fost căsătorit, dar din ce în ce mai mult ambii parteneri, au avut un mariaj anterior. Însă marea majoritate a familiilor reconstituite, au copii dintr-o căsnicie anterioară. În aceeaşi familie teoretic pot exista 4 tipuri de copii : •Adoptaţi; •Al soţiei, din prima căsătorie; •Al soţului, din prima căsătorie; •Copilul comun. Aproape fiecare membru al familiei vitrege a pierdut o persoană apropiată, copii, unul sau amândoi părinţi, un partener conjugal. Fără să vrea, ei aduc în familia reconstruită sentimente de durere, de regrete chiar de mânie şi ostilitate. Când termină divorţul, unul dintre părinţii biologici este în afara familiei.Indiferent dacă aceasta acceptă suportul moral şi materialal noii familii, a copilului său sau este de la început “pornit” împotriva ei, el poate ajunge repede la gelozie şi conflict atât cu părintele custode, cât şi cu părintele vitreg. Stadiul proiectelor şi al fanteziilor, care înseamnă lucruri mult diferite pentru cei doi parteneri şi pentru copii : în mare, primii au fantezii şi aşteptări optimiste, părintele biologic gândindu-se că noul partener va fi mai bun, atât ca soţ, ca şi ca părieten,decât cel de care s-a despărţit, iar părintele vitreg speră că va fi repede înţeles şi iubit de copii partenerului său conjugal. În schimb, copii îşi consumă frământările între speranţa că părinţii lui biologici se vor împăca şi teama că noua căsnicie nu va reuşi, că vor trebui să se mute în altă localitate, la altă şcoală, să îşi facă noi prieteni. Stadiul iversiunii, al confruntării cu realitatea, care presupune că în derularea concretă a vieţii de familie recent constituită lucrurile nu sunt nici pe departe atât de roz cum păreau în imaginaţia celor doi soţi. Relaţia cu copii nu se leagă repede şi la modul pozitiv, iar aceştia îşî văd temerile în legătura cu noua familie mai mult decât adevărate. Cel care era până acum doar “prietenul mamei”, un tip eventual simpatic din exterior, devine brusc un “insider” neplăcut, autoritar. Stadiul de imersiune este unul de şoc şi de confuzie.Urmează o “trezire la realitate”, o conştientizare a situaţiei, membrii familiei dându-şi seama că sunt pe un nou teritoriu. Acest stadiu înseamnă o serioasă analiză apropriilor sentimente din partea soţiilor (ce au pierdut şice au câştigat prin noul mariaj), a trăirilor şi afectivităţilor partenerului şi copiilor. Devine conştientă şi acută nevoia de acomodare reciprocă. Chiar dacă nu conştientizează în acelaşi grad nevoia adaptării la noua situaţie, şi chiar dacă nu ajung să-şi iubească părintele vitreg, copii încep să vadă şi benificiile pe care acesta le poate oferi. Neîndoielnic că reacţiile lor la întreaga dezvotare a familiei reconstituite depinde esenţial de vârstă. Stadiul mobilizării este pasul logic următor, atât copii, cât şi părinţii recunosc diferenţele şi nepotrivirile dintre ei, mobilizând toate resursele pentru a rezolva problemele majore de neînţelegere şi a deveni o familie “normală”, integre. Mobilizării pentru a găsi soluţii îi succedă, firesc, acţiunea propiu-zisă, care înseamnă instituirea de norme şi reguli ca familie vitregă, se practică negocieri şi compromisuri. Este pusă în lucru o imagine realistă, dar şi binevoitoare depsre fiecare membru al grupului familial, şi despre relaţiile dintre acestea. Stadiul al contactului este cel în care se sentimentează relaţiile intime, calde,sincere, deopotrivă în cuplul conjugal, cât şi între copii şi părinţii vitregi. Mai mult,părintele vitreg poate deveni pentru copii în confident în ceea ce priveşte problemele considerate a fi “prea fierbinţi” încât să le dezvălui părintelui biologic, cum ar fi cele legate de sex, droguri, religie, opţiuni şcolare sau profesionale. În această fază se circumscriu clar rolurile părintelui vitreg care, după cum s-a văzut sunt destul de vag definite ca principiu. De altfel, rolurile ferm trasate pot fi, şi sunt înconsiderabilă măsură altele de la familie la familie. Stadiul rezoluţional este cel de familie consolidată, în care problemele deficile au fost dezvoltate, viaţa curge normal, fără a fi nevoie de prea mule discuţii, negocieri,compromisuri.Să subliniăm cu tărie însă că nu toate aceste stadii sunt obligatorii, în consolidarea familiilor reconstituite, tot aşa după cum multe dintre familii nu ajung niciodata lastarea de “normalitate”, un procent considerabil eşuând total, de fapt . Ce înseamna tatăl vitreg? El este acea persoană cu care mama hotărăşte să-şi refacă viaţa, să-şi reîntemeieze o familie. Tatăl vitreg reuşeşte să o ia de la capăt şi, de aceea este considerat un om perseverent, cu o fire sensibilă, este răbdător, încrezător şi echilibrat. Mama se va gîndi de două ori înainte de a lua decizia să-l integreze în familia ei. Copiii vor fi foarte curioşi, şi într-un fel, îl vor testa pe “noul” tată. •Nu încerca să iei locul părintelui biologic. Ei vor să devină substitutul perfect şi, uneori, în mod inconstient, forţează copii să îi accepte. Acest comportament nu dă niciodată rezultate bune. Pot apărea probleme dacă noul părinte îl presează pe copil să îl numească tată. •Nu trebuie ca un părinte vitreg să forţeze niciodată un copil să facă ceva. Micuţul trebuie lăsat să se apropie singur de noul părinte. Probabil că această abordare va cere mai mult timp, dar cu siguranţă relaţia creată va fi mai puternică. •Tatăl trebuie să încerce să pună bazele unei noi relaţii cu copilul, nu să copieze legătura pe care acesta o avea cu părinţii înainte de despărţire. •Respectă-ţi partenerul. O altă greşeală pe care o poţi face când eşti un părinte vitreg este de a-ţi pune căsătoria pe al doilea loc. Unele persoane îşi concentrează toate eforturile pentru a crea o relaţie cu copilul vitreg şi îşi neglijează partenerul, iar căsătoria începe să aibă probleme. •Cheia succesului pentru un adult care întră într-o nouă familie este să aibă multă răbdare, să accepte faptul că fiecare familie e diferită si să înţeleagă că relaţia cu un copil vitreg nu poate fi perfectă de la început. 1. http://www.psychologies.ro 2. http://www.calificativ.ro