Sunteți pe pagina 1din 23

ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

ŞI PEDAGOGIA

Evoluţia şi dezvoltarea
ştiinţelor educaţiei.
Principalele faze ale evoluţiei şi
dezvoltării ştiinţelor educaţiei.
Pedagogia – ştiinţă a educaţiei.
Relaţia pedagogiei cu alte
ştiinţe.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
EVOLUŢIA ŞI DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI

 Pedagogia a apărut şi a evoluat din necesitatea


fundamentării ştiinţifice a obiectivului său de studiu care
este educaţia.

 Pedagogia, ca ştiinţă a educaţiei, s-a constituit în timp, ca


un sistem teoretico-aplicativ coerent, capabil să explice, să
prevadă şi să controleze eficient acţiunea educaţională
desfăşurată în cadrul sistemului social pe baza surprinderii
şi interpretării regularităţilor şi legităţilor ce îi sunt proprii.

 Astăzi putem vorbi despre un adevărat sistem al ştiinţelor


educaţiei (pedagogice), ca sistem unitar de discipline
teoretice şi practice orientate spre studierea aprofundată a
activităţii de formare şi dezvoltare a personalităţii umane.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


S-au elaborat mai multe modele de clasificare,
exemplificăm câteva dintre acestea.

Clasificare efectuată de Daniel Mara


 Domeniul fundamental de cercetare:
 Pedagogia generală / Fundamentele pedagogiei.
 Teoria şi metodologia instruirii / Didactica generală.
 Teoria educaţiei.
 Cercetarea pedagogică.

 Domeniul de aplicaţie:
 Pedagogia specială (defectologia, pedagogia ocrotirii etc.).
 Pedagogia socială (pedagogia familiei; pedag. mass-
mediei).
 Pedagogia artei etc.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Perioadele de vârstă în care se desfăşoară acţiunea
educaţională:
 Pedagogia antepreşcolară.
 Pedagogia şcolară.
 Pedagogia adulţilor.

 Domeniul interdisciplinarităţii:
 Pedagogia psihologică (psihologia educaţiei).
 Pedagogia sociologică (sociologia educaţiei).
 Pedagogia filosofică (filosofia educaţiei).
 Pedagogia axiologică.
 Pedagogia antropologică etc.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Clasificare efectuată de Elena Macavei :
 Domeniul teoretic fundamental:
 Pedagogia generală.
 Didactica.
 Pedagogia comparată.
 Pedagogia prospectivă.
 Istoria pedagogiei.
 Domeniul specializat al ştiinţelor educaţiei:
 Pedagogia experimentală.
 Pedagogia vârstelor.
 Pedagogia specială.
 Pedagogia socială.
 Pedagogia aplicată.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Domeniul interdisciplinar:
 Filosofia educaţiei.
 Sociologia educaţiei.
 Pedagogia culturii.
 Psihologia pedagogică.
 Axiologia pedagogică
 Epistemologia ştiinţelor educaţiei.
 Ergonomia învăţământului.
 Pedagogia informaţională.
 Domeniul aplicativ al ştiinţelor educaţiei:
 Pedagogia conducerii.
 Pedagogia orientării şcolare şi profesionale.
 Pedagogia mijloacelor de comunicare.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Principalele faze ale evoluţiei şi dezvoltării
ştiinţelor educaţiei

Sfârşitul sec. XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea


apar primele încercări de constituire a unei ştiinţe
odată cu primele idei cu privire la natura educabilă a
fiinţei umane şi necesitatea unei îndrumări sistematice
a procesului de formare a omului ca fiinţă socială .

Etapa pedagogiei populare sau etapa reflectării


educaţiei în conştiinţa comună este prima etapă în
evoluţia fenomenului educaţional care s-a caracterizat
prin faptul că experienţa educativă de la nivelul
comunităţilor umane a fost sintetizată într-un
ansamblu de îndemnuri, sfaturi, proverbe, reguli etc.
cu caracter educativ care se transmiteau pe cale orală
de la o generaţie la alta.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Pedagogia filosofică este etapa la care apar primele
explicaţii şi interpretări teoretice cu privire la educaţie
în cadrul diferitelor sisteme filosofice, exprimate de
marii gânditori ai antichităţii (Heraclit, Socrate,
Democrit, Platon, Aristotel), dar şi a principalilor
reprezentanţi ai filosofiei scolastice din Evul Mediu.

