Epistole pauline - generalități,

Epistola către Romani

Cosmin Uhrenciuc
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
Epistolele pauline pot fi împărţite în grupe, după anumite criterii:
• timpul în care au apărut,
• specificul lor doctrinar
• destinatarii lor.
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
După ordinea apariţiei lor
• a)Epistole redactate în timpul călătoriei a doua misionare: I şi II Tesaloniceni (50-53)
• b)Epistole redactate în timpul călătoriei a treia misionare: Galateni (55), I Corinteni (56), II
Corinteni (57) şi Romani (57-58)
• c)Epistole redactate în timpul primei captivităţi romane: Coloseni, Filipeni, Efeseni şi Filimon (6,3)
• d)Epistole redactate după eliberarea din prima captivitate romană: Evrei (63), I Timotei şi Tit (64-
65)
• e)Epistola redactată în timpul celei de-a doua captivităţi romane: II Timotei (66).
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
După specificul doctrinar :
• a) Hristologice: Filipeni, Coloseni şi Evrei.
• b) Soteriologice: Romani şi Galateni.
• c) Eclesiologice: Efeseni.
• d) Eshatologice: I şi II Tesaloniceni ( şi I Cor. XV)
• e) Pastorale: I şi II Timotei (şi eventual Filimon)
• f) Disciplinare: I Corinteni.
• g) Apologetice: II Corinteni.
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
După destinatari
• a) Epistole adresate unor Biserici locale (Romani, I Corinteni, Efeseni,
Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni) sau provinciale (II Corinteni,
Galateni şi Evrei).
• b) Epistole adresate unor persoane (I şi II Timotei, Tit şi Filimon).
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
Structura Epistolelor pauline
• a) Prologul (sau partea intoductivă) cu trei elemente :
• numele autorului (cu sau fără indicaţii referitoare la funcţia , provenienţa, etc);
• numele destinatarului (de asemenea, cu sau fără indicaţii);
• salutarea (ex. Claudius Lysias: „lui Felix, prea puternicului procurator, salutare”.

• b) Corpul scrierii (tratarea ), în care se dezvoltă motivul scrisorii. ”Pe acest bărbat , prins de iudei şi
având să fie ucis de ei, mergând eu cu oaste l-am scos, aflând că este (cetăţean ) roman……..”
ş.a.m.d.
• c) Încheierea ( o urare) -“Fii sănătos!”
Ideile principale cuprinse în generalitățile
despre epistolele pauline
Textele Vechiului Testament sunt utilizate in sens literal, tipic şi acomodat.:

• a)Sensul literal este sensul pe care îl au cuvintele în vorbirea obişnuită, la prima lor lectură, fără a le da altă
interpretare. O astfel de utilizare a textelor aflăm la Rom. 3, 10 şi urm, unde Sf.Ap. Pavel citează din Vechiul
Testament pasaje întregi pentru a dovedi că iudeii sunt la fel de păcătoşi ca şi păgânii.

