PRINCIPII GENERALE ALE

TRASABILITĂȚII ALIMENTELOR
1.1. Definirea trasabilității
1.2. Necesitatea proiectării și implementării trasabilității
1.3. Avantajele implementării trasabilității
1.4. Cadrul legal
1.5 Obiectivele trasabilității
1.6 Roluri și responsabilități privind trasabilitatea în lanțul alimentar
1.7. Sistemul de Alertă Rapidă pentru alimente și furaje
1.8. Cerințele trasabilității
1.9. Impactul trasabilității asupra operatorilor din sectorul alimentar
 Definirea trasabilității

Conform dicţionarului Webster, trasabilitatea reprezintă "capacitatea de a urmări sau de a studia

în detaliu, pas cu pas, istoricul unei anumite activităţi sau a unui proces".

Prima definiţie internaţională a trasabilităţii a fost dată în standardul ISO 8402 : 1987 şi preluată
mai târziu în ediţia din 1992 a acestui standard: "aptitudinea de a regăsi istoricul, utilizarea sau
localizarea unei entităţi prin intermediul identificatorilor înregistraţi".

Ulterior, conceptul de trasabilitate a fost introdus de seria de standarde ISO 9000 privind
sistemele de asigurare a calităţii ca element cheie a oricărui sistem de management al calităţii. Astfel,
ISO 9000:2005 defineşte trasabilitatea ca fiind "capacitatea de a urmări istoricul, aplicarea sau
localizarea a ceea ce este în curs de examinare", adăugând că "atunci când se analizează un
produs, trasabilitatea se poate referi la originea materialelor şi pieselor componente, istoricul
procesării, distribuţia şi localizarea".
 Potrivit articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului
European şi al Consiliului Europei, trasabilitatea în lanţul alimentar reprezintă
"capacitatea de a depista şi de a urmări un produs alimentar, o hrană pentru animale,
un animal de la care se obţin produse alimentare sau o substanţă destinată
încorporării sau care se intenţionează a fi, sau se aşteaptă a fi încorporată într-un
aliment sau furaj, în toate stadiile de producţie, procesare şi distribuţie".

Conform Comisiei Codex Alimentarius, trasabilitatea sau urmărirea produsului

semnifică "capacitatea de a urmări traseul de circulaţie al unui produs alimentar prin
etapele specifice de producţie, procesare şi distribuţie".
 În România, trasabilitatea este definită în Legea nr. 150/2004, ca "posibilitate de
identificare şi urmărire pe parcursul tuturor etapelor de producere, prelucrare şi distribuţie a
unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţia de alimente
sau a unei substanţe care urmează a fi încorporată ori care poate fi încorporată într-un
aliment sau în hrana pentru animale“.

Ca şi concept asociat, conform standardului ISO 22005, sistemul de trasabilitate reprezintă

totalitatea datelor şi operaţiilor capabile să menţină informaţiile dorite cu privire la un produs şi
componentele sale de-a lungul unui segment sau al întregului lanţ de producţie şi utilizare.
 Incidentele anterioare în legătură cu provenienţa unor produse alimentare, atât la
nivel naţional cât şi european, au demonstrat că posibilitatea de a urmări produsele
alimentare şi hrana pentru animale pe parcursul întregului lanţ alimentar este de
maximă importanţă pentru protecţia sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor,
aşadar trasabilitatea reprezintă o soluţie care garantează siguranţa produselor
alimentare. În mod special, registrele de trasabilitate contribuie la:
•Facilitarea retragerii şi returnării produselor alimentare în mod orientat, evitând
astfel perturbări inutile ale comerţului;
•Furnizarea de informaţii exacte consumatorilor cu privire la produsele implicate,
contribuind astfel la menţinerea încrederii acestora;
•Facilitarea evaluării riscurilor de către autorităţile de control.
 Trasabilitatea nu determină în sine siguranţa produselor alimentare, însă este o modalitate de a
contribui la controlarea unor probleme în domeniul siguranţei produselor alimentare. Totuşi, pe lângă
rolul lor în ceea ce priveşte siguranţa produselor alimentare, cerinţele privind trasabilitatea contribuie
şi la asigurarea realizării de tranzacţii corecte între operatori şi a fiabilităţii informaţiilor furnizate
consumatorilor, în sensul susţinerii afirmaţiilor formulate de producători.
 Necesitatea proiectării şi implementării trasabilităţii

