Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

Universitatea Agrara de Stat din Moldova

Elaborat de către: Indoitu Iulia

Facultatea de Medicină Veterinară, anul 1, grupa nr.1
Verificat de către: Mațenco Dumitru, doctor, asistent universitar
 Cuprins
• Definitie
• Zoonozele - bolile transmise de animalele de
companie
• Factori de risc
• Căile de transmitere a zoonozelor
• Cele mai frecvente zoonoze
• Prevenţie
 Definitie

• Zoonoza (din greaca zoon = animal; nosos = boală) sau

antropozoonoza (din greaca anthropos = om) este o boală
infecțioasă transmisibilă de la animalele vertebrate (sălbatice
sau domestice) la om și invers. Agenții patogeni responsabil ai
zoonozelor aparțin bacteriilor, virusurilor, paraziților și
ciupercilor. Bruceloza, leptospiroza, rabia, distomatoza cu
Fasciola hepatica, echinococoza, trichineloza sunt câteva
exemple de aceste boli. Zoonozele cu localizare oculară sunt
numeroase. Acestea sunt în principal responsabile pentru
uveită, retinocoroidită și papilită
Ce reprezinta
• Animalele de companie pot avea o multitudine
de beneficii, inclusiv de sănătate: compania lor
ne ajută la scăderea tensiunii arteriale, a
colesterolului, a trigliceridelor. Animalele de
companie pot umple golul resimţit atunci când
suntem cuprinşi de sentimentul de singurătate.
Căţeii spre exemplu sunt oaze de fericire şi de
iubire, pisicuţele vor mângâiate îndelung,
răsplătindu-şi stăpânul prin tors. În momentul
adoptării acelui animăluţ, responsabilităţile
cresc, dar pentru iubitorii de animale acestea nu
sunt poveri şi uneori nici nu sunt resimţite.
Totuşi, suntem conştienţi că animalul nostru
îndrăgit poate fi un rezervor de boli. Putem să ne
bucurăm pe deplin de toate beneficiile vieţuirii
alături de un animal de companie dacă avem
grijă de el cum se cuvine şi respectăm nişte
reguli simple de igienă.
 Zoonozele - bolile transmise de
animalele de companie
• Există riscul în timpul vieţuirii împreună cu animalul de companie
de a contracta o zoonoză. Ce este aceasta? O zoonoză este orice
boală sau infecţie transmisă în mod natural de la un animal
vertebrat la om. Zoonozele pot fi de natură virală, bacteriană,
parazitară sau fungică. Incidenţa zoonozelor transmise de la
animalele de companie este rară, dar cu consecinţe grave dacă este
captată de persoane cu risc. Aceste boli pot afecta animalul de
companie şi ne pun în pericol. Dacă animalele sunt sănătoase, nu
există riscul de zoonoze pentru stăpâni. În unele cazuri, noi suntem
un pericol pentru animalul nostru. Antroponoza sau zoonoza
inversă este o boală care se transmite de la om către animal. Orice
deţinător de animale trebuie să fie conştient de riscurile care şi le
asumă şi de beneficii. Studiile relevă că persoanele cu animale de
companie sunt mai fericite şi trăiesc mai mult.
 Factori de risc
În cazul zoonozelor, de multe ori nu există niciun semn sau
simptom care să ateste faptul că animalul are o boală, chiar dacă
ar fi una ce poate fi transmisă sau nu către om. Este important să
avem în vedere care sunt factorii de risc şi să încercăm să îi
evităm.
