APLICAREA PRINCIPIILOR

ECOMARKETINGULUI

ÎN ACTIVITĂŢILE ECONOMICE

1
Marketingul şi ecologia - domenii:

• între care se stabilesc multiple relaţii şi conexiuni

• pornesc de la ideea că în desfăşurarea oricărei activităţi

economice trebuie acordată atenţia cuvenită:

- sporirii cantităţii şi calităţii produselor şi serviciilor

(în condiţii de solvabilitate pentru indivizi, colectivităţi, organizaţii etc.)

- protecţiei mediului ambiant

2
 din dorinţa realizării unui profit maxim se neglijează:
- aspectele sociale şi
- aspectele privind protecţia mediului ambiant

 poluarea poate avea loc în diferite etape ale ciclului economic:

extragerea resurselor materiale,
prelucrarea,
distribuţia,
consumul
cu mari diferenţieri pe ramuri economice sau pe faze ale
producţiei sau circulaţiei

 la acelaşi produs tehnologiile sunt foarte diferite din punctul de

vedere al gradului de poluare

 se manifestă diferenţieri şi în logistica de distribuţie a diferitelor

produse sau servicii

3
Cererea de bunuri şi servicii ecologice:

- în permanentă creştere în perioada actuală

- condiţionează comportamentul consumatorilor şi al

industriilor

- îşi exercită influenţa asupra cadrului legislativ

4
ECOMARKETINGUL ÎN AGRICULTURĂ

5
 în ultimii ani  un interes din ce în ce mai mare pentru
produsele de calitate

 dezvoltarea acestui sector 

oportunitate pentru agricultura ţării noastre:

- tendinţele manifestate pe plan mondial

- condiţiile naturale de care dispune România
- cererea crescândă de produse agroalimentare ecologice
(pe pieţele externe, dar şi pe cea internă)

6
Romania dispune de conditii favorabile:

 soluri fertile şi productive;

 chimizarea si tehnologizarea nu au atins încă nivelurile din tarile

puternic industrializate;

 agricultura tradiţională se bazează pe utilizarea de tehnologii curate;

 exista posibilitatea să se delimiteze perimetre ecologice, nepoluante;

 cererea pentru produse ecologice este în creştere;

 agricultura ecologică  sursă de ocupare a populaţiei din mediul rural.

7
Agricultura ecologică  posibilă soluţie la următoarele
două probleme:

- satisfacerea cererii pentru produse naturale, obţinute

prin metode care nu presupun folosirea substanţelor
chimice

- diversificarea sectorului agricol, în contextul general

al protecţiei mediului

8
Dezvoltarea sectorului de agricultura ecologica; cresterea competitivitatii
produselor ecologice si dirijarea lor catre export - prioritati:

- crearea si retinerea unei valori adaugate cat mai mari pe componenta

nationala a lantului valoric;

- promovarea produselor ecologice romanesti la export si acoperirea

niselor de piata existente in domeniile specifice neacoperite;

- implementarea legislatiei elaborate;

- creearea unui sistem de productie, procesare si desfacere a produselor

ecologice menit a satisface cerintele pietei nationale si internationale;

- perfectionarea profesionala a participantilor la filiera de agricultura

ecologica;

- constituirea grupurilor de producatori.

9
Din analiza lantului valoric si a cerintelor consumatorilor (pe
plan international) rezultă urmatorii factori critici de
succes:

 pretul
 gama sortimentala
 ambalajul
 imaginea produsului
 disponibilitatea

10
Constrangeri care afecteaza competitivitatea

11
Constrângeri la nivelul producătorului:

- lipsa de informare privind avantajele cultivarii conform modului de productie ecologic;

- slaba dezvoltare a sectorului de inputuri specifice agriculturii ecologice;

- oferta nesatisfacatoare de soiuri/hibrizi si material saditor recomandat in agricultura

ecologica;

- cercetare specifica slab dezvoltata;

- exploatatii ecologice de dimensiuni reduse;

- lipsa asociatiilor de producatori si a asociatiilor de marketing;

- sistemul de asigurare a culturilor agricole este slab dezvoltat, neatractiv pentru ecologisti,
care au o putere financiara scazuta;

- randamente scazute in agricultura ecologica, comparativ cu concurentii de pe piata externa.

12
Constrângeri de ordin financiar

- cheltuieli ridicate datorate specificitatii modului de productie ecologic (conversie,

certificare);

- pretul ridicat al inputurilor specifice necesare productiei ecologice;

- subventie nefunctionala pentru export si subventie minima pentru perioada de

conversie si pentru produsele certificate;

- lipsa sprijinului financiar pentru scutiri de impozite;

- nefunctionarea sistemului de credit agricol sau al fondului de garantare pentru creditul

agricol;

- prezenta limitata a investitorilor straini.

13
Constrângeri la nivel institutional
- neacordarea titlurilor de proprietate in totalitate;

- neintelegerea cvasi-generala a noului context concurential si a implicatiilor aderarii, la

nivel de top management;

- lipsa unor informatii foarte exacte privind avantajele practicarii agriculturii ecologice;

- lipsa unui plan de actiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice;

- instabilitate fiscala;

- ritmul lent de implementare a legislatiei in vigoare

- gradul redus de asociere a producatorilor si implicit a eficientei economice la nivelul

producatorilor pentru satisfacerea cerintelor specifice pietelor externe;

- neconcretizarea parteneriatului public-privat in domeniul promovarii conceptului de

agricultura ecologica.

