Universitatea ”Petre Andrei” din Iași

Facultatea de DREPT
Specializarea DREPT

REFERAT
la disciplina IDEOLOGII POLITICE CONTEMPORANE

Titular de disciplină: Lect. univ. dr. Ana-Maria AMBROSĂ

Autor: SPATARIU IUSTIN-EUGEN
Anul I
e-mail: iustinspatariu@yahoo.ro
 Prezentare de carte: Jean-François Soulet- „Istoria Europei de Est de la al doilea război

mondial până în prezent”

Jean-François Soulet (n. 1942) este un istoric francez,
profesor de istorie contemporană la Universitatea
Toulouse-Le Mirail. Licenţiat în Istorie şi doctor în Litere,
J.-F. Soulet predă cursuri de istorie contemporană la
Universitatea din Toulouse, dar şi la Institutul de Studii
Politice din acelaşi oraş. Este specialist în istoria
comparată a comunismului şi în istoria socială a societăţii
civile. Fig.1 -Jean-François Soulet

Cartea Istoria Europei de Est de la al doilea Război până în

prezent, apărută la Editura Polirom în 2008 tratează în viziune
istoriografică franceză perioada de la al Doilea Război Mondial
până la integrarea euro-atlantică a fostelor state-satelit
aleMoscovei.
Reprezintă o privire de ansamblu necesară studiului istoriei
Fig.2- Istoria Europei de postbelice a statelor din estul Europei, desfăşurată sub semnul
Est de la al doilea război
mondial până în prezent geopoliticii sovietice.
 Prima parte, intitulată Trecerea la comunism prezintă cel de-al Doilea Război
Mondial din perspectivă rusă, punându-se accentul pe recuperarea de către Stalin a
fostelor teritoriilor vestice ale Imperiului Ţarist (Basarabia, Letonia, Lituania, Estonia,
Ucraina etc.), desprinse majoritatea în urma Primului Război Mondial şi a stării de
instabilitate politică şi militară generate de revoluţia bolşevică.

Fig.3-Harta
Europei dupa
Primul Război
Mondial
 Preluarea puterii de către comuniști în Albania și Iugoslavia
Pentru Albania și Iugoslavia, perioada interbelică și începutul anilor 40 reprezintă
o perioadă dezastruoasă, în decursul căreia cele două tinere state au fost scena unor
tulburări interne grave, înainte de a fi invadate, ocupate si lovite crunt.

Fig.4 – bobardarea Belgradului 1941 (12.000 de morți )

 În aprilie 1919, ia naștere Partidul Comunist
Iugoslav care a avut un real succes (80.000 de membri),
aceta a fost interzis pe 31 decembrie 1920, dar renaște
în 1937 mulțumită lui Iosip Broz, zis Tito, un adept al
lui Stalin, acesta ajunge în fruntea partidului și iși
formeaza o echipă.

Ajutat de Tito, in 1941 Enver Hodja, reușește să

unească toate „grupusculele coministe”, din Albania
intr-un partid unic.

Cei doi lideri nu au fost „recunoscuți” de către

Stalin, acesta din urmă refuzând sa-i ajute în
demersurile lor. Această „trădare” a URSS, nu i-a
descurajat pe partizanii comuniști, iar Tito i-a convins
că nu trebuie să aștept eliberarea de la Armata Roșie, Fig.5-Mareșalul
ci trebuie să o obținăprin propriile forțe. Josip Broz Tito
 Încă de la început, forțele de rezistență au fost formate din două
facțiuni: una condusă de comuniști – partizanii iugoslavi – și a doua a
regaliștilor naționaliști – mișcarea cetnicilor.
Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea
tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce
gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut
treptat.

Fig.6- Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei (1941 - 1945)

In cele din urmă, acordurile
dintre Uniunea Sovietică și Marea
Britanie i-au silit pe comunistii
din Iugoslavia să accepte un
Guvern mixt, format din
comuniști și regaliști, care nu a
rezistat prea mult datorită
presiunilor venite din partea
titoiștilor.

Chiar dacă in aceste două state

lupta pentru impunerea
comunismului a fost una
victorioasă, acest lucru nu l-a
impresionat pe liderul Uniunii
Sovietice, Stalin, el a rămas
indiferent mai ales în ceea ce
privește Albania, considerând că
nu este foarte imporrtantă.
Fig.7- Harta etnică a Iugoslaviei
 În cel de-al Doilea Război Mondial, Stalin se dovedește a fi singurul stăpân in
Frontul e Est, Armata Roșie, înaitând rapid, cucerește pe rând, state precum
România, Bulgaria, Ungaria, și ulterior Cehoslovacia, Germania fiind nevoită să
capituleze. Acestor 4 state li se adaugă Albania și Iugoslavia, a căror situație am
expus-o precedent, și a căror conducători luau drept exeplu Uniunea Sovietică.