Socrate considera că educatorul este cel care trebuie


să îl facă pe discipolul său conştient de capacităţile de
care dispune pentru a descoperi noi adevăruri. Metoda
sa (metoda socratică) bazată pe cercetare prin
conversaţie a devenit una dintre principalele metode
ale învăţământului activ.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Sec. XIV- sec. XVI se caracterizează prin umanizarea
procesului educativ (reprezentanţi: Erasmus din
Rotterdam, François Rabelais).
Epoca Renaşterii şi Reformei dă naştere noilor sisteme
educaţionale în cele mai dezvoltate ţări ale Europei.

Sec. XVII - sec. XIX: contribuţia teoretică şi practică


a lui Francis Bacon, René Descartes, Jan Amos
Comenius, Jean-Jaques Rousseau, Johann Heinrich
Pestalozzi, Johann Friedrich Herbart, Adolph
Diesterweg, Friedrich Fröebel şi alţii au demonstrat
faptul că pornindu-se de la datele observaţiei directe
(pe cale inductivă) sau de la concluziile formulate deja
de practica educativă (pe cale deductivă) se poate
ajunge la anumite principii pedagogice care pot
fundamenta o ştiinţă despre educaţie.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Bacon formulează principiul conformităţii
educaţiei cu natura, al desfăşurării acţiunii
educative pe baza respectării legilor specifice
naturii exterioare omului.

Comenius lansează ideea ca educaţia să se facă


ţinându-se seama de treptele de dezvoltare ale
individului, de particularităţile de vârstă ale
acestuia.

Diesterweg solicită educatorului să nu facă


nimic din ceea ce este împotriva naturii omului
în general şi fiecărei individualităţi.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Pedagogia sf. sec. XIX şi înc. sec. XX
se caracterizează prin gândire ştiinţifică, prin
trecerea de la o imagine empirică şi filosofică
asupra educaţiei la una pozitivă şi experimentală.
Fenomenele incluse în sfera educaţiei sunt supuse
unor investigaţii aprofundate şi interpretate cu
ajutorul metodelor ştiinţifice ca observaţia
dirijată, experimentul ştiinţific, diverse probe.

Apare pedagogia experimentală (A.Binet în


Franţa, A.Lyz şi E.Meumann în Belgia,
N.Vaschide în România) şi pedagoga socială
(P.Natorp, E.Durkheim).

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Prin contribuţia lui W. Wundt în Germania şi a lui
W. James în SUA se înfiinţează primele laboratoare
de psihologie ce aveau ca domeniu de aplicaţie
metoda experimentală.

Alfred Binet (1857-1911), psiholog francez este


renumit mai cu seamă pentru realizarea unui
instrument psihologic pentru diagnosticarea şi
caracterizarea copiilor cu deficit de inteligenţă şi cu
dificultăţi de învăţare, în vederea recuperării lor. El
consideră că utilizarea experimentului este absolut
necesară şi în domeniul pedagogiei.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ A EDUCAŢIEI

Educaţia reprezintă obiectul de studiu al pedagogiei,


intrând în sfera de reflecţie şi a altor ştiinţe. Fiecare
dintre aceste ştiinţe abordează fenomenul educaţional
dintr-o perspectivă proprie.

Perspectiva antropocentrică considera că educaţia


trebuie să stimuleze şi să dezvolte doar acele calităţi
generale ale individului cu care natura l-a înzestrat,
viziunea sociocentrică privea educaţia prin prisma
pregătirii omului pentru exercitarea diferitelor roluri
sociale.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Se cunosc peste 120 de definiţii ale conceptului de
educaţie:
 educaţia ca ansamblu de acţiuni desfăşurate în mod
deliberat într-o societate, în vederea transmiterii şi
formării, la noile generaţii, a experienţei de muncă şi de
viaţă, a cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor
şi valorilor acumulate de omenire până în acel moment;
 educaţia ca efect al activităţilor desfăşurate în vedera
formării oamenilor conform unui model propus de
societate;
 educaţia ca proces prin care se formează, se dezvoltă
şi se maturizează laturile fundamentale ale fiinţei
umane: fizicul, psihicul, moralul, esteticul, cognitivul,
afectivul, volitivul.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


M. Debesse, evidenţiind rolul socializator şi
umanizator al educaţiei, afirma că „educaţia nu
creează omul, ea îl ajută să se creeze”.

Acţiunea educativă prezintă un proces organizat


prin care se urmăreşte atât socializarea tinerilor,
cât şi individualizarea acestora.

