Sunteți pe pagina 1din 37

TEORIA COMUNICARII

CURS II
Tipuri de teorii.
Teoria interacţionismului simbolic
Conceptul de teorie – definiție
Exemple de teorii cunoscute

 Definiție de lucru: Ansamblu sistematic de idei, ipoteze, legi și


concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite
domenii sau categorii de fenomene/ Formă superioară a cunoașterii
științifice care mijlocește reflectarea realității.
Funcții ale teoriilor
 sistematizează cunoştinţele acumulate la un moment dat într-un domeniu

 permit: realizarea de interconexiuni şi categorii; ierarhizarea variabilelor şi


interconectarea lor; clarificarea fenomenelor observate în vederea găsirii căilor
către înţelegerea ştiinţifică; realizarea predicţiilor şi a conexiunilor cauzale

 ajută la clarificarea ideilor şi găsirea celor mai bune modalităţi de exprimare a


acestora, punând la dispoziţie un vocabular specializat şi un cadru conceptual
adecvat

 permit controlarea mediului înconjurător și evaluarea critică a experienţelor

 deschid noi căi pentru cunoaştere

(Littlejohn, 2009)
Campania pentru
Cuminţenia pământului
 Abordare obiectivă: adevărul este unic și accesibil prin observație
senzorială directă; relații de tip cauză-efect (ex.: ce corelație există între
suma donată și expunerea oamenilor la această reclamă)

 Abordare interpretativă: există înțelesuri și adevăruri multiple; prin


interpretare, se atribuie înţeles sau valoare textelor (ex.: arhetipul mitic
naștere-moarte-renaștere)
Teorii obiective/interpretative
Teorii obiective Teorii interpretative
Epistemologie/Adevăr Adevărul este unic. Adevărul e construit social, prin
comunicare.

Există o realitate exterioară, Limbajul creează realități sociale în


unică, atemporală, care nu mișcare, mai degrabă decât să
depinde de condiții locale și reveleze sau să reprezinte principii
care așteaptă să fie fixe sau relații într-o lume care nu se
descoperită prin cele cinci schimbă.
simțuri.
Cunoașterea este văzută dintr-un
Teoria - oglindă sau năvod. anumit punct de vedere (standpoint).

Odată descoperit și validat, un Adevărul este în mare parte subiectiv


principiu va continua să fie – înțelesul este în mare măsură
adevărat atât vreme cât interpretativ.
condițiile vor rămâne relativ
aceleași.
Teorii obiective/interpretative
Teorii obiective Teorii interpretative
Natura umană Determinism (tot ce Liber arbitru (tot ce
facem/suntem este facem/suntem este
rezultul eredității) rezultatul propriilor alegeri)

„Am fost nevoit să“ „Am decis să“

Behaviorism: Oamenii sunt agenți liberi,


comportamentul care decid să reacționeze
individului este un diferit în circumstanțe
răspuns la stimuli (la identice
forțe exterioare care nu
depind de el)
Teorii obiective/interpretative
Teorii obiective Teorii interpretative
Valori Obiectivitate, detașare, Subiectivitate, implicare
neutralitate

Valorile personale nu trebuie să Cunoașterea nu e niciodată


pervertească realitatea neutră

Date empirice care să susțină Afirmarea tuturor punctelor de


afirmațiile vedere

Scop Legi universale ale Interpretează mesaje în contexte


comportamentului uman, care specifice
acoperă o varietate de situații

Metode Cercetare cantitativă Cercetare calitativă

Numere/Cantități Texte/Limbaj

Experimentul Analiza de text

Chestionarul Etnografia (observație


participativă)
Direcții în teoria comunicării
 Direcția retorică
Retorică – arta de a folosi toate mijloacele disponibile de persuasiune în
vorbirea în public; accent pe: argumentare, organizarea ideilor și
folosirea limbajului (Cicero, Quintilian, Platon, Aristotel etc.)

