Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
desen tehnic
CAPITOLUL I
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
OBIECTUL MĂSURĂTORILOR
TOPOGRAFICE
Măsurarea şi reprezentarea pe plan a formei şi
reliefului Pământului a constituit o preocupare
pentru om din cele mai vechi timpuri.
Pe măsură ce cunoştintele omului s-au amplificat, iar
societatea a trecut pe trepte superioare de dezvoltare,
Măsurătorile terestre au început să dobândească o
importanţă sporită pentru tot mai numeroase
domenii ale activităţii umane.
Definiția topografiei
Planimetrie
Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării
pe o hartă sau pe un plan a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața
pământului.
Nivelmentul
Nivelmentul este acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor şi
instrumentelor de nivelment folosite la determinarea diferenţelor de nivel, a
altitudinilor sau cotelor punctelor terenului şi cu reprezentarea reliefului pe
planuri şi hărţi.
Tahimetria
Tahimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu efectuarea ridicărilor
tahimetrice. Ele reprezintă ridicări topografice complete, adică planietrice si
nivelitice (altimetrice) în acelaşi timp. Ridicările tahimetrice se folosesc în cazul
suprafeţelor de teren cu relief variat şi framântat, asigurând un randament ridicat
măsurătorilor
Ramurile măsurătorilor terestre
Tunel pe sosea cu
indicarea latimii si Baraj de piatra
lungimii
Semne convenționale
Indicarea speciei a
diametrului si a inaltimii Baraj de lemn
medii la paduri
1. conifere
2.foioase
Iaz (pasuna)
Livada cu pomi
fructiferi si pepinare
pomicola
Tufisuri
compacte
Vie
Faneata Mlastini
Desisuri de stuf si
papuris in mlastina
CAPITOLUL II
MĂSURAREA UNGHIURILOR
Studiul teodolitului V
3 2 1 20
Cv
O O
4 4
16
5 15
V s
N N 17
17
6
18 7
8 19
9
10
11
12
21
14 13
V
Teodolitul
' "
C 2 C 2
C '2
B B
Măsurarea unghiurilor orizontale
Metoda repetitiei
C 2
C 3 C '2
C '3
B
C
Măsurarea unghiurilor orizontale
Pct
Pct. . Unghiuri orizontale Medii Corectie Directii
st. viz. Pozitia I Pozitia a II-a compensate
1 0.0050 399.9925 399.9988 0.0000 399.9988
2 155.2050 355.2175 155.2113 -0.0012 155.2100
B 3 208.0800 8.0900 208.0850 -0.0025 208.0825
4 333.3300 133.3225 333.3263 -0.0037 333.3225
1 0.0025 200.0050 0.0037 -0.0050 399.9988
Măsurarea unghiurilor verticale
lin ia d e v i z a re
s
Z i
B
i
A
Măsurarea unghiurilor verticale
Precizia unor astfel de reţele locale este mult mai bună decât precizia
reţelei geodezice de stat.
Chiar dacă distanţa dintre punctele de triangulaţie de ordinul V este de
1...1,5 km, aceasta nu poate asigura în toate cazurile distanţe
convenabile până la punctele de detaliu. Se impune în astfel de situaţii,
ca între punctele de triangulaţie să se realizeze reţele poligonometrice,
ale căror puncte trec prin apropierea detaliilor. O astfel de metodă este
denumită drumuire.
II
II
I
I
II II
I
III
II I II
II I
III
II
I II
MARCAREA PUNCTELOR TOPOGRAFICE
0 .8 - 1 m
e
provizorie, pentru care se utilizează jaloanele Acestea sunt construite din lemn sau
aluminiu, cu vârful ascuţit, colorate alternativ în culori contrastante cu mediul
înconjurător (rosu-alb). În secţiune, jalonul poate fi de formă octogonală, hexagonală
sau triunghiulară. Jalonul se aşează în poziţie verticală fie "din ochi" fie cu ajutorul
unui fir cu plumb şi se menţine în această poziţie cu portjalonul.
definitivă sau permanentă, care urmăreşte vizualizarea la distanţă a punctului pentru
o perioadă mai lungă de timp.
