TUMORILE PENIENE

• Tumorile peniene au o incidenţă relativ scazută în tările europene sau în America de Nord (1-5%). Frecvenţa
lor fiind mult mai mare în tările asiatice, Africaşi America de Sud (15-20%). Incidenţa maximă a tumorilor
peniene este în jurul vârstei de 40-60 ani, fiind excepţionale la copii.
• Vom deosebi trei grupe de afecţiuni tumorale peniene.
• 1. Afecţiuni benigne (Condiloamele acuminante, nevii, chisturi congenitale, mai rar fibroamele, lipoamele,
hemangioamele)
• 2. Afecţiuni premaligne, sau stări precanceroase ( leucoplakia, balanita xerotică obliterantă, boala Bowen,
eritroplazia Queyart, sarcomul Kaposi)
• 3. Cancerul penian.
Etiologie

Se incriminează mai mulţi factori predispozani, cei mai esenţiali fiind:

• 1. Igiena precară, defectuoasă. Sunt incriminate proprietăţile cancerigene ale smegmei, fapt de altfel
discutabil. Circumcizia previne cancerul penain numai dacă este efectuată la sugar, efectuarea circumciziei la
matrui nu scade incidenţa cancerului. Creşte incidenţa cancerului penian la asocierea maladiilor infecţioase
(balanopostitele repetate, herpesul recidivant, luesul). Se presupune că iritaţia locală este un factor etiologic
important.
• 2. Factori virali -papovavirusurile, sunt unii din factorii etiologici principali. S-a demonstart şi incidenţa
crescută a neoplaziilor intraepiteliale peniene la bărbaţii partenerele sexuale ale cărora au cancer intraepitelial
de col uterin.
• 3. Rolul subnutriţiei, a carenţei de vitamine (în special A şi D) este controversat, totuşi în asociere cu igiena
precară este un factor important.
• 4. Maladiile precanceroase precum Ertiroplazia Queyrat, boala Bowen, melanomul penian, leucoplakia, etc…
• 5. Expunerea îndelungată la radiaţii ultraviolete.
Afecţini peniene benigne

• Dintre afecţiunile peniene benigne o importanţă mai mare, în special din punct devedere epidemiologic şi
evolutiv o au condiloamele aciminante. Sunt tumori vegetante produse de papovavirusuri umane, cu
transmitere preponderent sexuală. Important de reţinut este faptul că având o origine virală perioada de
incubaţie durează între 1-9 luni, cu o medie de 6 luni.
• Se caracterizează prin apariţia leziunilor hipertrofice, conopidiforme, cu tendinţă de extensie locală,
localizate pe partea mucoasă a prepuţiului, a istmului balanic, uneori chiar cu implicarea orificiului uretral.
Sunt tumori superficiale cu o evoluţie variabilă în timp. Nu metastazează, dar netratate, sau tratate incorect cu
recidivare, pot degenera malign. Tratamentul de elecţie al condiloamelor esteelectroexcizia chirurgicală, sau
ablaţia cu neodymium -YAG-Laser şi administarea ulterioară de preparate antivirale. Doar aplicaţiile locale
de cele mai multe ori nu au efect terapeutic, cu un risc sporit de recidivă.
Leziuni penene premaligne

1.Eritroplasia Queyrateste considerat ca carcinom in situ. Se manifestă prin apariţia la nivelul glandului sau a
prepuţului a placilor catifelate, rosietice, unice sau multiple. În circa 10% evoluaeza spre cancer. Semnul de
debut al malignizării constă în apariţia ulceraţiei. Se tratează prin circumcizie, ablaţie cu Laser sau excizie
chirirgicală cu aplicare locală de 5-fluoruracil.
2.Balanita xerotică obliterantăeste o variantă locală a lichenului scleroatrofic, se manifestă prin prezenţa unor
plăci albe la nivelul prepuţiului sau glandului, pot circumscrie meatul uretral si întra în fosa naviculară,
determiniând stenoză de meat. Apare mai frecvent la diabetici. Se tratează prin aplicarea de steroizi, în caz de
necesitatea circumcizie sau meatotomie.
3.Leucoplakia.Se manifestă prin prezenţ unei plăci albicioase, keartinizante lanivelul meatului, în special la
diabetici, este usor dură, hipertrofică sau atrofică. Microscopic se descrie hipercheratoză, paracheratoză cu
infiltrare limfocitară. Se poate confunda clinic cu candidoza.
4. Sarcomul Kapoşi-este o boală a sistemului reticuloendotelial, se manifestă prin tumori neovasculare, de
culoare violacee, intilniă frecvent la pacienţii cu SIDA, care au leziuni asemănătoare multiple. Se tratează prin
radioterapie.
5. Melanomul penian malignsau melanosarcomul penian se manifestă pe mucoase sau pe gland. Apare ca o
papulă roşie-maronie, negricioasă cu o evoluţie foarte malignă.
Cancerul penian
Anatomie patologică

