Difteria

A realizat:Malinovschii Tatiana
Cuprins:

 Notiune de difterie
 Introducere
 Diagnosticul
 Factorii
 Complicatiile
 Diagnosticul
 Tratarea difteriei
 Felurile difreriei
 Vaccinarea
 Prevenirea
 Difteria este cunoscută omenirii de la începutul e.n. Însă a fost descrisă pentru prima dată în secolul XVI de
către spanioli. Descrierea s-a bazat pe observațiile făcute de către medici, deoarece difteria era larg răspândită
în acel moment. Boala a fost numită inițial „garotillo” – ștreangul sugrumatului, caracteristic fiind
fenomenul de asfixie și decesul bolnavului. Bretoneau a descris detaliat în anul 1815 clinica bolii. Pentru
prima dată el a folosit termenul „difterit” din grec. diphtheron înseamnă membrană. Termenul a fost înlocuit
de către Trousseau în 1846 în „difterie”, utilizat până în prezent pentru desemnarea acestei boli infecțioase.
 În Germania (1890), de către Behring a fost obținut serul antidifteric, cu care s-a tratat primul bolnav de
difterie. Datorită acestei invenții a primit premiul Nobel. În 1923 Ramon, în Franța a obținut anatoxina, un
mijloc de prevenire a îmbolnăvirilor prin difterie.
 Poarta de intrare este reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringeană (l-2%), nazală (0,5%) –
exceptional conjunctivală, genitală, pielea lezată, urechea, unde toxina produce edem şi hiperemie ce sunt frecvent
urmate de necroză epitelială şi inflamaţie acută; coagularea exsudatului dens fibrinopurulent produce o
pseudomembrană, de culoare alb-gălbuie spre brună, alcătuită din 3 straturi: stratul I cu detritusuri celulare, stratul II
cu fibrină şi stratul III format din leucocite, bacili difterici şi celule moarte; este foarte aderentă de ţesuturile
subjacente.
 Sursa de infecţie – bolnavul cu formă tipică (contagios înainte de debutul clinic, timp de 10-30 zile, uneori în
convalescenţă până la 3 luni; antibioticele scurtează perioada de contagiozitate), bolnavul cu formă atipică si
purtătorii aparent sănătoşi (1-5% din populaţie), faringieni, nazali; sunt de obicei persoane cu infecţii ale căilor
respiratorii superioare. Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%; copiii sub 6 luni, născuţi din mame
imune, nu se îmbolnavesc. Receptivitatea la infecţie este maximă între 2 şi 5 ani şi scade treptat până la vârsta
adolescenţei, fie ca urmare a vaccinării, fie ca o consecinţă a infecţiei naturale.
 Cale de transmitere: aerogenă prin picături, directă, prin contact cu persoane  infectate sau indirectă prin
obiecte de uz contaminate, alimentara- excepţional.
Cum se diagnostichează difteria?

 Toxina difterică acţionează atât local, cât şi sistemic. Toxina absorbită poate produce
miocardită, nevrită şi necroză focală în diferite organe, incluzând rinichii, ficatul şi
glandele suprarenale. Aceste modificări sunt urmate în câteva săptămâni de degenerarea
granulară a fibrelor musculare (uneori cu degenerarea grasă a miocardului), progresând
către mioliza şi, în final, înlocuirea fibrelor musculare distruse cu ţesut de fibroză. Astfel,
difteria poate produce afectare cardiacă ireversibilă, iar în polinevrita difterică,
modificările patologice includ pierderi zonale ale tecilor de mielină ale nervilor periferici
şi vegetativi. Alte alterări în celulele intoxicate sunt secundare inhibiţiei sintezei proteice.
 Diagnostic clinic. Incubaţia: 2-6 zile.Tabloul clinic este dependent de localizarea şi
intensitatea procesului difteric.
Care factori favorizează difteria?

Factorii favorizanți sunt:

  suprapopularea încăperilor;
 colective de copii;
   scăderea imunității populației;
   lunile reci ale anului;
   nivelul înalt de portaj a C. diphtheriae în populație;
   procesele migratorii ale populației.
 Care sunt complicațiile difteriei?
 Complicațiile în difterie pot fi:
 ·         Mecanice: hernii inghinale, ombilicale, diafragmale;
 ·         Hemoragice: conjunctivale, palpebrale, suprarenale;
 ·         Cardiovasculare: miocardita precoce și tardivă;
 ·         Pulmonare: emfizem subpleural, pneumotorax spontan;
 ·         Nervoase:
           precoce (paralizia vălului palatin);
           tardive (paralizii ale nervilor oculomotori, cu slăbirea sau pierderea reflexelor de
acomodare (n. ciliaris); paralizii ale n. facialis, n. abducens (strabism), paralizii ale mușchilor
faringieni, laringieni și respiratori; encefalită prin mecanism mixt alergic-hipoxic-toxic);
 Dintre alte complicații se pot întâlni: nefroza toxică (necroza tubulară), apneea cu stop respirator,
suprainfecţiile bacteriene.
 Diagnosticul pozitiv în difterie:
 ·        pe baza anchetei epidemiologice (contact cu, copii sau adulți care tușesc persistent);
 ·        pe baza tabloului clinic (simptomatologiei) și a anamnezei ( lipsa vaccinării la copiii care au trecut de
vârsta respectivă);
 ·        pe baza datelor paraclinice.
 Orice angină cu depuneri de pe amigdale va necesita examinări bacteriologice la difterie. Izolarea C. diphtheriae
va confirma diagnosticul de difterie. Rezultatul negativ al cercetării bacteriologice sau depistarea bacililor
difterici atoxigeni nu permit anularea diagnosticului de difterie. Ultimul poate fi indus de o stare de portaj de C.
diphtheriae atoxigeni la un bolnav cu difterie.
 Se vor utiliza:
       Reacția de latex aglutinare pentru determinarea toxinei difterice în serul pacientului;
         Examenele serologice: reacția de hemaglutinare indirectă cu diagnostic eritrocitar anatoxinic specific,
analiza imuno – enzimatică, reacția de polimerizare în lanț (PCR);
         Reacția de imunofluorescență directă pentru recunoașterea antigenelor bacteriene, pe frotiul de spută;
        La Analiza generală a sângelui: leucocitoză cu limfocitoză, VSH normal sau puțin modificat.
 Diagnosticul diferențial se face cu:
         Inhalarea de substanțe iritante sau de corpi străini;
        Crize de astm bronșic alergic;
       Astm cardiac nocturn la persoanele de vârstă înaintată;
         Traheobronșite virale;
        Tuse spastică, etc.
Cum se poate trata difteria?

 Spitalizare de urgență, în special a cazurilor severe și complicate;

          Dietoterapie: alimente nutritive rapid digerabile, care nu vor stagna în stomac;
          Tratament simptomatic cu sedative, antiemetice, antiinflamatorii nesteroidiene;
         Tratament etiologic:
           Ser antidifteric sau antitoxină difterică (mii de unități antitoxice):
 În angina difterică localizată – 10-20 (doza pentru prima administrare), 10-50 (doza pentru cura de tratament);
 În angina difterică difuză– 30-50 (doza pentru prima administrare), 50-70 (doza pentru cura de tratament);
 În angina nazală localizată – 10-15 (doza pentru prima administrare), 20-30 (doza pentru cura de tratament);
 În difteria localizată: faringoamigdaliană, laringiană, nazală serul antidifteric se va administra o dată, dacă
bolnavul a fost internat în primele 1-2, maxim 3 zile şi se va repeta în cazul tratat tardiv (durata 3-4 zile).
 Felurile difteriei:

faringoamigdaliană Difteria cutanată

laringiană nazală conjunctivală

 Difteria faringoamigdaliană
Invazia durează aproximativ 2 săptămâni, de la prima manifestare – tusea. Va evolua cu afebrilitate sau febră moderată, rar cefalee și dureri
discrete în gât.
În perioada de stare vor apărea:
Modificări locale:
 ·         Eritem faringian și cervical – pentru forme toxice;
 ·         Amigdalele tumefiate cu membrane false de culoare albă-surie sau gălbuie, consistente, dure, extrem de aderente, încercarea de
detașare se soldează cu sângerare locală;
 ·         După îndepărtare membranele se refac rapid;
 ·         Ganglionii limfatici regionali sunt tumefiați și sensibili.
Semne generale:
 ·         Semne de intoxicație cu febră și frisoane;
 ·         Cefalee;
 ·         Astenie;
 ·         Dureri la deglutiție.
Angina difterică evoluează ca o angină lacunară sau foliculară. Dacă serul antidifteric se va introduce precoce, febra va scădea în 24 de ore,
falsele membrane vor dispărea în aproximativ 3-4 zile. La majoritatea bolnavilor difteria faringoamigdaliană evoluează ușor, însă la alții în a
doua – a treia săptămână de boală pot apărea complicații specifice grave, uneori fatale.
 Difteria laringiană.

Difteria laringiană (primară sau secundară) se caracterizează prin:

 ·         Debut treptat, cu tuse lătrătoare, aspră;
 ·         Voce răgușită, apoi afonie;
 ·         Respirație șuierătoare, zgomotoasă;
 ·         Insuficiența respiratorie;
 ·         Tiraj suprasternal, supraclavicular și intercostal;
 ·         În formele asociate (crupul secundar) – angina cu membrane false.
 ·         Membranele false se pot extinde descendent, ducând la traheobronșită difterică cu
caracter obstructiv.
 Difteria nazală.