Noţiunea de trasabilitate a apărut iniţial în diferite domenii legate de sănătate, spaţiu sau
activităţi militare dar s-a extins ulterior la sectoarele industriale, incluzând sectorul industriei
alimentare. în ultimele decenii, nevoia de informare cu privire la sănătatea animalelor şi
calitatea şi siguranţa produselor alimentare a crescut semnificativ pentru guverne, autorităţi
de reglementare, întreprinderi şi consumatori ca urmare a mai multor crize. Un prim ansamblu
de situaţii critice s-a manifestat în anii '90, fiind legat de encefalopatia bovină spongiformă
("boala vacii nebune") care şi-a făcut apariţia mai întâi în Marea Britanie şi apoi în alte ţări din
UE (Germania, Franţa).
 Aspectele legate de siguranţa alimentară au costuri umane, economice şi politice. Aceste
costuri sunt exacerbate de:
•practicile de creştere a animalelor care sporesc numărul de agenţi patogeni, bacteriile
rezistente la antibiotice şi agenţii patogeni zoonotici din carne şi lapte şi produsele rezultate
prin procesarea acestora;
•practicile agricole nesigure care implică utilizarea gunoiului de grajd, îngrăşămintelor
chimice, pesticidelor şi apei contaminate asupra fructelor şi legumelor proaspete;
• influenţa progresivă a timpului şi temperaturii asupra produselor comercializate la nivel
global cum ar fi fructele de mare, carnea şi produsele proaspete; contaminarea alimentelor
procesate de către bacterii, drojdii, mucegaiuri, viruşi, paraziţi şi micotoxine;
•prezenţa obiectelor străine ce cauzează prejudicii consumatorilor precum sticla, metalele,
pietrele, insectele şi rozătoarele; ameninţarea bioterorismului.
 Crizele alimentare din trecut au ilustrat importanţa deosebită a capacităţii de a identifica
rapid problema şi a izola produsele alimentare nesigure, pentru a împiedica situaţia ca acestea
să ajungă la consumatori.
Problemele generate de aceste crize au scos în evidenţă necesitatea de a dezvolta
instrumente care ar putea garanta informaţii fiabile de-a lungul lanţului alimentar şi ar putea
spori siguranţa alimentară.
Prin furnizarea de informaţii cu privire la furnizorii şi clienţii implicaţi în problemele
potenţiale de siguranţă alimentară, trasabilitatea poate permite rechemarea anumitor produse
sau retragerea lor. în mod similar, implementarea sistemelor de management al siguranţei
alimentelor poate susţine o trasabilitate eficientă şi corentă.
Ex: programele obligatorii cum ar fi ghidurile de bune practici agricole şi de management
precum şi sistemul HACCP (Analiza Riscurilor şi Punctelor Critice de Control), includ cerinţe
privind evidenţa documentelor care pot veni în sprijinul cerinţelor trasabilităţii.
 Domenii precum identificarea animalelor, prevenirea şi controlul bolilor, managementul
substanţelor nutritive, siguranţa producţiei şi certificarea pentru export, toate includ practici
care contribuie la eficacitatea sistemelor de trasabilitate.
Ca urmare, trasabilitatea poate contribui la:
•îmbunătăţirea managementului riscurilor legate de siguranţa alimentară şi sănătatea
animalelor;
•garantarea autenticităţii produselor şi oferirea de informaţii fiabile clienţilor;
•îmbunătăţirea managementului aprovizionării şi îmbunătăţirea calităţii produselor.
 Beneficiile părţilor implicate

Consumatorii
Sistemele de trasabilitate prezintă interes pentru consumatori ca parte a sistemelor care:
Protejează siguranţa alimentelor prin retragerea eficientă a produselor în cazul unui
pericol;
Permite evitarea cu uşurinţă a unor produse alimentare specifice sau a unor ingrediente
alimentare datorită unor alergii, intoleranţe alimentare sau alegerii unui stil de viaţă;
Permite exercitarea unei alegeri reale între alimente produse în moduri diferite.
 Consumatorii au preponderent beneficii ascunse de pe urma majorităţii sistemelor de
trasabilitate şi anume realizarea mai eficientă a siguranţei alimentare, o eficacitate sporită a
retragerii şi o viteză sporită a informării în cazurile de urgenţă. Sistemele de trasabilitate sunt
percepute de consumatori ca având capacitatea de a conferi mai mult control în lanţul
alimentar, ceea ce ar trebui să conducă la livrarea de alimente mai sigure şi de o calitate mai
bună. Cu toate acestea, interesul consumatorilor cu privire la modul în care alimentele sunt
produse, şi locul în care acestea sunt produse, este în creştere şi o proporţie tot mai mare a
populaţiei încearcă să evite anumite ingrediente (de ex. alergeni, organisme modificate
genetic).
 Consumatorii verifică periodic lista de ingrediente în cazul în care au alergii, intoleranţe
alimentare sau doresc să evite aditivii. O mai mică parte a consumatorilor caută alimente
organice, libere de modificări genetice, crescute în aer liber şi alimente vegetariene. Cele mai
multe îngrijorări în ce priveşte originea sunt exprimate cu privire la carne şi produse din
carne.