• Suntcarcinoame scumoase (epidermoide) spinocelulare, localizate pe suprafaţa mucoasă a prepuţiului, în

istmul balanc şipe gland, mai rar în apropierea meatului. Debutează ca un nodul dur, nedureros la început, cu
dezvoltare spre tumoră papilară, capătă apoi aspect conopidiform cu suprafaţa roşie-murdară cu secreţii
purulente. Prepuţul se infiltrează repede, decaiotarea devine dureroasă sau imposibilă. Se extinde local cu
invazia corpilor cavernosi spre rădăcina penisului, simfiza pubiană, perete abdominal, scrot. Concomitent
poate avea loc extindereaspre uretră, provocând tulburări de micţiune. Invadarea limfatică este relativ rapidă
spre ganglonii inginali sau femurali. Invazia limfatică va fi cu atât mai rapidă cu cât infiltraţia locală este mai
pronunţată.
• Din punct de vedere microscopic sunt tumori formate din celule scuamoase, cu citoplazmă roz şi infiltarea
stomei cu perle de keratină. Au o diferenciere bine sau moderat diferenţiată.
• Extensia cancerului penian se realizează pe cai clasice. Locală din aproape în aproape; limfatică; hematogenă
cu metastazare viscerală (5-10%) - plamâni, ficat, sistem nervos, etc…
• Decesul survine prin extensia locoregională a cancerului, intoxicaţie tumorală, anemie gravă.
Stadializarea cancerului penian

Stadializarea se vaefectua în urma datelor obţinute la examinarea clinică, paraclinică şi histopatologică.

Cea mai amplă este stadializarea TNM:

• Tx -nu se cunosc date care să permită stadializarea.
• T0 -Tumoră primară absentă
• Tis -Carcinom in situ ( erutroplazia Queypart, maladia Bowen)
• Ta -Carcinom verucos neinvaziv
• T1-Tumoră superficiala, limitată la structurile conjuctive subepiteliale, diametrul cel mai mare fiind sub 1
cm.
• T2-Tumoră extinsă la corpul spongios sau cavernos (peste 1 cm)
• T3-Tumora invadadează uretra, prostata
• T4-Tumora invadează alte structuri adiacente (simfiza pubiană, scrotul, perineul)
N -ganglioni limfatici.
• Nx-Nu se cuniosc date care să permită stadializarea.
• No -Fără invazia ganglionilor regionali
• N1-Invazie singulară a unui singur ganlion inghinal superficial
• N2-Invazia mai multor ganglioni superficiali sau bilaterală
• N3-Invazia ganlioniilor inghinali profunzi sau pelvini.
M-metastaze.
• Mx -nu se cuniosc date care să permită stadializarea.
• Mo -Absenţa metasatzelor
• M+ -Prezenţa metastazelor în alte organe
Simptomatlogia cancerului penain