Pedagogia ca ştiinţă a educaţiei are menirea să


confere educaţiei un suport teoretic şi aplicativ.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Statutul ştiinţific al pedagogiei constă în faptul
că această ştiinţă are:
 un obiect propriu de studiu (domeniul
fenomenelor educative);
 metode specifice de investigare;
 legi (principii) care să o fundamenteze;
 un sistem conceptual adecvat fenomenelor şi
proceselor pe care le studiază;
 o finalitate precisă (formarea personalităţii
individului)

 Din punct de vedere etimologic termenul


pedagogie înseamnă „conducerea” (grecescul
agoge) „copilului” (pais, paidas – copil).
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 Progresul pedagogiei ca ştiinţă a fost determinat de
generalizarea experienţei educative şi de iniţierea şi
organizarea unor cercetări experimentale.

 Pedagogia trebuie să realizeze analize de profunzime a


faptelor educaţionale, să pătrundă în esenţa acestora, să
descopere cauzele şi legităţile lor interne, legăturile de
interdependenţă cu alte fenomene etc.

 Pedagogia are o valoare gnoseologică, de cunoaştere a


universului educaţional şi o valoare praxiologică, de aplicare
a fenomenelor studiate.

 Pedagogia studiază legiile (principiile), esenţa, idealul,


conţinutul, metodele, mijloacele şi formele de instruire şi
educare a tinerilor, de pregătire socio-profesională a
acestora.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Pedagogia are caracter socio-uman, teoretico-
explicativ şi practic-acţional.

Unii autori caracterizează pedagogia nu numai ca pe


o ştiinţă a educaţiei, ci şi ca pe o artă a desfăşurării
acesteia, deoarece educatorul trebuie să dovedească
măiestrie didactică şi capacitate de a adapta actul
educaţional la cele mai diverse situaţii educative.

C. Cucoş îşi exprimă părerea conform căreia calitatea


de a fi artă aparţine educaţiei şi nu pedagogiei.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


RELAŢIA PEDAGOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE

 Datorită intersecţiei educaţiei cu alte fenomene umane,


există orizonturi interdisciplinare în care pedagogia, ca
ştiinţă a educaţiei, este, şi trebuie să fie, implicată.

 Ca urmare a unor cercetări interdisciplinare ale


fenomenului social educaţia s-au constituit numeroase
discipline de frontieră (psihologie pedagogică,
sociologie pedagogică, statistică pedagogică etc.) care
sporesc cantitatea şi calitatea informaţiilor cu privire la
acesta.

Lector univ.dr.Iulia Gonţa©


Relaţionarea pedagogiei

 cu psihologia – ştiinţă a proceselor, funcţiilor şi


însuşirilor vieţii psihice a persoanei.
Studierea aspectelor psihologice în educaţie se
realizează în cadrul ştiinţei psihologia pedagogică
(psihologia educaţiei), iar modul în care aplicarea
diferitelor metode de învăţământ produce variate
efecte se conturează în psihologia învăţării
 cu biologia – oferă pedagogiei informaţii variate cu
privire la capacitatea fiziologică a organismului uman
de a răspunde solicitărilor şi influenţelor exercitate
asupra lui din partea mediului natural sau social
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
 cu filosofia – ca modalitate specifică de cunoaştere şi
gândire, de apreciere şi atitudine a omului faţă de lume
şi existenţa ei
 cu sociologia – ca ştiinţă specializată în studiul
relaţiilor interumane, a diferitelor tipuri de colectivităţi
şi grupuri sociale – pedagogia interferează prin
obiectul ei de studiu (educaţia este un fenomen social-
uman), dar şi prin subsistemul de metode, procedee şi
tehnici de investigaţie prin care esenţa fenomenelor pe
care le analizează să fie descifrată
 cu istoria – ca ştiinţă a legilor evoluţiei şi dezvoltării
societăţii omeneşti
 cu informatica – din perspectiva inovării procesului
instructiv-educativ, a optimizării tehnologiei didactice.
 cu tehnica –în scopul de a moderniza mijloacele de
învăţământ şi tehnologia didactică utilizată.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©
Aplicaţie
 Prezentaţi un set de minim 5 avantaje ale
educaţiei actuale pentru formarea tinerilor
pentru piaţa muncii.
Lector univ.dr.Iulia Gonţa©

S-ar putea să vă placă și