Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FOTOELECTRIC EXTERN
PREDA CODRUȚA
Efectul fotoelectric este fenomenul de extracţie de
electroni dintr-un material sub acţiunea radiaţiei
electromagnetice. A fost observat și studiat de Heinrich
Rudolf Hertz (1887, fizician german, 1857-1894) şi de
Joseph John Thomson (1889, fizician englez, 1856-
1940).
În cazul efectului fotoelectric extern, electronii sunt
extraşi, din material, în exteriorul acestuia. În cazul
efectului fotoelectric intern electronii sunt extraşi dintr-un
material şi intră în alt material (efectul fotovoltaic).
Pentru a studia efectul fotoelectric extern este
folosit un dispozitiv numit celula fotoelectrică care este o
aplicaţie practică a fenomenului, Figura 1.
Celula este alcătuită dintr-un tub de sticlă vidat
(este posibil ca, ulterior vidării, să se introducă un gaz
nobil - heliu, neon, argon etc., - la presiune mică), un
catod obţinut prin depunerea unui metal (sodiu, potasiu,
cesiu, etc.) şi un anod.
Celula se leagă într-un circuit potenţiometric (Figura 1)
care permite aplicarea unor tensiuni variabile între anod
(A) şi catod (K) prin modificarea rezistenţei
potenţiometrului R.
Figura 1
Constatări experimentale
Pentru un material dat al catodului, efectul se
produce numai de la o anumită lungime de undă în jos
(sau de la o frecvenţă în sus numită frecvenţa de prag
0 , p ).
La metalele alcaline, 0 este în domeniul vizibil
(electronii liberi sunt slab legaţi) iar la cupru, zinc, fier
etc., în domeniul ultraviolet. Dacă 0 efectul nu se
produce oricât de mare este intensitatea luminoasă I l
sau fluxul luminos I l S .
Figura 2
PREZENTAREA INTERFEȚEI