetară ca flux – suma de bani care în mediu

circulă într-o economie, într-o perioadă de timp de regulă un
an.
 De-a lungul timpului s-au conturat două componente ale masei
monetare:
 banii în numerar sau lichizi – disponibilităţile băneşti propriu-
zise, formate din banii de hârtie sau moneda de metal, care se
caracterizează prin lichiditate perfectă.
 banii de cont (scripturali) “aproape banii”, disponibilităţi
semimonetare, care pot fi transformate în bani lichizi în orice
moment sau pot îndeplini funcţiile acestora.

Noţiunea de lichiditate presupune posibilitatea de a preface

orice activ în bani lichizi, care pot îndeplini momentan funcţia
ca mijloc de plată, fără a pierde din valoare acestuia.
Ţinându-se cont de modificările cantitative şi
structurale care au avut loc în ultimul secol,
masa monetară şi componentele ei sunt mai
profund analizate cu ajutorul agregatelor
monetare, M0, M1, M2, M3.

Agregat monetar – un indicator care

desemnează o componentă a masei monetare,
care îndeplineşte funcţii specifice în
economie şi are grad diferit de lichiditate.
Agregatele monetare:
M0: include:
 banii lichizi aflaţi în circulaţie
M1: include M0 şi
 depozite la vedere (depunerile pot fi retrase oricând) ale
băncilor comerciale în valută naţională
M2: include M1 şi
 depuneri pe termen (pot fi retrase numai la expirarea
termenului contractului) în valută naţională
M3: include M2 şi
 depuneri în valută străină
L: include M3 şi
 economiile contractuale depuse pe termen
 plasamente negociabile
Agregatele monetare în RM mil. lei %
Decembrie 2016 (ex.)
1. Bani in circulaţie (MO) 3699.91 31,57
2. Rezervele băncilor comerciale la BNM 1611.44
3. Depozitele întreprinderilor de stat 1.76
4. Baza monetară=1+2+3 5313.11
5. Depuneri la vedere în băncile 1864.33 15,91
comerciale
-ale persoanelor juridice 1593.23
-ale persoanelor fizice 271.10
6. M1=1+5 5564.24
7. Depuneri la termen în băncile 2572.30 21,94
comerciale
-ale persoanelor juridice 545.85
-ale persoanelor fizice 2026.45
8. Instrumentele pieţei monetare 0.46 0,01
9. M2 =6+7+8 8137.00
10. Depuneri în lei ( 5+7 ) 4436.62
11. Depuneri în valută străină, în lei 3582.66 30,57
12. Masa monetară (M3) =9+11 11719.65 100,00
Sursa: se calculează conform datelor BNM

05/24/21
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2016/AS_2016.pdf, p.630

05/24/21
Ce cantitate de monedă trebuie să
existe în circulaţie?

Masa monetară / PIB = gradul de

monetarizare a economiei.
 Legea circulaţiei banilor în economie,
potrivit teoriei cantitative a banilor, exprimată de ecuaţia
lui Fisher

M • V = P • Q, de aici: M = P • Q / V
M – cantitatea de monedă existentă în circulaţie într-
un interval de timp;
 V – viteza de rotaţie a monedei, care arată numărul de
acte de schimb pe care le facilitează o unitate monetară
în perioada de calcul;
 P – nivelul general al preţurilor;
 Q – cantitatea de bunuri şi servicii propusă pentru
vânzare (volumul tranzacţiilor în perioada de calcul).
Legea circulaţiei banilor în economie

afirmă că cantitatea banilor în economie se

află în raport direct proporţional cu
volumul bunurilor şi serviciilor vândute-
cumpărate (Q) şi preţurile acestora (P) şi
invers proporţională cu viteza de rotaţie a
banilor (V).
 Oferta de monedă reprezintă cantitatea de monedă pusă la
dispoziţia agenţilor economici de sistemul bancar al unei
ţări la diferite nivele ale ratei dobânzii.
d

d2
unde:
d – rata dobânzii;
M – moneda oferită
d1

0 M1 M2 M

Concomitent cu creşterea ratei dobânzii creşte şi oferta de bani,

dacă ratei dobânzii se reduce - oferta de bani descreşte.
Factorii care duc la mărirea ofertei de
monedă:
Creşterea cantităţii de bunuri şi servicii
destinate vânzării.
Reducerea vitezei de circulaţie.
Creşterea deficitului bugetar.
Retragerea din circulaţie de către menaje
a unei cantităţi de monedă;
Creşterea ratei dobânzii.
Cererea de monedă vine din partea
acelor agenţi economici care se află în
situaţia de a cheltui mai mult decât
resursele proprii, şi arată legătura
invers proporţională între cantitatea de
monedă cerută şi diferite nivele ale
ratei dobânzii.
J.M. Keynes a divizat cererea de monedă în
două componente:
cererea de monedă pentru tranzacţiile
comerciale, care creşte odată cu creşterea
venitului;
cererea de monedă pentru afaceri
urmăreşte scopul obţinerii unui venit.
Cererea de monedă depinde de:

Nivelul preţurilor. Unde: d – rata dobânzii;

Volumul real al M – moneda cerută
d1
producţiei.
Viteza de circulaţie a
banilor.
d2
Rata dobânzii.