Semnalizarea punctelor topografice
-balize la sol, centrice sau excentrice - sunt construite din lemn de esenţă moale, preferinţă
brad. Piesele componente sunt fie manele cu diametru de 10-15 cm fie rigle cu secţiuni de
până la 10x10cm. Pentru a fi vizibil de la distanţă, la partea superioară se montează
perpendicular una pe alta, patru scânduri vopsite în negru şi alb. Montajul pe verticală se
realizează cu o cutie de circa 0,80m adâncime, ce se îngroapă lângă bornă. Pentru a fi vertical,
la montarea semnalului se foloseşte un fir cu plumb pe două direcţii perpendiculare între ele.
Un astfel de semnal poate avea înălţime de până la 6 metri. Distanţa la care se amplasează
baliza se numeşte excentricitate, iar direcţia şi mărimea ei se măsoară.
L in ia d e v iz a re
a i n a l t im i lo r
Determinarea coordonatelor rețelei de sprijin
Principiul intersecției
N P
yP
N
yB AP B BP
A
yC
O x A x P x B x
Intersecția înainte
Relaţii utilizate:
calculul orientării între punctele vechi A şi B:
(1)
calculul orientărilor între punctele vechi şi punctul nou
Intersecția înapoi
Principial, problema este de a găsi coordonatele unui punct nou P(X,Y) prin vize date exclusiv din
acest punct nou P spre trei puncte vechi A(XA,YA), B(XB,YB) şi C(XC,YC) - date prin coordonatele
lor. Soluţia acestei probleme a fost dată de Snellius în 1624 şi perfectată de Pothénot în 1692. Se
mai numeşte şi "Problema Pothénot" sau "Problema hărţii".
Spre deosebire de intersecţia înainte, care impunea staţionarea cu aparatul în cel puţin două
puncte de coordonate cunoscute, din care sunt vizate puncte vechi şi punctul nou ce urmează a fi
determinat, intersecţia înapoi presupune staţionarea exclusiv în punctul de coordonate necunoscute
şi măsurarea direcţiilor spre cel puţin trei puncte vechi (de coordonate cunoscute).
Metoda se numeşte intersecţie înapoi deoarece măsurarea direcţiilor se face în sens invers
decât la intersecţia înainte.
În teren, culegerea datelor se face mult mai comod şi mai uşor, se staţionează într-un singur
punct, nu în două sau mai multe puncte ca la intersecţia înainte.
Această metodă se aplică obligatoriu când în regiune nu există vizibilitate decât spre puncte
vechi dar neaccesibile (cruci de biserici, semnale, coşuri de fum), precum şi atunci când efectuăm
măsurători de control în drumuiri.
Trebuie menţionat că, aceste coordonate ale punctului nou sunt doar nişte coordonate
provizorii. Este recomandat a se executa mai multe măsurători decât strictul necesar
Intersecția înapoi
N
y AP
A
B N AP
CN
AP
P
O x
Staţionând punctul P cu teodolitul, se vizează punctele vechi A(xA, yA), B(xB, yB)
şi C(xC, yC). Se pot scrie ecuaţiile asemănătoare cu cele de la intersecţia înainte,
în care necunoscutele vor fi coordonatele punctului nou P(xP, yP) şi orientările
din punctul nou spre punctele vechi. Se constituie astfel un sistem de trei
ecuaţii cu cinci necunoscute.
x AP x xA
tg AP P
y AP yP yA
x BP x xB
tg BP P
y BP yP yB
x CP x xC
tg CP P
y CP y P yC
Intersecția înapoi
Drumuirea planimetrică
Din punct de vedere geometric, drumuirea este o linie frântă care începe şi se termină (se
sprijină) pe puncte din reţeaua de triangulaţie de ordinele I-V, sau între puncte ale căror
coordonate au fost determinate prin intersecţii. Coordonatele care se determină prin
aceasta metodă sunt coordonatele punctelor de frângere.