• igiena necorespunzătoare a mâinilor: factorul de risc primar pentru majoritatea infecţiilor
asociate cu animale
• somnul împreună cu animalele de companie: între 16%-61% din deţinătorii de animale le
permit acestora să stea pe pat
• semnele de afecţiune care includ pupatul şi linsul (contact direct cu saliva animalului)
• aruncarea deşeurilor sau a apei în chiuvetă
• istoricul incomplet al zoonozelor în cazul persoanelor care vor să doneze sânge sau să
doneze un organ
• hrănirea animalelor cu mâncare crudă sau cu specialităţi din carne
• acceptul unor spitale sau unităţi madicale de a primi animale de companie. Acestea pot
contracta diferite boli şi de asemenea le pot transmite
 Căile de transmitere a zoonozelor
• Pot fi împărţite în categorii:
- Prin aerosoli: inhalarea picăturilor de apă din respiraţia animalului de companie infectat.
Riscul crescut este reprezentat de strănut, tuse sau inhalarea prafului infectat sau a
particulelor de pământ impregnate cu salivă, materii fecale, urină sau bacterii.
- Vectorii: calea de transmitere nu mai este una directă de la animal la om, ci prin
intermediul unui alt animal reprezentat de obicei prin insecte: purici, muşte, ţânţari, etc.
- Contact direct: elementul infecţios intră în contact cu pielea stăpânului, la nivelul unei
mucoase, a unei mici fisuri sau a unei leziuni de la nivelul pielii. De asemenea, în timpul
reproducerii animalului, stăpânul poate intra în contact cu fluidele de reproducere
infectate. Acestea pot ajunge pe blana/pielea animalului, pe suprafeţele apropiate; la fel se
poate întâmpla şi cu laptele oferit de mama puiului.
- Transmitere orală: după ce o persoană are contact cu animalul sau fecalele lui şi va
mânca fără a se spăla pe maini. De obicei multe organisme sunt eliminate prin urină şi
fecale şi rămân infecţioase multă vreme, ajungând pe fructe şi legume.
- Obiectele infectate: pot duce la transferul agenţilor patogeni. Exemple: cuşcă, acvariu,
perii, lesă, pături, bol sau pătuţ.
 Cele mai frecvente zoonoze
Boli datorate bacteriilor
Campilobacterioza
• Animalele cu posibil risc: câini, pisici, păsări, dihor, hamster, nurcă
• Perioada de incubaţie: 3-25 zile
• Modul de transmitere: contactul cu deşeurile animalelor. Acestea nu trebuie
neapărat să fie bolnave pentru a transmite bacteria.
• Semne şi simptome: Boala afectează tractul gastrointestinal. Caracteristice sunt: 
diaree apoasă sau cu sânge, febră, crampe abdominale, greaţă şi vărsături. O
complicaţie foarte rară este sindromul Guillain-Barre- o boală gravă care începe a-
şi face apariţia la 3 săptămâni după apariţia simptomelor iniţiale. Boala este de
obicei auto-limitată, durează o săptămâna şi în unele cazuri fără simptomatologie. 
 Boală zgârieturii de pisică (Bartoneloza)
• Bacteria implicată: Bartonella henselae
• Animalele cu potenţial risc: pisica
• Perioada de incubaţie: 2-16 zile
• Modul de transmitere: muşcătură sau zgârietură.
• Semne şi simptome: noduli limfatici umflaţi, febră, dureri de cap,
oboseală, lipsa poftei de mâncare. Complicaţii rare: angilomatoza
bacilară, sindromul Parinaud.
 Boala Lyme