- Încrederea că discursul public, rostit în cadrul unui forum democratic, e


o cale mai eficientă de rezolvare a problemelor politice decât decretele
sau forța

- Accentuarea frumuseții și a puterii limbajului de a emoționa oamenii și


de a-i îndemna la acțiune

- Cuvinte-cheie: artă, metodă, comunicator, public, strategie, logică,


emoţie
Direcții în teoria comunicării
 Direcția socio-psihologică
- comunicarea ca interacţiune socială şi proces de influenţă

- factorii psihologici ai indivizilor (trăsături de personalitate, atitudini, emoţii,


procese cognitive) afectează comunicarea

- există adevăruri despre comunicare care pot fi descoperite prin observație


sistematică

- caută să înţeleagă cauzele care vor prezice statistic rezultatele comunicării


umane

- Cuvinte-cheie: comportament, variabilă, efect, personalitate, emoţie,


cogniţie, percepţie, atitudine, interacţiune
Direcții în teoria comunicării
 Direcţia (şcoala) semiotică

 Semiotica = studiul semnelor și al modului în care funcționează acestea;


semioză (semiosis) = generarea și comunicarea înțelesurilor

 Nu putem şti niciodată în mod direct ceea ce simt sau gândesc, subiectiv, ceilalaţi
oameni; orice act de comunicare se bazează pe semne

 Comunicarea = proces de generare, construire, transmitere și receptare a


semnificațiilor/înţelesurilor prin intermediul semnelor

 Semnificaţia/înţelesul = proces activ (creat, generat, negociat prin semne)

 Cuvinte-cheie: semn, simbol, icon, index, inţeles, referent, cod, limbaj


Direcții în teoria comunicării
 Direcţia cibernetică

 Comunicarea=transmitere de mesaje; = procesare de informaţie

 Importante: eficiența și acuratețea (modul în care emițătorii și receptorii


codifică și decodează mesajele; modul în care transmițătorii utilizează canalele
și mijloacele de comunicare)

 Dacă efectul e diferit sau mai scăzut decât cel intenționat → eșecul comunicării
(se analizează fazele procesului unde a intervenit eșecul)

 Cuvinte-cheie: emiţător, receptor, semnal, informaţie, zgomot, feedback,


redundanţă, entropie
Direcții în teoria comunicării
 Direcția fenomenologică

(Fenomenologie – analiza deliberată a experienței cotidiene din punctul de vedere al


persoanei care o trăiește; posibilitatea înțelegerii sinelui și a celuilalt (Husserl);
experienţa sinelui şi a celuilalt în dialog)
 Nu putem experimenta în mod direct conştiinţa celuilalt, prin urmare, înţelegerea
intersubiectivă e limitată. Apar bariere de comunicare care ţin de lipsa conştiinţei de
sine, neacceptarea diferenţei, lipsa de deschidere faţă de celălalt şi pe care le putem
depăşi prin autenticitatea modurilor în care trăim experienţa sinelui şi a celuilalt
 Fenomenologia pune accentul pe nevoia indivizilor de a se îndrepta unul spre
celălalt, de a experimenta sinele şi pe celălalt într-un dialog autentic

 Cuvinte-cheie: experienţă, sine şi celălalt, dialog, autenticitate, sprijin,


deschidere
Direcții în teoria comunicării
Direcția critică

Teoria critică - Școala de la Frankfurt –

Critică industria divertismentului (TV, film, muzică, ziare


etc.) - reproduce ideologia dominantă a unei culturi
Direcții în teoria comunicării
 Direcția socio-culturală
 Comunicarea ca proces de interacţiune care produce şi reproduce
semnificaţii, ritualuri şi structuri sociale împărtăşite, comune

 (Edward Sapir & Benjamin Lee Worf) – modul în care percepem lumea
depinde de limba pe care o vorbim; când vorbim, producem și reproducem
cultura din care facem parte)

Continuatorii lor – realitatea este produsă, menținută și transformată prin


procesul de comunicare. Persoanele care interacționează în conversație își
construiesc împreună propriile universuri sociale
Preliminarii la Teoria
interacţionismului simbolic
Fenomenul Piteşti
Preliminarii la Teoria interacţionismului
simbolic
A distraught mother has claimed that her 11-year-old son was driven to suicide by bullies at his
school. Thomas Thompson took an overdose of painkillers after other pupils picked on him
because he was clever and well-spoken, she said. Sandra Thompson found her son in his
bedroom when she returned home from work in the evening. (…) Miss Thompson, a shop
assistant, said her son's ordeal began at Riverside Primary School near their home in
Wallasey, Wirral, Merseyside. It was thought the situation might have eased last September
when he started his secondary education at Wallasey School in nearby Moreton, but the
bullying continued.

