Ingrijirea pacientului cu

Glomerulonefrita
 Glomerulonefrita este o afecțiune a sistemului renal care apare ca urmare a inflamației
glomerulilor renali, unitățile renale care se ocupă de filtrarea sângelui. Dacă inflamația
renală nu este tratată, poate cauza blocarea funcției renale.
 Procesul inflamator renal este caracterizat clinic prin prezența sindroamelor: renal,
cardiovascular, de retenţie hidrosalină şi uneori azotemie.
 Glomerulonefrita cronică este o afecțiune renală bilaterală, consecința a unei
glomerulonefrite care nu s-a vindecat după stadiul acut. Se caracterizează prin leziuni
glomerulare, tubulare și vasculare și se manifesta clinic printr-o insuficiență renală
progresivă și ireversibilă.
 Cauze
 Cauzele glomerulonefritelor sunt bacteriile infecțioase ce trec din bazinet sau uretere.
Această afecțiune poate fi și consecința unor maladii infecțioase ca inflamarea 
amigdalelor, scarlatina etc.
 Cauze:
• postinfecțioase: cel mai adesea este vorba de infecții cu specii de Streptococ (de
exemplu Streptococ de grup A, beta-hemolitic), dar si alte bacterii au fost implicate
(Stafilococi, Mycobacterii, Salmonella, Treponema pallidum, actinobacili). Pot sa apară
și după infecții virale (cu Cytomegalovirus, virusuri Coxsakie, virus Epstein Barr, virus
hepatitic B) sau parazitice (cel mai adesea cu Plasmodium malariae, Plasmodium
falciparum, Schistosoma, Toxoplasma), după abcese viscerale, endocardite, pneumonie;
• sistemice: în principal vasculite, boli de colagen (lupus eritematos sistemic), etc.
• afecțiuni renale
• abuz de medicamente antiinflamatoare.
 Glomerulonefrita Factori favorizanţi
• frigul
• umezeala
• surmenajul
• boli colaterale: HTA, diabet zaharat, cancer, hepatite.
 Manifestări de dependență
 Glomerulonefrita acută
 Debut → lombalgii, cefalee, adinamie, subfebrilitate.
 Perioada de stare:
• edem renal, moale, alb, pufos, la nivelul pleoapelor (palpebral), lasă godeu;
• oligurie, anurie;
• proteinurie:
• urină spumoasă;
• hipertensiune arterială;
• anxietate;
• hematurie;
• cefalee, care poate sa apară secundar hipertensiunii;
• confuzie, dezorientarea temporo-spatiala: apar ca urmare a hipertensiunii cu valori maligne;
• tahipnee, modificarea ritmului respirator si a amplitudinii miscarilor cutiei toracice;
• durere in flanc secundara punerii in tensiune a capsulei renale (prin renomegalie);
• în unele situatii: greturi, varsaturi, durere abdominala, purpura, artralgii, hemoptizie.
 Glomerulonefrita cronică
• Stadiul latent sau compensat, survine după episodul de
glomerulonefrită acută și poate dura 10 – 20 de ani; in aceasta
perioada, simptomele sunt discrete: hematurie microscopica,
proteinurie ușoară, alterare a probelor funcționale, eventual
reducerea capacității de concentrare. Uneori, apar puseuri acute,
precedate de infecții streptococice. Fiecare acutizare alterează
funcțiile renale și grăbește trecerea spre faza decompensata.
• Stadiul decompensat apare după o evoluție îndelungată și se
caracterizează prin apariția semnelor de insuficienta renala, în
decurs de ani sau decenii.
 Investigații
 1. Hemoleucograma completa: poate evidentia o reducere a hematocritului;
2. Electroliti, uree, creatinina: apar modificate ca urmare a compromiterii functiei renale;
3. Analiza urinii: aspectul urinii este modificat, osmolaritatea este mai crescuta (exista mai
multe elemente figurate si proteine), sunt prezente proteine, eritrocite si un sediment urinar
alcatuit din fragmente celulare;
4. Testul la antistreptolizina O (ASLO): titrul este crescut la aproximativ 80% dintre pacienti;
5. Determinarea markerilor inflamatiei: adesea acestia sunt crescuti, in special 
viteza de sedimentare a hematiilor;
6. Hemoculturi: sunt indicate a fi realizate in cazul pacientilor cu febra, stare
imunodeprimată.