Atunci când mănâncă în exterior, consumatorii au nevoie de mai puţine informaţii. Cu

toate acestea, cerinţele de informare din sectorul serviciilor includ componentele felurilor de
mâncare (legate de alergii, intoleranţă alimentară, vegetarianism), dimensiunea porţiilor,
prezenţa ingredientelor modificate genetic, felul ingredientelor din care se prepară alimentele
(de ex. proaspete, congelate, conservate) şi prezenţa aditivilor.
 Prin urmare, trasabilitatea poate face parte dintr-un sistem eficient care oferă informaţii cu
privire la toate etapele de producţie şi de distribuţie pentru orice produs alimentar. Ea poate
susţine dreptul consumatorilor de a şti de unde provin alimentele, oferind acestora o mai
mare alegere şi permiţându-le să ia decizii în privinţa achiziţionării sau nu a produselor.
Guvernul
Sistemele de trasabilitate prezintă interes pentru guverne ca parte a sistemelor care:
•Protejează sănătatea publică prin retragerea produselor alimentare de la vânzare;
• Ajută la prevenirea fraudelor atunci când analizele nu pot fi utilizate pentru autentificare,
de exemplu în cazul ouălor de la găini crescute în aer liber, alimentelor ecologice;
•Controlul zoonozelor, de exemplu al tuberculozei, salmonelozei, encefalopatiei
spongiforme bovine;
•Activează controlul în ceea ce priveşte sănătatea umană şi animală în cazurile de
urgenţă, de exemplu în cazul contaminării solului sau materiilor prime;
•Controlul bolilor epizootice şi enzootice prin identificarea rapidă a surselor de boală şi a
contactelor periculoase;
•Monitorizarea/controlul numărului de animale pentru creanţele din subvenţii.
Industria
Sistemele de trasabilitate sunt parte a sistemelor care permit industriei:
• Să se conformeze legislaţiei relevante;
• Să poată lua măsuri prompte pentru a elimina produsele de la vânzare şi pentru a proteja
notorietatea brandului (în timpul unui eşec al calităţii produsului sau a unui incident legat de
siguranţa alimentului);
• Să minimizeze dimensiunea retragerii şi deci costurile determinate de recuperarea,
eliminarea sau recondiţionarea produselor deja introduse pe piaţă;
• Să diagnosticheze probleme din producţie şi să stabilească responsabilitatea atunci când
este relevant;
• Să minimizeze răspândirea oricăror boli contagioase printre animale;
• Să protejeze lanţul alimentar împotriva efectelor grenerate de boli ale animalelor;
• Să asigure carnea şi produsele din carne şi să menţină încrederea pieţelor şi
consumatorilor;
• Să creeze produse diferenţiate pe piaţă ca urmare a modului în care acestea au fost
produse.
Exemplu de matrice a riscului pentru a orienta deciziile referitoare la implementarea trasabilităţii
Tipul de consecinţe
Tipul de probabilitate
Parametrii de calitate şi igienă

1 Pierderea unui client important Retragerea produsului prin

A Posibilitate de incidente repetate
intermediul presei Contaminare intenţionată/şantaj

Pierderea unui client minor Audit nesatisfăcător al clientului

2 Nerespectarea auditului extern Contaminare majoră Probleme de
B Posibilitate de incidente izolate
sănătate ale clienţilor
Infestarea produselor/spaţiîlor

Reclamaţii multiple ale comercianţilor cu amănuntul Multiple

3 reclamaţii industriale Anchete ale autorităţii locale Contaminare C Posibilitate de a avea loc cândva
minoră a produsului Punctaj redus la auditul de igienă

Reclamaţii individuale ale comercianţilor cu amănuntul Produse cu

4 abateri de la specificaţii Neconformităţi D Puţin probabil să apară
Punctaj mediu la auditul de igienă

E Practic imposibil să apară