 His mother said: "He told me how they got at him every day - trying to
strangle him with his tie, poking him. "It was like torture. They'd call him
names like 'gay boy' and 'fatso'. He didn't really fit in with other boys his
age. "He was extremely clever and loved reading and doing his
schoolwork. So they teased and tormented him relentlessly - just because
he was a bit different. These bullies killed my son." Thomas frequently
missed classes. On the day of his death, he had got off the school bus to
escape the bullies. Miss Thompson said she had spoken to Thomas's
teachers, but the school claimed the only reported incident had been at a
bus stop and involved children from another school.
   Boy 'driven to suicide by bullies‘ (by JAMES TOZER, Daily Mail)
Teoria interacţionismului simbolic
Ramură a comunicării în funcţie de nivelul de analiză:
interpersonală
Tip de teorie: interpretativă
Direcţie teoretică: socio-culturală
Precursori: Charles Horton Cooley, John Dewey,
George Herbert Mead, Robert Erza Park
Reprezentanţi: Herbert George Blumer, Erving
Goffman
Interacționismul
 Interacționismul - curent sociologic interesat de relațiile reciproce
dintre indivizi (interacțiuni) și de semnele acestor schimburi
(simboluri)

 Vastă tradiție, elaborat în cadrul Școlii de la Chicago (1892 -


Departament de sociologie la Universitatea din Chicago)

 Interacționiștii: sociologia studiază relațiile reciproce dintre indivizi

 Pun accentul pe rolul acțiunilor individuale în crearea/explicarea


socialului
Interacționismul
 Cronologia curentului interacționist - două mari etape de dezvoltare:

1. Inițiatorii interacționismului (Charles Horton Cooley, John Dewey, George


Herbert Mead, Robert Erza Park): analiza evoluției sociale din perspectiva
psihosocială + proiectarea reformelor sociale
2. Renașterea interacționismului (Herbert George Blumer, reprezentant al celei
de-a doua Școli de la Chicago; introduce în 1937 sintagma "interacționism
simbolic“): reia psihologia socială a lui Mead și unele principii formulate de
Thomas și Park pentru a prezenta interacționismul ca interacționism simbolic

 Interacționiștii și-au centrat analizele pe: interacțiuni (acțiunile reciproce


dintre indivizi) + studiul motivațiilor actorilor; sunt constructiviști sociali
Interacționismul
 Interacțiunea – relația socială de bază

 Viața socială – o sumă de analize ale comportamentului celorlalți, ale


acțiunilor și influențelor reciproce
 Normele si rolurile sociale nu sunt date științifice impuse indivizilor, ci
construcții care apar, dispar sau se pot transforma prin interacțiuni
 În cursul relațiilor, actorii creează, confirmă și transformă regulile
sociale

 Indivizii - fructul multiplelor acțiuni reciproce care constituie


țesutul vieții sociale
Interacționismul
 Originile sociologiei interacționiste: Charles H. Cooley
(1864-1929, Human Nature and Social Order – 1902;
Social Organization - 1909) – poziție opusă
determinismului biologic și celui social

 Charles H. Cooley: legătura organică dintre sine și


societate - contribuția sa crucială la psihologia socială și la
sociologie

 Conceptele centrale ale sistemului sociologic al lui


Cooley: organizare socială, sinele-oglindă, grup primar
Interacționismul
 Teoria sinelui-oglindă (looking-glass-self)
Eul unui individ se dezvoltă doar prin contacte si schimburi cu alți
indivizi (prin viață comună și interacțiune)

