Sunteți pe pagina 1din 21

PIAȚA CAPITALULUI

Pelin Alexandra-Dorina
Liceul Teoretic “Sfanta Maria” ,Galati
Chestionar:

Titlurile de valoare: acțiuni și obligațiuni.


Formele pieții financiare(capitalului): primară și
secundară.


Rolul bursei de valori.
Introducere

Piața capitalului sau piața titlurilor de valoare apare
în sec.XVI.

Piața capitalului se dezvoltă continuu și furnizează
mijloace financiare sporite întreprinderilor și
instituțiilor cu ajutorul cărora ele își procură factori
de producție necesari creării de bunuri și servicii.


Obiectul tranzacțiilor pe piața capitalului
sunt titlurile de valoare (hîrtii de valoare).
Titlurile de valoare

Titlurile de valoare sunt înscrisuri, emise în
baza unor legi, care dau dreptul posesorilor
lor de a încasa, anual, un venit variabil sau fix.
Principalele titluri de valoare:

Acțiunile
Obligațiunile
ACȚIUNILE

- sunt hîrtii de valoare emise de Societățile pe
Acțiuni (SA). De exemplu: SA “Franzeluța“,
SA “Carmez“, SA “Moldtelecom“, SA “Bucuria“, etc.

Posesorii acțiunilor se numesc acționari, dețin


dreptul de proprietate proporțional cu valoarea
acțiunilor deținute, au dreptul la obținerea unui
venit variabil care se numește – devidend.
Clasificarea acțiunilor:
Au înscrise pe ele, în afară de alte
Nominative
date, și numele deținătorului;

La purtător Care nu poartă nici un nume;

Simple Care conferă posesorilor drepturi


obișnuite;

Privilegiate Care conferă drepturi speciale;


SPECIFICĂRI:

Acționarii sunt proprietari ai unei părți din capitalul unei
SA;

Durata de viață a acțiunii și a intervalului de timp în
care posesorii pot încasa devidend sunt egale cu durata
de viață a SA;

Acțiunea este nerambursabilă,

Acțiunea este negociabilă, adică se poate vinde la bursă;

Devidentul este variabil, în dependență de oscilațiile
profitului societății;
DREPTURI ȘI
OBLIGAȚIUNI:

Să obțină devidende;

Să participe la vot, la alegerea membrilor consiliului de
administrație și la adoptarea unor decizii;(în cazul
acțiunilor simple)

Să fie informat despre situația economico-financiară a
firmei;

Să obțină o parte din capitalul întreprinderii, cînd
aceasta este lichidată;

Să suporte o parte din pierderile firmei, cînd ea obține
rezultate necorespunzătoare;

Acțiunile poartă însemne speciale: numele firmei
emitente, valoarea nominală, seria, data emiterii.

Ele pot fi înstrăinate prin: vănzare, moștenire, donație;
OBLIGAȚIUNILE:

Sunt hîrtii de valoare care atestă contractarea
unui împrumut pe termen lung, de către agenții
economici ale căror nevoi bănești depășesc
posibilitățile lor de autofinanțare.
Emitenți de obligațiuni pot fi:
 Statul, pentru acoperirea deficitelor bugetare;
 Întreprinderile publice și băncile;
 Societățile pe acțiuni;

Posesorii obligațiunilor se numesc obligatari (creditori);

Emitenții se obligă să ramburseze într-un timp determinat împrumutul și să
plătească o dobîndă anuală fermă(fixă), indiferent de rezultate;

Venitul plătit de emitenți se numește cupon al obligațiunii!
STRUCTURA PIEȚII FINANCIARE
Piața
financia

primară

Piața
financiară

Piața
financiar
ă
secundar
ă
Piața financiară pimară - cuprinde totalitatea tranzacțiilor al căcor
obiect îl reprezintă titlurile de valoare nou emise. Prețul titlurilor la
care se efectuiază tranzacțiile se numește curs.Pentru titlurile noi
emise, cursul este ferm și egal cu valoarea nominală a lor. Scopul
urmărit de emitenți este – formarea și creșterea capitalului necesar
întreprinderilor sau instituțiilor , resurse bănești la dispoziția statului.
Efectuiază operațiuni, în schimbul unui comision
care
Necesită finanțare
in de rea
r
Întrep A)
(S Emite titluri de valoare
Pe piața
Le vinde finaniară
primară
la valoarea
nominală Adică la
Unde?
Piața financiară secundară


Piața secundară este servită de bursele de valori mobiliare.
Tranzacțiile de v-c a titlurilor se efectuiază nemijlocit de agenții de
schimb(brokeri agenți și brokeri specialiști). Prețul de v-c al titlurilor
de valoare este oscilant, ca rezultat al confruntării dintre cererea și
oferta de titluri. Alți factori: venitul prezent al titlurilorde valoare,
venitul viitor și rata dobînzii bancare.
OPERAȚIUNI PE PIAȚA FINANCIARĂ
SECUNDARĂ

Sunt operațiunile în care transmiterea


La

titlurilor de valoare, de la vînzător la


cumpărător, și plata acestora se realizează

vedere fără amînare(într-o singură rundă), la cursul


zilei, adică imediat cu încheierea contractului.

La

Se efectuiază în două runde. Se convine asupra numărului de titluri și asupra
cursului, executarea contractului- ulterior, la scadență (zi de lichidare).

Aceste operațiuni sunt speculative: vînzătorul este speculator à la basse:
mizează pe scăderea cursului titlurilor oferite pînă la termen.În acest caz le
cumpără la cursul mai mic, oferindu-le cumpărătorului la cursul mai mare.

termen
Cumpărătorul este speculator à la hausse: mizează pe creșterea cursului
titlurilor cumpărate pînă la scadență , urmînd să le primească de la vînzător
la cursul convenit mai mic și să le valorifice la prețul mai mare.
Rolul burse de valori

Bursa de valori este una din cele mai importante
instituții ale economiei de piață, un segment al
pieței financiare, o piață secundară organizată,
transparentă și supravegheată pe care se încheie
tranzacții referitoare la valori mobiliare, derivate ale
acestora, bani.

Bursa de valori este o instituție îființată pe bază de
lege și supravegheată de stat.
Bursa de valori poate mijloci tranzacții și cu
valute și metale prețioase.
New York Stock Exchange
Indicele Dow-Jones

Cel mai edificator indice determinat de
bursele de valori mobiliare este Indicele
Dow-Jones. Se calculează de către toate
burseleși este considerat drept un
barometru al mișcării cursurilor pe
principala bursă din Wall Street: New
York Stock Exchange.Indicele
reflectă(≈)evoluția activității ramurilor în
care funcționează principalele 30
companii americanecotate la această
bursă. Dacă companiile au dificultăți,
indicele scade și invers crește.
De reflectat...
Bibliografie
1. Florin Roatiș “Economie“, POLIROM 2002;
2. Constantin Enache Economie politică V.1, Universitatea Spiru Haret, București,2007;
Constantin Mecu
3. Al.Puiu, Management în afacerile internaționale, ed. Independența Economică, București
1997;
4. Niță Dobrotă, Econimie politică , ed. Economică, București 1997;
5. Niță Dobrotă, Dicționar de economie, ed. Economică, București 1999;

S-ar putea să vă placă și