Fig.8-expansiunea URSS dupa cel de-al Doilea Război Mondial

 Sovieticii, mânați de dorința de a extinde comunismul în întreaga lume, pare
că nu le mai stă nimeni în cale, aceștia, pur și simplu „încalcă” tratatul de la Ialta,
continuându-și expansiunea spre vest. Mai mult decât atât, Stalin a reușit să
impună regimul comunist și să subjuge state din lume din punct de vedere
economic și politic.

Fig.9- U.R.S.S pe harta Lumii

 SOVIETIZAREA STALINISTĂ
În arcul de la nordul Finlandei pâna în Iugoslavia se gaseau aceste state mici a caror
guverne interbelice au fost defavorabile Uniuni Sovietice.

Planul lui Stalin legat de acceste state era instaurarea unor guverne pro-sovietice despre
care putea fi sigur ca nu vor atenta la siguranţa sovietică. În toate cele 8 state în care s-a
instaurat regimul comunist, se adoptă acelși model de Constituție, cel sovietic din 1936.

Fig.10- „Cortina de fier”

 Distrugerea vechii ordini și instaurarea celei noi s-a făcut intr-o
atmosferă de teamă colectivă, provocată de măsurile luate față de oameni.
Prin urmare, partidele comuniste au trecut mai intâi la strategii de
presiune mascată, apoi la represalii si la teroare declarată. În cursul anilor
1946 si 1947, opozanţii politici au fost calomniaţi, ameninţaţi, bătuţi,
arestaţi, judecaţi ca fascişti sau colaboraţionişti şi incarceraţi sau chiar
împuşcaţi.

Fig.11- celulă din inchisoarea Pitești

 Tot acum are loc colectivizarea forțată a agriculturii. În acest fel pământurile
ţăranilor erau strânse la un loc, iar aceştia trebuiau să le muncească, primind în
schimb bani şi o parte din produse.
După 1947, odată cu instalarea regimului comunist, ateismul a devenit politică
de stat, s-a urmărit destabilizarea Bisericilor, prigonirea acestora.
A urmat deculturalizarea societății, interzicerea cărțlor care nu au propagandă
sovietică , și cenzurarea presei.

Fig.12- țărani
muncind la câmp
 REVOLTE ȘI DESIDENȚE

În cea de-a doua parte, Vremea comunismului, Jean-François Soulet analizează

perioada istorică cuprinsă între anii 1948-1989, despre sovietizarea stalinistă a Europei de
Est şi transformarea ţărilor din aceasta regiune în state-satelit, subordonate ideologic
Cominternului, economic CAER-ului, iar militar Tratatului de la Varşovia.

Fig.13- Ședință CAER, 1978

 Ruperea legăturilor URSS-ului cu Iugoslavia şi cu Albania, eşecul instalării
comunismului în Finlanda, precum şi urmările instalării comunismului în restul ţărilor
„eliberate” în cel de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, autorul vorbeşte de
opoziţia faţă de comunism şi, în special, de diferite mişcări de opoziţie spontane precum şi
de disidenţă (Revoluţia ungară din 1956, Primăvara de la Praga din anul 1968).

Fig.14- pertretele lui Stalin și Tito

 PRĂBUȘIREA COMUNISMULUI

Aici autorul vorbeşte despre căderea democraţiilor populare în Europa de Est

şi despre dezintegrarea URSS. Căderea neaşteptată a Zidului Berlinului a marcat
desatelizarea „democraţiilor populare” şi implozia URSS în 1991 şi a reprezentat
o dublă revoluţie pentru toată zona Europei de Est. În primul rând aceasta a
reprezentat eliberarea de sub tutela Moscovei, dar şi o revoluţie a raporturilor
între Europa Occidentală (democrată) şi cea Răsăriteană (socialistă), aflată în
proces de tranziţie spre democraţie şi societatea de piaţă.

Fig.15- Revoluția
din 1989, România
 Căderea Zidului Berlinului a rămas în memorie drept simbolul
dorinţei populare de refacere a unităţii pierdute: unificarea
Germaniei, dar şi unitatea Europei.

FIG.16- 9 NOIEMBRIE 1989,GERMANIA -Căderea Zidului Berlinului

 DRUMUL SPRE UNIUNEA EUROPEANĂ

Fig.17- Drapelul UE

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene

devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru
libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.
În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). Oamenii devin
preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de
securitate și apărare.
În prezent, Uniunea Europeană numără 28 de state membre.
 Statele Membre ale Uniunii Europene cedeaza voluntar o parte din
suveranitatea lor în conformitate cu Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene (TFUE), care împuterniceşte instituţiile UE să
adopte legi.
Harta de mai jos reprezintă evoluția UE, de la primele aliații  
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și  
Comunitatea Economică Europeană (CEE), pană la înfățișarea ei de atăzi.

Fig18- Statele membre UE