Concepțiile despre sine ale indivizilor rezultă din asimilarea judecăților


celorlalți

Sinele nu este la început individual și apoi devine social, ci se naște în


timpul comunicării. Individul nu poate fi izolat de celelalte euri, dat
fiind că nu există nici un sens al lui EU fără NOI, fără o reflectare a lui
"tu", "el" sau "ei"
Interacționismul
 Charles H. Cooley
 Caracterul reflectat al sinelui - o oglindă. Trei elemente ale conceptului
de sine:
 1) imaginarea modului în care eu apar în ochii celuilalt
 2) imaginarea judecății (evaluării) celuilalt cu privire la cum îi apar
 3) reacția la această imagine, sentimentul de sine care rezultă (de
mândrie sau de umilire)

 (bebelușii încep să-și dezvolte conceptul de sine pe măsură ce


interpretează maniera în care ceilalți reacționează în legatură cu ei. De
exemplu, ei vor repeta acțiunea care a fost valorizată, dar vor începe să
ducă lipsa siguranței sau devin anxioși dacă nu au parte de feedback
sau primesc un feedback negativ)
Interacționismul
Interacționismul
 Charles H. Cooley
 Înainte de a deveni conștient de sine, individul devine conștient de ceilalți

 Cooley: grupurile primare → rol decisiv în procesul ce dă naștere sinelui și


identității

 Grupurile primare (indivizi apropiați, legați trainic între ei prin valori comune
și printr-o diviziune foarte netă a rolurilor; familia, grupul de joacă al copiilor,
vecinătatea, comunitatea vârstnicilor)
 Grupurile secundare (relații mai formale și mai îndepărtate – o
întreprindere/un partid/un sindicat/şcoala)
 Ca urmare a interacțiunilor față în față (numite și relații primare) – identificare
emoțională cu o unitate mai largă (cu toți cei care au sentimentul de "noi" (noi
românii, noi americanii))
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
- G.H. Mead
 George Herbert Mead (1863-1932): Influență decisivă
asupra sociologiei interacționiste americane

 Construirea și dezvoltarea sinelui individual în societate


(lucrarea Mind, Self and Society, 1934, publicată de
studenții săi)

 Socializarea individului prin interacțiunea cu celălalt –


formarea sinelui prin schimbul cu comunitatea
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
- G. H. Mead
Sinele este supus dezvoltării; el nu există de la
naștere, ci se creează în procesul experienței
sociale; în procesul interactiv și comunicațional

 Apariția sinelui este legată de utilizarea limbajului

Individul devine obiect pentru sine însuși numai în


măsura în care își însușește atitudinile altora față
de sine în cadrul unui mediu social în care sunt
deopotrivă implicați
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
- G. H. Mead
 Sinele – o structură socială care se naște în cadrul
experienței sociale

 Fără comunicare și limbaj, care fac posibilă comunicarea


cu sine (conversația interioară și vorbirea semnificativă),
apariția sinelui este imposibilă

 Comunicarea este imposibilă în afara interacțiunii, care


devine sediul comunicării și matrice a sinelui
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
- G. H. Mead

 Structura sinelui – două componente


 joacă: non-determinare (spontaneitate) (EU)
 joc organizat: determinare (asumarea unor reguli ale jocului) (MINE)
 Sinele:
eu (I) = sinele personal (dimensiunea originală a
comportamentului, reacția personală a individului la atitudinile
grupului; i se datorează schimbarea socială, generată de reacții de
opoziție la o situație dată; spontan, impredictibil)
mine (Me) = sinele social (aspectul social al
comportamentului, dobândit prin interiorizarea atitudinilor grupului;
imaginea sinelui în oglinda reacțiilor celorlalți)
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
- G. H. Mead
 Sinele se dezvoltă grație capacității specific umane de a deține și a
înțelege o mare diversitate de atitudini și de roluri

 Dezvoltarea sinelui – un proces de trecere de la asumarea unor roluri


(atitudini) izolate după modelul oferit de Altul semnificativ, la
asumarea unor roluri (atitudini) organizate, prin interiorizarea unui
Altul generalizat

 Posibilitatea ca sinele să adopte rolul celuilalt si să facă din el o


componentă a propriului său comportament
Emergența cadrului teoretic al interacționismului simbolic
– G. H. Mead
 Altul semnificativ – Jocul liber – copilul dobândește conștiința persoanei sale
și a raporturilor cu anturajul jucând roluri diverse (de-a mama, de-a tata, de-a
polițistul; intră în diverse roluri) (EU/I)