Difteria nazală anterioară se manifestă precum o răceală obișnuită.

Difteria nazală (primară sau secundară) se caracterizează prin:
 ·         Rinită cu exudat seros sau serosanguinolent;
 ·         Cruste hemoragice și membrane false;
 ·         Erodarea narinei și a tegumentului învecinat.
 Difteria conjunctivală.

  Difteria conjunctivală se caracterizează prin:

 False membrane;
   Edem și hiperemie conjunctivală;
   Edem palpebral.
 Difteria cutanată.

Difteria cutanată se caracterizează prin:

 Plăgi;
 Excoriații;
 Diverse leziuni, cu edem și membrane fibrinoase.
 Vaccinarea:

Vaccinul impotriva difteriei este inclus in Programul National de Vaccinare din tara noastra si
se administreaza bebelusilor si copiilor de medicul pediatru sau medicul de familie, dupa cum
urmeaza:
 La 2 luni - Vaccinul hexavalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic-
Haemophilus B-hepatitic B – DTPa-VPI-Hib-Hep. B)
 La 4 luni - Vaccinul hexavalent
 La 11 luni - Vaccinul hexavalent
 La 6 ani (rapel) – Vaccinul tetravalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic
- DTPa-VPI)
 La 14 ani (rapel) – Vaccinul trivalent (vaccin diftero-tetano-pertusis acelular - DTPa)
Cum putem preveni difteria?

 Profilaxia specifică:
VACCINAREA POPULAȚIEI CU ANATOXINĂ DIFTERICĂ ESTE MĂSURA
PRINCIPALĂ ÎN PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR PRIN DIFTERIE, menținerea stării
epidemiologice favorabile și a unui înalt nivel al imunității antidifterice în populație.
  primovaccinarea cu trivaccinul DTP ( DiTerPer – împotriva difteriei, tetanosului şi tusei
convulsive). Se va face la vârstă de 2, 4 şi 6 luni, rapelul 1 cu DTP la 12 luni și rapelul 2
între 30-36 de luni. Pentru revaccinările la copii mari se vor utiliza vaccinurile DT (împotriva
difteriei și tetanosului) la 6-7 ani şi la 13-14 ani. La adulții imunizați conform programului,
se vor administra rapeluri de vaccin dT (împotriva difteriei și tetanosului), la intervale de 10
ani. La gravide, se va administra o doză de vaccin dT în a 8-a lună de sarcină.
 ·         În focarele de difterie se vor imuniza contacții, copiii şi adulţii; prioritar cei care au
atins vârstă de imunizare şi care nu au anticorpi în titre de protecţie (0,03-0,06 UI/ml).
 Profilaxia nespecifică:
        Spitalizarea de urgență și seroterapia;
        Depistarea precoce și asanarea purtătorilor de bacili difterici toxigeni și a bolnavilor de difterie
tipici și atipici;
        Examinarea clinică și bacteriologică a contacților din focarele de difterie, depistarea copiilor
neimuni și imunizarea urgentă a acestora;
      Chimioprofilaxia difteriei la contacții apropriați se va face cu:
    Penicilină prolongată: bicilină-3-5, benzatinpenicilină 600000 U copiilor până la 6 ani şi 1,2 mln U
copiilor după 6 ani şi adulţilor, timp de 7-10 zile;
        Eritromicină: câte 40 mg/kg/24 ore pentru copii şi câte 1 g/zi pentru adulţi, timp de 7-10 zile.
        Se vor investiga bacteriologic toți copiii înainte de a fi înscriși în grădinițe, orfelinate, internate; la
fel și lucrătorii la angajare în aceste instituții, persoanele cu patologii ORL, în special cu amigdalite;
        Supravegherea medicală obligatorie a bolnavilor cu amigdalite lacunare și foliculare, laringite,
laringotraheite stenozante, abcese paratonzilare și alte boli suspecte. Se vor investiga bacteriologic la
prezența C. diphtheriae toxigene pe parcursul a 24 ore de la prima adresare în instituțiile medico-
sanitare;
       Dezinfecția profilactă sistematică în instituțiile de copii și spitale.
Bibliografie:

 https://newsmed.ro/difteria-boala-acuta-infectioasa/
 https://
www.reginamaria.ro/articole-medicale/vaccinarea-impotriva-difteriei-necesara-atat-copiilo
r-cat-si-adultilor
 https://www.csid.ro/boli-afectiuni/difteria-cauze-simptome-tratament-17127805/
 https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/difteria-manifestari-clinice-
diagnostic-si-tratament