0 M1 M2 M
 Echilibrul pieţei monetare:
Unde:
d C2
C1 O d1, d2 – rata dobânzii în
condiţiile de echilibru al
pieţei monetare;
M1, M2 – cantitatea de
E2 monedă în condiţiile de
d2 echilibru al pieţei monetare;
E1 C1, C2 – curbele cererii de
d1 monedă;
E1, E2 punctele de echilibru
pe piaţa monetară.
0 M1 M2 M

Echilibrul dintre cerere şi oferta de monedă se stabileşte în punctul în

care rata dobânzii este aceeaşi atât pentru cerere, cât şi pentru ofertă.
3. Rolul, funcţiile şi formele creditului
Creditul este relaţia de acordare a banilor (sau altor bunuri) în
împrumut cu condiţia rambursării acestora şi ale plăţii serviciului
prestat.

Creditul constă în transmiterea banilor sau a altor bunuri,

debitorului de către creditor, pe un timp limitat fixat dinainte
numit scadenţă, contra unei sume de bani – dobânda.

Creditorul este persoana (agentul economic) care dă un împrumut,

care acordă credit.
Debitorul este persoana (agentul economic) care ia un împrumut
(credit), care urmează să-l returneze în termenul şi condiţiile stabilite
în contract.

05/24/21
 Funcţiile creditului:

• Acumularea şi redistribuirea mijloacelor

băneşti temporar libere.
• Concentrarea capitalului:
suma acumulărilor mărunte = capitaluri mari.
• Creşterea economică stimulând consumul şi
investiţiile.
Formele creditului (I):
După scopul urmărit de debitor:
a) de consum – asigurarea cheltuielilor curente pe
seama veniturilor viitoare (se acordă menajelor);
b) bancar/de producţie (se acordă de către
bănci, alte instituţii specializate) – pentru susţinerea
şi modernizarea producţiei,
c) comercial – se acordă de către o întreprindere
altei întreprinderi sub forma unor produse sau servicii
care urmează a fi achitate la o dată ulterioară.

05/24/21
Formele creditului (II):
După durata acordării:
a) pe termen scurt (până la un an);
b) pe termen mediu (între un an şi cinici);
c) pe termen lung (după cinci ani).

 După modalitatea de garantare a creditului:

a) personal - pe bază de încredere personală;
b) real – pe bază de garanţii materiale (gaj): amanet
(bunuri mobiliare); lombard (obiecte de preţ),
ipotecă (bunuri imobiliare).
4. Instituţiile bancare şi funcţiile lor.
Multiplicatorul monetar.

05/24/21
 În teoria economică banca se defineşte ca un agent
economic ce are funcţia de gestionare a resurselor
financiare temporar libere cu scopul obţinerii de profit.

 De regulă, sistemul bancar în majoritatea ţărilor este creat

din două nivele:
I Banca Centrală (elaborează politica monetară şi este
responsabilă de emiterea banilor şi de stabilitatea
monedei naţionale)
II Băncile comerciale şi instituţii creditar-financiare
specializate (“magazine financiare universale”, care
acordă o gamă largă de servicii financiare şi deservesc
toate tipurile de întreprinderi)

05/24/21
Legislaţia Republicii Moldova defineşte banca ca o
“instituţie financiară care atrage de la persoane fizice
şi juridice depozite şi care utilizează aceste mijloace
total sau parţial pentru a acorda credite sau a face
investiţii pe propriul cont sau risc”.

În 1991 în Republica Moldova fost fondat un sistem bancar de

două niveluri, în care Banca Naţională a Moldovei (B.N.M.)
îndeplineşte funcţia de bancă centrală.

Banca Naţională a Moldovei este o persoană juridică publică

autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament.

BNM reglementează şi supraveghează activitatea băncilor

comerciale, care deservesc toate persoanele fizice şi juridice.
Funcţiile Băncii Naţionale
Emisia banilor
Implementarea politicii monetare
Supravegherea şi reglementarea funcţionării sistemului
bancar naţional
Oferirea de servicii bancare instituţiilor financiare
(băncilor comerciale):
Bancher pentru Guvern întreţine "contul curent" al
Trezoreriei de Stat
Menţinerea legăturilor cu alte bănci centrale şi organizaţii
financiare internaţionale
Rezervele obligatorii reprezintă o parte
din depunerile bancare care nu pot fi
împrumutate şi pe care banca comercială
este obligată să le păstreze intacte la BN.
Rata rezervelor obligatorii exprimă cota
procentuală a rezervelor obligatorii din
suma totală a depozitelor.
Rata de scont este rata dobânzii percepută de
Banca Naţională la împrumuturile acordate
băncilor comerciale şi altor instituţii
financiare.

Trezoreria de Stat reprezintă statul în calitate

de debitor şi creditor: colectează veniturile şi
achită cheltuielile statului.
Funcţiile băncilor comerciale
pasive
păstrarea economiilor populaţiei
executarea de plăţi din depozite în baza ordinelor
clienţilor
conducerea operaţiunilor de casă ale întreprinderilor
active
acordarea de împrumuturi agenţilor economici
gestionarea conturilor deponenţilor
efectuarea de operaţiuni cu titluri de valoare
macroeconomice
supravegherea monedei naţionale în raport cu alte
monede
susţinerea prin credite a unor proiecte de dezvoltare
acordarea de consultanţă economico financiară.
 Instituţiile financiare specializate

a) Organizaţii b) Organizaţii
bancare: nebancare:
 Bănci investiţionale • Societăţi de
 Bănci ipotecare asigurări
 Case de economii • Fonduri de pensii
Multumesc !