 Altul generalizat – Joc cu reguli speciale – asumă un rol ce impune


cunoașterea și acceptarea rolurilor tuturor celorlalți (Colectivitatea organizată:
familia, echipa de fotbal, clasa de colegi) (MINE/ME)

 Altul generalizat: persoană compozită, cu care dialogăm în permanență; „un


set organizat de informații pe care individul le poartă cu sine în minte cu
privire la așteptările sau atitudinile grupului social din care face parte. Ne
referim la altul generalizat de fiecare dată când încercăm să ne dăm seama cum
să ne comportăm într-o situație socială sau să ne evaluăm comportamentul într-
o situație” (Mead)
Emergența cadrului teoretic al
interacționismului simbolic
 Constituirea "sinelui complet“: preluarea atitudinii celorlalți față de
subiect ori față de ei înșiși + interiorizarea atitudinii cu privire la
diferite aspecte ale activității sociale comune

 Nu există mine la naștere; acesta se formează doar prin interacțiune


simbolică (mai întâi cu familia, apoi cu colegii de joacă, apoi școala
etc.). Pe măsură ce se formează altul generalizat, această ființă
imaginară devine un partener de conversație într-un dialog permanent.
Astfel, copiii participă la propria socializare. Progresiv, dobândesc
rolurile celor din comunitate
Teoria interacționismului simbolic
 Termen introdus în 1937 de Herbert Blumer (articol Man and society)
 Principii (Herbert Blumer, Symbolic interactionism, 1969)

1. Oamenii se raportează la lumea socială pe baza semnificațiilor/înțelesurilor pe


care le atribuie lucrurilor sau indivizilor (înțeles)
(faptele nu vorbesc singure, noi le atribuim înțelesuri, interpretarea noastră
contează; de îndată ce definim o situație ca fiind reală, aceasta are consecințe
reale)

Max Weber (The Protestant Ethic and Spirit of Capitalism, 1904-1905):


acţionăm pe baza interpretării pe care o avem asupra lumii (acţiunea este
posterioară înţelesului); în protestantism, munca este o chemare divină, iar
devotamentul faţă de muncă are semnificaţie morală. Prin urmare, a munci din
greu şi a economisi, în loc de a cheltui pe plăceri trecătoare, derivă din acest
mod de a înţelege natura muncii
Teoria interacționismului simbolic
2. Semnificațiile se constituie și se dezvoltă în procesul interacțiunii sociale
(limbaj)
(înțelesul nu se află în lucruri, nu este pre-existent în natură, ci este negociat prin
limbaj – interacționism simbolic)

(simbolurile, inclusiv numele, sunt semne arbitrare)

(vorbind cu ceilalți, acordăm înțelesuri cuvintelor și dezvoltăm un univers prin discurs)

(numirea simbolică este baza societății – gradul de cunoaștere depinde de gradul de


numire)

(un simbol este un stimul, verbal sau non verbal, care are înțeles și valoare pentru
oameni)
Teoria interacționismului simbolic
 3. Interpretările date simbolurilor variază în funcție de situațiile
concrete în care oamenii sunt implicați și de procesele individuale de
gândire (gândire)
(gândirea = o conversație interioară, cu sine)
(gândirea = procesul prin care luăm rolul celuilat)
(oamenii sunt singurii care pot lua rolul celorlalți)
(oamenii au nevoie de stimulare socială și de expunere la simboluri
abstracte pentru a dezvolta o gândire conceptuală)
(limbajul este software-ul care pune mintea în mișcare)
My Fair Lady
https://www.youtube.com/watch?v=jhninL_G3Fg
https://www.youtube.com/watch?v=2gX3lPSd8Xc
De citit pentru cursul III
Berger, Charles, R., Calabrese, Richard, „Some
explorations in initial interaction and beyond : toward
a developmental theory of interpersonal
communication”, în Human communication research,
vol. 1, issue 2, December 1975, p. 99-112.
Watzlawick, Paul, Bavelas, Janet B., Jackson, Don D.,
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox şi
patologie, traducere din limba engleză de Bogdan
Boghiţoi, Bucureşti, Editura Trei, 2014, p. 19-79
(obligatoriu), p. 169-213 (facultativ)