• Simptomatologia cancerului penian este predominată de semnele clinice locale. Pacientul va acuza prezenţa
unei leziuni ulcerative, supurative cu mărirea în volum a glandului, cu sau fara blocarea decalotării. Uneori
poate apărea disuria si scurgeri purulente din fanta uretrală. Înunele cazuri pacientul se va prezenta la medic
din cauza unei fimoze recent apărute, dureroase, sub care se va palpa un nodul tumoral.
• Examenul clinic constă în examinarea vizuală a leziunii, plaparea nodululor tumorali, cu decalotarea
obligatorie a penisului, nu va omite palparea regiunii inghinale pentru descoperirea adenopatii regionale, fixe
sau mobile, uni sau bilaterale. Palparea corpilor cavernoşi va aprecia extensia locală.
• Confirmarea diagnosticului se va face prin biopsie cu examinare histologicăulterioară. Biosia se efectuiează
nu din zona centrală, de cele mai multe ori necrotică, ci din zonele marginale.
• Examinările paraclinice (cu excepţia biopsiei ) contribule puţin la stabilirea diagnosticului pozitiv, în schimb
au importanţă pentru stadializare, stabilirea conduitei terapeutice şi prognostic. Se va efectua
hemoleucograma, glicemia, urografia intraveanoasă, ecografia abdominală, scintigrafia oaselor, tomografia
computerizată.
Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial se va efectua cu:
• 1. Şancrul luetic (serologe, anamneză, examinarea agentului patogen, biopsie)
• 2. Induraţia plaastică a corpilor cavernoşi (Maladia Peyronie), manifestată de obicei prin placi dure, dar cu
tegument mobil.
• 3. Leucoplakia şi balanita xerotică.
• 4. Condilomatoza benignă
Tratamentul cancerului penian

• Tratamentul chirurgical.Esenţial în tratamentul cancerului penian este nu atât aspectul estetic sau cel
funcţional cât securitatea oncologică. În cazurile simple uneori este de ajunci circumcizia cu margini de
siguranţă. În cazul localizării pe gland (T1, T2) se va efectua amutaţia parţială de penis cu recoltarea
biposiilor din marginea proximală. Bontul penian se va acoperi cu piel, făcând concomitent şi plastia
neomeatului uretral. Dacă exicia s-a efectuat în tesut sănătos, risculde recidivă locală este redus, deoarece
extensia tumorală se face preponderent prin emboli metastatici şi nu prin permeaţia limfatică. Dacă
dimensiunile tumorii sunt mai mari (T3) -se practică amputaţia totală de penis cu uretrostomie perineală. În
cazurile avansate cu cuprinderea scrotului si a tegumenteleo perineale (T4) se practică emasculaţie sau
hemipelvectomie,operaţii mutilante, complexe care nu au mulţi aderenţi.
• Terapia cu laser. Se practică în stadiile Tis, Ta, si T1. Se utilizează CO2 -laser,YAG -laser. Rata de recidivă
este de circa 15%.
• Radioterapiaeste indicată în leziunile superficiale, mici, în caz de refuz de la intervenţia chirurgiclă, în
cazurile depaşite chirurgical sau cele recidivate. Carcinomul scuamos penian este radiorezistent la doze mici,
de acea se utilizează doze mari (6000 Rd în decurs de 6 săptămâni) care duc la efecte secundare marcante,
precum fistule, stricturi, necroză de penis, etc…. Radioterapia se paote utiliza şi cu scop de iradiere a ariilor
ganlionare (telecobalt 60Gy) ca pregătire preoperatorie pe ganlioni fixaţi sau ca formă adjuvantă
postoperator. Datorită efcienţii discutabile şi a efectelor adverese tehnica respectivă nu are mulţi adepţi.
• Chimioterapia. Se utilizează 5 -Fluorouracil în aplicaţii locale, cu rezultate favorabile în Tis. În stadiile
avansate se utiliozează chimioterapie sistemică cu Bleomicină, Cisplatinum, Vincristină. Rezultate
chimioterapiei sunt mai slabe comparativ cu alte metode.
Prognosticul

• Prognosticul cancerului penia este dependent de prezenţa sau absenţa invaziei ganglionare. În stadiile
incipinte, fără adenopatii regionale, supravieţuirea la 5 ani este de 90%. Învazia unui singur ganlion scade
supavieţiurea la 70%, invazia ganlionilor profunzi reduce speranţa la viaţă la 20%. Îar pretenţa metastazelor
la 0%.