• b) Sensul tipic este sensul avut de pasajele care vorbesc despre scene sau personaje din Vechiul Testament cu
corespondent în Noul Testament. De ex: Adam este tipul lui Hristos (Rom. 5, 14, I Cor. 15, 22; 45;49); mana este
tipul Sfintei Euharistii ( I Cor. 10, 3, 7), etc.
• c) Sensul acomodat este sensul aplicat textului Vechiului Testament, fără a se ţine seama de înţelesul lui original. De
ex: textul din Ps.18, 4 ( “cerurile fac să răsune mărirea lui Dumnezeu până la marginea pământului ”) este adoptat
de Apostolul Pavel la propovăduirea Apostolilor ( Rom. 10,18).
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Autorul şi autenticitatea Epistolei
• Mărturii interne:
• în toate manuscrisele, Epistola către Romani poartă la început numele Apostolului Pavel ca autor
şi calitatea lui de Apostol al lui Hristos (1, 1). Datele personale aflate în corpul Epistolei concordă
întru totul cu ceea ce ştim din alte surse despre viaţa şi activitatea sa.
• Era iudeu (Rom 9, 3 cf. Fapte 23, 6; 26, 5; Filipeni 13, 4-6), harul şi apostolia le-a primit direct de
la Domnul ca şi misiunea specială de a propovădui între „neamuri” ( Rom. 1, 5; 15, 15 cf F.Ap.9,
15; 13, 2 etc.), a făcut acest lucru de la Ierusalim până la Iliria (Rom 15, cf. Fapte 13-20) şi
năzuieşte să-şi lărgească spaţiul misionar până în Spania ( Rom. 15, 24 şi 28).
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Autorul şi autenticitatea Epistolei
• Mărturii externe indirecte:
• Deşi nu spune direct, rezultă totuşi că Sf. Iacob a cunoscut această epistolă. Ştiind că unii interpretează greşit
afirmaţiile Apostolului referitoare la mântuirea prin „credinţă” ( Rom. 3, 22; 4, 3), Sf. Iacob ia atitudine
arătând, pe lângă credinţă, necesitatea faptelor bune în procesul mântuirii (Iacob 2, 23 şi urm.)
• Fără s-o indice direct, unii Părinţi Apostolici utilizează texte din ea. Astfel, Clement Romanul (I Cor. 35, 5)
înşiră viciile păgânilor către Romani (I , 29-33). Policarp al Smirnei (Către Filipeni 6 , 2) vorbeşte despre
judecata obştească ca în Romani (14, 10-12).
• Sf. Iustin Martirul şi Filosoful ( Dialogul cu iudeul Trifon 23, 27), stigmatizează fărădelegile iudeilor cu mai
multe texte din Psalmi (3, 10).
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Autorul şi autenticitatea Epistolei
• Mărturii externe directe:
• Sf. Irineu (Contra ereziilor 3, 10, 16) o atribuie Sf. Ap. Pavel. Fragmentul Muratori o enumeră între epistolele pauline.
• De asemenea, paulină o mai socotesc Clement Alexandrinul (Stromata, 3, 4, 11, 39), Tertulian (Despre coroana luptătorilor 6 )
şi vechile traduceri: siriacă şi latină.
• Fără s-o indice direct, unii Părinţi Apostolici utilizează texte din ea. Astfel, Clement Romanul (I Cor. 35, 5) înşiră viciile
păgânilor către Romani (I , 29-33).
• Policarp al Smirnei (Către Filipeni 6 , 2) vorbeşte despre judecata obştească ca în Romani (14, 10-12).
• Autenticitatea Epistolei către Romani n-a fost contestată în antichitate de nimeni. Nici chiar Ebioniţii, care erau duşmanii Sf.
Ap. Pavel pentru faptul că îl considerau un trădător al Legii mozaice, nu negau că această Epistolă a fost scrisă de el.
• Chiar şi neotübingenii o numără între cele 4 epistole pauline.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei a fost atacată mai mult decât autenticitatea:
• Marcion (atitudine arbitrară. Nu este singura dată când acest eretic scoate din
cărţile Noului Testament acele pericope care contraveneau sau pur şi simplu
nu serveau doctrina lui antisemită.)
• Teologii de la Tübingen au pornit de la presupunerea, prin nimic adeverită, că
în sânul comunităţii primare ar fi existat două partide rivale: petrinii
iudaizanţi şi paulinii universalişti.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei: contra-argumente:
a) este adevărat că doxologia îşi schimbă uneori locul, trecând de la sfârşitul epistolei,
imediat după capitolul 14. Mai mult decât atât, unele manuscrise o omit cu desăvârşire.
Explicaţia acestei situaţii este următoarea: la citirile liturgice, din biserică, părţile care
interesau numai pe creştinii din Roma erau lăsate de-o parte. S-a reţinut, totuşi,
doxologia pentru a da o încheiere potrivită ciclului de pericope, cât şi pentru
frumuseţea cuprinsului ei. Această idee o întăreşte îndeosebi faptul că doxologia apare
după capitolul 14, mai ales în lecţionariile biblice.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei: contra-argumente:

b) în aceste capitole nu se fac concesii iudaismului, străine de atitudinea intransigentă a Ap. Pavel. Cele spuse în
aceste capitole pot fi regăsite în capitolele precedente. Astfel, cele spuse în Rom. 15, 5-9, despre faptul de a gândi
la fel unii pentru alţii (iudei şi păgâni) după Iisus Hristos, ca “toţi laolaltă să slăvească pe Dumnezeu”, de a se
primi unii pe alţii, precum şi Hristos i-a primit ”, pentru că “ Hristos S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru
adevărul lui Dumnezeu, ca să se întărească făgăduinţele date părinţilor”, se găsesc în capitolul 1, 16, unde se
spune că Hristos a adus mântuire atât iudeului cât şi elinului, în cap. 9, 1-5, unde se expun motivele speranţei lui