• Bacteria implicată: Borrelia burgdorferi

• Animale cu potenţial risc: câini
• Perioada de incubaţie: 2-5 luni
• Modul de transmitere: boală este transmisă în mod indirect prin
căpuşele infectate
• Semne şi simptome: eritem circular migratoriu, centrul său fiind
comparat cu un ochi de bou, oboseală, febră, frisoane, crampe,
limfadenopatie, cefalee
Salmoneloza
• Bacteria implicată: Salmonella spp
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici, păsări,
broaşte ţestoase, şopârle, şerpi, hamsteri,
porcuşori de guinea, iepuri.
• Perioada de incubaţie: variabilă
• Modul de transmitere: prin fecalele infectate
ale animalului. Atingerea lor sau a obiectelor
infectate cu aceste materii fecale - poate fi şi
blana animalului.
• Semne şi simptome: febră, dureri abdominale,
diaree. De obicei simptomele dispar după o
săptămâna.
 Boli date de streptococi
Faringită, pidermită, abcese, celulită, endocardită, poliartrită,
pneumonie, septicemie
• Bacteria implicată: Streptococcus equi subsp. Zooepidemicus, S. suis, S.
iniae, S. canis, S. pyogenes; transmitere nesemnificativă spre inexistentă:
S. agalactiae. Majoritatea infecţiilor sunt cauzate de S. pyogenes.
• Animale cu potenţial risc: pisici, câini
• Perioada de incubaţie: variabilă
• Modul de transmitere: de obicei Streptococul aparţine florei normale a
omului şi a animalelor. Transmiterea poate fi orală, prin piele sau prin
aerosoli.
• Semne şi simptome: variabile în funcţie de boala streptococică
 Boli datorate paraziţilor
Giardioza
• Parazitul implicat: protozoarul Giardia intestinalis
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Perioada de incubaţie: 5-14 zile
• Modul de transmitere:
• Semne şi simptome: Poate fi asimptomatică.
Frecventă la copii. De obicei boala durează 1-2
săptămâni. Izbucnirile de giardioză sunt mai
frecvente în locurile cu apă contaminată
 Toxoplasmoza
• Parazitul implicat: protozoarul Toxoplasma gondi
• Animale cu potenţial risc: pisicile, iepuri, rozătoare
• Perioada de incubaţie: necunoscută
• Modul de transmitere: curăţarea tăviţei pisicii, atingerea solului
contaminat de fecalele pisicii.
• Semne şi simptome: Boala este de obicei fără semnificaţie clinică.
Există puţine cazuri în care există simptome, acestea incluzând: febră,
limfadenopatie, dureri de cap, durere în gât sau dureri musculare. Dacă
o femeie însărcinată se infectează în timpul ultimelor două semestre de
sarcină, copilul se va naşte cu multiple anomalii fetale.
 Boli datorate virusurilor
Rabia-turbarea
• virusul implicat: Lyssavirus
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici, orice mamifer
• Perioada de incubaţie: 10 zile-6 luni
• Modul de transmitere: contactul cu saliva animalului,
de obicei muşcătura
• Semne şi simptome: Este important să tratăm boala
imediat ce suntem muşcaţi. Odată ce simptomele
apar, acestea nu mai pot fi tratate, survenind
inevitabil moartea. În faza incipientă, simptomele
sunt: febră, dureri de cap, confuzie, stare de
somnolenţă sau de nelinişte.
Boli datorate fungilor
Dermatofitoza
• Fungi frecvent implicaţi: genurile Trichophyton şi
Microsporum
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Modul de transmitere: extrem de contagioasă, prin
contactul direct cu animalul. Sporii ajung pe firele de
păr ale pisicii şi când acestea cad, rămân periculoase
peste 1 an de zile.
• Semne şi simptome: pe suprafaţa pielii apar porţiuni
fără par, uscate, formandu-se coji asemănătoare cu
mătreaţa.
Prevenţie
• Respectați igiena! Spălaţi-va pe mâini cu atenţie şi frecvent, atât dumneavoastră cât şi toţi membrii
familiei.
• verificaţi la timp starea de sănătate a animalului şi deparazitaţi-l de 3 ori pe lună - evitaţi contactul cu
materiile fecale ale animalului; folosiţi mănuşi şi saci de gunoi menajer
• purtaţi mănuşi în timpul grădinăritului
• nu înghiţiţi apă în timpul înotului în piscină
• nu folosiţi fecalele animalului de companie pentru fertilizarea grădinii şi nu le depozitaţi în curte sau
în grădină
• în cazul în care aveţi copii, în special cei sub 5 ani, este important să nu îi lăsaţi nesupravegheaţi
împreună cu animalul. Copiii pot duce la gură obiecte după atingerea animalului. Nu este indicat a
permite joaca violentă; aceasta poate duce la zgârieturi şi muşcături.
• evitaţi mersul în picioarele goale în curte
• dacă va hrăniţi animalul afară, aveţi grijă să luaţi mâncarea după hrănirea animalului deoarece aceasta
poate face viermi sau poate atrage alte animale din împrejurimi
• păstraţi locul de dormit şi de joacă al câinelui curate
• evitaţi dormitul cu animalul de companie, manifestările de afecţiune ca linsul şi pupatul
 Bibliografie
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Zoonoz%C4%83
• https://www.romedic.ro/zoonozele-bolile-
transmise-de-animalele-de-companie?
fbclid=IwAR3VhHVFRBalfogqrx-
tuRZjvE2rMTQ8r9uUsF02zOmXtBpQN4-
U72pBwMY
Multumesc pentru
atentie!!!