Clasificarea drumuirilor se poate face după:
felul punctelor între care se execută drumuirea:
- principale, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulaţie sau puncte
determinate prin intersecţii;
a
N
N
N
b
N
Drumuirea planimetrică
a
N
N
N
b
N
Drumuirea planimetrică
N
N nod
N
N
Drumuirea planimetrică
B
C
101
xA C -D D
A 103
f
xC 102
C
y
yA yD
Drumuire planimetrică
Generalităţi.
Dacă noţiunile prezentate în capitolele anterioare se refereau la determinarea poziţiei în plan a punctelor,
altimetria vine să completeze această imagine prin a treia dimensiune, reprezentată de cote. Putem spune
deci că altimetria se ocupă cu studiul aparatelor, metodelor şi reprezentarea pe planuri şi hărţi a altitudinii
punctelor.
Planurile topografice fără reprezentarea reliefului au o utilizare limitată şi în plus, nu oferă o imagine
completă a terenului.
Funcţie de metoda folosită la determinarea diferenţei de nivel între două puncte, nivelmentul se poate
clasifica în:
nivelment geometric de mijloc sau de capăt, metodă ce foloseşte pentru determinarea diferenţei de nivel
sau a cotei principiul vizelor orizontale;
nivelment trigonometric cu vize ascendente sau vize descendente, sau nivelmentul cu vize înclinate,
foloseşte pentru determinarea diferenţelor de nivel sau a cotelor distanţa orizontală dintre puncte precum
şi unghiul de pantă sau unghiul zenital al aliniamentului determinat de cele două puncte;
nivelment hidrostatic foloseşte la determinarea diferenţelor de nivel între puncte principiul vaselor
comunicante;
nivelment barometric foloseşte principiul variaţiei presiunii aerului funcţie de altitudine;
Din procedeele enumerate mai sus, numai primele trei prezintă interes din punct de vedere topografic;
nivelmentul barometric, deoarece furnizează date cu erori mari, practic de neacceptat din punct de vedere
topografic, se foloseşte în navigaţie, în special pentru determinarea altitudinii de zbor a avioanelor.
NIVELMENT
Aparate pentru nivelment
Instrumente de nivelment
Aparatele folosite în nivelmentul geometric poartă denumirea de nivele, iar principala lor
caracteristică este aceea că realizează orizontalizarea precisă a axei de vizare. Acest lucru
este de o importanţă deosebită deoarece la nivelul axei de vizare se fac citirile pe miră.
După modul de orizontalizare a axei de vizare, instrumentele de nivelment se clasifică în :
nivel rigid simplu;
nivel rigid cu şurub de basculare;
nivel cu orizontalizare automată a axei de vizare.
V
N N'
O r
V
Nivelment
Nivelment
Nivelment
Nivelmentul geometric.
Este cunoscut şi sub denumirea de nivelmentul vizelor orizontale. Funcţie de poziţia
instrumentului de nivelment faţă de mirele de nivelment, se disting nivelmentul
geometric de mijloc şi nivelmentul geometric de capăt. Indiferent de tip, nivelmentul
geometric se execută cu instrumentele de nivelment numite nivele şi cu mire centimetrice
sau de invar (pentru determinări precise).
niveleu mira
b
a
B
h AB
HB
A sensul masuratorilor
HA
Suprafata de nivel "0"
Nivelement
Distanţa între aparat şi una din mire se numeşte portee, în timp ce distanţa între mire se
numeşte niveleu. Din figura se vede că HA şi HB sunt cotele celor două puncte, dintre ele
numai prima fiind cunoscută. Pe mire se fac citirile a şi b. Dacă notăm cu dhAB diferenţa
de nivel între A şi B, rezultă că:
h A B a b
Spunem că diferenţa de nivel este totdeauna diferenţa între citirea înapoi şi cea înainte.