14
Constrângeri la nivelul procesatorilor

- incoerenta in aprovizionarea procesatorilor cu produse primare si inputuri

(aditivi, ingrediente, etc.);

- utilaje si tehnologii invechite care nu corespund standardului din agricultura

ecologica;

- ritmul redus al investitiilor in sectorul de procesare ecologic.

15
Constrângeri la nivelul pieţei interne

- dimensiunea redusa a pietei;

- puterea de cumparare redusa a consumatorilor;

- lipsa unui program de promovare si sensibilizare a consumatorului pentru a consuma

produse care ofera garantii totale, dar cu preturi mai mari comparativ cu produsele
conventionale.
(consumatorii sunt, in general, neinformati/neinitiati);

- existenta unui numar redus de unitati pentru procesarea produselor ecologice.

16
Constrângeri la nivelul pieţei externe

- Romania nu are o imagine consacrata ca tara exportatoare;

- lipsa unei retelei de reprezentare comerciala pe piete de interes;

- lipsa unei retele specializate care sa ofere informatii de interes pentru exportatori
(studii de piata, standarde de calitate, bariere tarifare si netarifare etc.);

- conlucrarea insuficienta/ineficienta intre sectorul public si privat in ceea ce

priveste prezenta Romaniei la targuri si expozitii cu caracter international;

- birocratie.

17
Oportunităţi - îmbunătăţirea performantelor de export şi competitivitate:

- România: suprafata agricolă de 14,8 mil ha; soluri nepoluate;

- cresterea nivelului participarii producatorilor din agricultura ecologica la

manifestari interne si internationale;

- programele de asistenta tehnica acordate de guvernele straine in scopul

imbunatatirii pregatirii profesionale a specialistilor din sector;

- tendinta de crestere a valorii exporturilor (preocupari ale producatorilor pentru

calitatea produselor dar si a managementului)

18
Cadrul juridic:
 HOTĂRÂRE nr.1303 din 15 decembrie 2010
pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 755/2010 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă
din zonele defavorizate şi a Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor
agricole în sectorul de agricultură ecologică
 HOTĂRÂRE nr.1095 din 2010
pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 755/2010 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte de vacă din zonele
defavorizate şi a Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în
sectorul de agricultură ecologică

 ORDIN nr.252 din 2010

pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea
operatorilor în agricultura ecologică

 ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 34 din 17 aprilie 2000

privind produsele agroalimentare ecologice
 HOTARARE nr. 759 din 21 iulie 2010 cu modificarile si completarile ulterioare
privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică

 ORDIN nr. 219 din 21.03.2007 cu modificarile si completarile ulterioare

pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologica
 ORDIN nr. 65 din 17 martie 2010
pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspectie si certificare, de aprobare a organismelor de inspectie si certificare si de
supraveghere a activitatii organismelor de control

 ORDIN nr. 51 din 1 martie 2010

pentru aprobarea regulilor nationale privind autorizarea importurilor de produse agroalimentare ecologice din tari terte

 ORDIN nr. 317/190 din 11 mai 2006

privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Consumatorilor nr. 417/110/2002 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice

19
Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice:

■ eliminarea oricărei tehnologii poluante;

■ realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor, în cadrul cărora rolul principal îl

deţin rasele, speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;

■ susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;

■ integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor şi produselor din plante;

■ utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în mai

mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare refolosibile;

■ aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor cât şi pentru creşterea animalelor
care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor.

20
Durata perioadei de conversie:

 2 ani pentru culturile de camp anuale;

 3 ani pentru culturile perene si plantatii;

 2 ani pentru pajisti si culturi furajere;

 12 luni pentru vite pentru carne;

 6 luni pentru rumegatoare mici si porci;

 12 saptamani pentru animale de lapte;

 10 saptamani pentru pasari (productia de oua sau carne);

 1 an pentru albine, daca familia a fost cumparata din stupine conventionale.

21
Avantajele agriculturii ecologice:

 nu polueaza solul si apele subterane cu pesticide;

 mareste diversitatea biologica in regnurile vegetal si animal;

 pastreaza structura solului si echilibrul microorganismelor din el;

 reduce spalarea mineralelor datorita utilizarii marite a materiilor organice;

 depinde foarte mult de echipamentele naturale pentru protejarea culturii, ea

inlocuieste aplicarea regulata de pesticide prin metode naturale de aparare;

 utilizeaza pe deplin, resursele naturale locale si regenerabile;

 utilizeaza mijloace de productie cu un consum mic de energie si reduce

dependenta externa a agriculturii.

22
Soluţii pentru extinderea pieţei

- prezenţa produselor în marile reţele de distribuţie cu amănuntul;

- constanţa ofertei;

- preţuri competitive;

- informarea consumatorilor în legătură cu beneficiile consumului

acestor produse;

- o promovare eficientă a produselor, care să nu creeze confuzie în

rândul consumatorilor ci, dimpotrivă, să-i ajute pe aceştia să aleagă
produsele.

23