 Investigatiile imagistice presupun realizarea:
 7. Radiografiile: sunt necesare in cazul pacientilor cu tuse cronica, cu sau fara hemoptizie ;
 8. Ecocardiografiile: pot fi realizate pacientilor cu murmur cardiac anormal sau cu hemoculturi
pozitive, deoarece pot folosi la excluderea unor valvulopatii, endocardite sau revarsat 
pericardic;
 9. Ecografiile renale: pot evalua marimea rinichilor si pot evalua gradul fibrozei.
 10. Tomografiile computerizate: sunt recomandate pacientilor cu status mental alterat, sau
celor cu hipertensiune cu valori foarte mari (maligne).
 11.Una din cele mai utile proceduri in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine este biopsia renala.
 Problemele pacientului
• alterarea perfuziei tisulare la nivel renal legata de atingerea glomerulilor;
• eliminare urinara inadecvata cantitativ si calitativ;
• disconfort legat de lombalgii;
• dispnee din cauza circulației pulmonare inadecvate;
• circulație inadecvata legata de HTA;
• hipertermie din cauza procesului infecțios;
• comunicare ineficace la nivel senzorio-motor legata de hipertensiunea cu valori
maligne;
• potențial de exces de volum lichidian legat de aportul inadecvat de lichide si sodiu;
• deficit de autoîngrijire legat de imobilizarea la pat;
• potențial de complicații legat de: scăderea capacității funcționale a rinichiului; creșterea
tensiunii arteriale.
 Obiectivele asistentului medical
• să fie ameliorată perfuzia tisulară;
• să fie reglată eliminarea urinară;
• pacientul să afirme diminuarea disconfortului;
• să fie controlată durerea;
• să fie alimentat corespunzător statusului;
• pacientul să comunice eficient;
• pacientul să fie ferit de complicații.
 Îngrijiri
• Se indică repaus absolut la pat şi spitalizare. Repausul la pat este absolut necesar pentru
vindecarea şi prevenirea complicaţiilor.
• Se vor evita eforturile fizice, se aplică căldură uscată sau pernă electrică în regiunea lombară.
• Personalul de îngrijire asigură liniştea, repausul la pat, dieta şi aplicarea tratamentului. Se
îngrijeşte de supravegherea permanentă a bolnavilor, de pregătirea şi recoltarea probelor
biologice pentru explorări complementare, pentru diagnostic şi pentru urmărirea evoluţiei.
• Regimul absolut în primele 2-5 zile – care obţine rezultate bune privind sindromul
cardiovascular şi cel al retenţiei hidrosaline.
• Trecerea la un regim normal se va face treptat, lichidele vor fi administrate în cantităţi treptat
crescute funcţie de diureză.
• Dieta se adaptează individualizat. Dieta va fi normocalorică, hiperglucidică, hipoproteic,
normolipidică cu 20-30 g pe zi, desodată şi normovitaminică.
• Se combate infecţia streptococică
• Identificarea agentului infecţios şi testarea sensibilităţii lui la antibiotice şi chimioterapice.
• Înlăturarea factorilor care favorizează infecţia: prezenţa la un mare număr de bolnavi (80%
din cazuri) a refluxului vezico-ureteral, hipotonia căilor urinare, ptoza renală, cuduri
bazinetale, litiaza urinară, malformaţiile congenitale, constipaţia, colitele, infecţiile de
vecinătate, guta, hipercalcemia.
 Profilaxie
• Tratamentul profilactic constă în tratarea corectă a infecţiilor
urinare; tratarea corectă a amigdalitelor şi faringitelor acute şi
controlul săptămânal timp de 3 săptămâni după trecerea puseului
acut, prin examenul clinic al bolnavului.
• Se recomandă tratarea riguroasă a oricăror infecţii cu streptococ b
hemolitic care se pot complica cu glomerulonefrită acută difuză.
• Vor fi îndepărtaţi factorii care favorizează staza, se va evita frigul
şi umezeala, se va face o igienă locală riguroasă.
• Se va urmări temperatura şi aspectul amigdalelor. Se va măsura
periodic tensiunea arterială. Periodic se va face examenul urinei
 prin controale frecvente şi prelungite.