Într-adevăr, dacă terenul ar avea panta inversă decât cea din figura, datele problemei fiind
aceleaşi, diferenţa de nivel ar fi negativă, lucru ce se obţine făcând diferenţa “a-b” a
citirilor pe miră.
Considerând acum cunoscută cota punctului A, cota H B a punctului B va fi :
H B H A h A B H A a b
în care definim altitudinea planului de vizare ca fiind distanţa pe verticală între suprafaţa
de nivel zero şi axa de vizare a instrumentului de nivelment:
Hv H A a
de unde rezultă că :
H B Hv b
Nivelment
Deoarece se efectuează cu ajutorul unui teodolit, se mai numeşte şi nivelment cu vize înclinate. După
direcţia vizei, se disting nivelmentul trigonometric cu vize ascendente, când punctul ce se va
determina este situat deasupra liniei orizontului şi nivelmentul trigonometric cu vize descendente,
când punctul este situat sub linia orizontului. Principial, diferenţa de nivel se calculează funcţie de
unghiul de pantă sau unghiul zenital şi distanţa orizontală.
D tg s
B
h A B
i
H B
A s e n s u l m a s u r a t o r ilo r
H A
S u p ra fa ta d e n iv e l " 0 "
Nivelment trigonometric cu viză ascendentă
D tg
i
A
s
h A B
H A
B s e n s u l m a s u r a t o r ilo r
H B
S u p r a fa t a d e n iv e l " 0 "
Nivelment trigonometric cu viză descendentă
H A i H B Dtg s
H B H A D * tg i s
Diferenţa de nivel se determină din egalitatea
h AB H B H A
Movila este o ridicătură cu înălţime de 50 - 150 metri mai mari faţă de terenul
înconjurător, cu vârf rotunjit şi pante relativ simetrice care sunt dispuse în
toate direcţiile. Se reprezintă prin curbe de nivel închise.
Piscul se reprezintă asemănător cu dealul numai că pantele fiind mai abrupte,
curbele de nivel vor fi mai dese decât la reprezentarea
Dealul este o ridicătură cu doi versanţi, despărţiţi prin culme sau creastă. Se
reprezintă ca un diedru convex. Elementele caracteristice sunt linia de
despărţire a apelor, vârful şi piciorul crestei. Se poate întâlni şi sub denumirea
de crupă, creastă sau bot de deal.
Şaua este forma de relief care racordează două creste sau mameloane. Centrul
şeii se numeşte gât şi formează originea a două văi care sunt dispuse
transversal pe linia de creastă.
Reprezentarea reliefului
180 180
170
170
160
160
150 150
140 140
1 7 9 ,8
170 180
170
16 0
150
140
Reprezentarea reliefului
Reprezentarea adânciturilor
180 180
170 170
160 160
150 150
140 140
1 4 0 ,3
1 4 0
1 5 0
170 1 6 0
1 7 0
1 80 1 8 0
Reprezentarea reliefului
Bazinul hidrografic
Este o formă complexă, închisă pe trei părţi de linia de despărţire a
apelor şi deschisă pe o latură. În interiorul unui bazin hidrografic,
apele sunt colectate de pe versanţi şi evacuate prin latura deschisă, iar
din punct de vedere al alcătuirii, acesta se compune din mai multe
forme de relief simple : movila, şei, văi. Astfel, între două forme de
relief de tip movila există totdeauna o şa ce va constitui obârşia unei
văi. La rândul lor, aceste văi mai mici se vor uni în puncte de confluenţă
şi vor forma o vale majoră ce va colecta apele întregului bazin
hidrografic. Din cele prezentate în figura, se poate vedea că bazinul
hidrografic este definit ca suprafaţa de pe care în mod natural apa
pluvială este colectată şi evacuată la vale.
Reprezentarea reliefului
Bazinul hidrografic