Israel şi în cap.10, 1-11, 36, unde se vorbeşte de necredinţa trecătoare a lui Israel şi despre planul cel neschimbat
al lui Dumnezeu cu poporul Său.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei: contra-argumente:
c) pe creştinii cărora le trimite salutări, Sf. Pavel i-a putut cunoaşte în
timpul călătoriilor sale misionare. Mulţi romani au venit în Orient
împinşi de cerinte diferite: culturale, economice, politice, unde puteau
cunoaste pe Apostol.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei: contra-argumente:
d) Aquila şi Priscilla erau iudei care, în anul 49, în urma edictului de expulzare a
iudeilor dat de împăratul Claudiu, au trebuit să-şi părăsească locuinţa şi să vină la
Corint (cf.Fapte 18, 1-3). După un timp, s-au mutat la Efes, (cf Fapte 18, 18 şi I Cor.
16, 19), iar de acolo, după anul 54 când, murind Claudiu şi decretul său căzând în
desuetudine, ei au putut să se reîntoarcă la casele lor. Aşa se face că Apostolul le
trimite salutări la Roma.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Integritatea Epistolei: contra-argumente:
e) cât priveşte pe Epenet, într-adevăr acesta trebuie să fi fost din Asia. Acest fapt l-a
făcut pe Apostol să-l califice drept “pârgă a ASIEI”. Dar nu înseamnă că Epenet, deşi
asiatic, n-a părăsit nicicând Asia. Probabil că zelul său misionar l-a adus până la
capitala imperiului unde Apostolul îi trimite salutări.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Motivele scrierii epistolei:
• a) să recomande cititorilor pe diaconiţa Fibe din Chenhrea (16, 1) pentru a fi bine primită la
Roma;
• b) să pregătească terenul pentru vizita pe care le-o va face (1, 10 şi 13);
• c) să catehizeze pe romani în problema fundamentală a raportului dintre legea mozaică şi
mântuirea în Hristos;
• d) să-i prevină pe aceştia că în comunitatea lor pot apărea şi dezbinări (16, 17; cf.F. Ap.
28,21).
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
• 1. Prologul
• 2. Partea dogmatica
• 3. Partea morală
• 4. Epilogul
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
1. Prologul (1, 1-15)
• Apostolul arată temeiul şi conţinutul apostoliei şi al predicii sale.
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
2. Partea dogmatica (1, 16-11, 36) dezvoltă următoarele idei:
• a) Universalitatea păcatului (1, 16-3, 20)
• b) Necesitatea universală a mântuirii(3, 21-31)
• c) Îndreptarea se realizează prin credinţă (4, 1-25)
• d) Roadele îndreptării prin credinţă (comparaţie între Adam şi Hristos – Adam cel nou (5, 1-21)
Eliberarea de sub tirania păcatului (6, 1-23), Învierea (8, 1-39)
• e) Poziţia poporului iudeu în iconomia mântuirii (9, 1-11, 36)
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
3. Partea morală (12, 1-15, 13) cuprinde următoarele sfaturi şi îndemnuri:
• a) Să ducă o viaţă sfântă iar darurile de care s-au învrednicit a se împărtăşi să le
folosească spre zidirea Bisericii lui Hristos ( 12, 1-21);
• b) Să se supună stăpânirii (13, 1-14);
• c) Să trăiască în iubire şi pace cu toţi oamenii iar cei tari să poarte sarcinile celor
slabi (14, 1-15,13);
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
4. Epilogul
• a) Apostolul dă informaţii despre sine, despre lucrarea misionară şi despre planurile
sale de viitor ( 15, 14-35);
• b) Recomandă pe diaconiţa Febe, aducătoarea epistolei la Roma (16, 1-2);
• c) Salută pe romani din partea sa şi a colaboratorilor săi (16, 3-25);
• d) Doxologia (16, 26-27).
Temele și subiectele din
Epistola către Romani
Cuprinsul Epistolei:
4. Epilogul
• a) Apostolul dă informaţii despre sine, despre lucrarea misionară şi despre planurile
sale de viitor ( 15, 14-35);
• b) Recomandă pe diaconiţa Febe, aducătoarea epistolei la Roma (16, 1-2);
• c) Salută pe romani din partea sa şi a colaboratorilor săi (16, 3-25);
• d) Doxologia (16, 26-27).