Ministerul Educației al Republicii

Moldova
Institutul de Științe ale Educației

Tema: Dezvoltarea personală și

profesională a cadrelor didactice

Specialitatea: Didactica Disciplinelor Filologice

Elaborat: Bucuci Irina
Coordonator: Isac Ștefania, dr. ped.,
conf. univ.

Chișinău,2014
Motto:
"Profesorii buni
sunt costisitori,
insa profesorii rai
ne costa si mai
mult". Bob
Talbert
Planul prezentării:
I. INTRODUCERE

1.1.CUVINTE CHEIE.
1.2. RELAŢIA DINTRE DEZVOLTAREA PERSONALĂ ŞI MOTIVAŢIA
PENTRU FORMARE ÎN CARIERA DIDACTICĂ. 

II. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SISTEMULUI DEZVOLTĂRII

PROFESIONALE A CADRULUI DIDACTIC

2.1. ASUMAREA DE RESPONSABILITĂȚI PRIVIND DEZVOLTAREA

PROFESIONALĂ A PERSONALULUI DIDACTIC LA DIVERSE NIVELURI:
CENTRAL, RAIONAL, LOCAL.

III. STRATEGIA DEZVOLTĂRII PROFESIONALE CONTINUĂ LA NIVELUL

INSTITUȚIEI ȘCOLARE

3.1. EXPERIENȚE INTERNAȚIONALE PRIVIND STRATEGIA

DEZVOLTĂRII PROFESIONALE CONTINUĂ LA NIVELUL INSTITUȚIEI
ȘCOLARE.
3.2. PRINCIPII, MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ
CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE LA NIVELUL INSTITUȚIEI ȘCOLARE
DIN REPUBLICA MOLDOVA.
Planul Prezentării
IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

V. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
 I. Introducere:
Prin excelenţă profesia didactică presupune permenenta
formare şi dezvoltare a cadrului didactic astfel încât
acesta să poată să îi poată oferi celui pe care îl învaţă o
perspectivă comprehensivă asupra domeniului pe care îl
predă. Cadrul didactic din orice specializare se angajează
astfel într-un proces de formare care îi va dezvolta cariera
periodic pănă la finalul acesteia.
Dezvoltarea profesională prin participarea la cursurile de
perfecţionare este necesară pentru ca profesorul să poată
oferi o imagine asupra lumii ştiinţifice contemporane şi să
îşi însuşească maniere eficiente de interacţiune cu elevii.
 1.1. Cuvinte cheie:

motivaţie, convingere, atitudine,

dezvoltare personală, cadre
didactice
 1.2. Relaţia dintre dezvoltarea personală şi
motivaţia pentru formare în cariera didactică.

La nivelul sistemului psihic uman motivaţia a fost adesea

pusă în relaţie cu dimensiunea cognitivă. În cogniţia socială
studierea relaţiilor de influenţă între structurile psihice a
ocupat o mare parte a preocupărilor cercetărilor de
specialitate. După anii '80 orientarea principală este cea de
factură cognitivistă iar concepţia generală care se poate
regăsi în majoritatea studiilor este că procesele psihice sunt
în general circulare, aşa cum se poate observa din
următoarea schemă: [2, p.34]
Conform acestei abordări între motivaţie şi cogniţie există mereu o
interacţiune în sensul în care motivaţia direcţionează procesele
cognitive, iar la rândul ei, cogniţia constrânge motivaţia. [4, p.111]
 II. Structura organizatorică a sistemului
dezvoltării profesionale a cadrului didactic

Rolul principal în organizarea formării

profesionale continue în Republica Moldova îi
revine Guvernului care aprobă strategii,
programe nationale și documente normative în
domeniul dezvoltării resurselor umane, strîns
legate de politica națională privind dezvoltarea
durabilă.
 2.1. Asumarea de responsabilități privind dezvoltarea
profesională a personalului didactic la diverse niveluri:
central, raional, local.

Activitatea de formare continuă este coordonată de

către Ministerul Educației și Tineretului și se
realizează în cadrul Institutului de Științe ale
Educației – ca centru coordonator instituțiilor de
învățămînt superior, precum și în cadrul
instituțiilor de învățămînt superior, Institutul de
Instruire Continuă și altor structuri
instituționalizate.
Formarea profesională este asigurată de către formatori , specialiști și practicieni de
performanță în domeniul din țară sau străinătate.
 III. Strategia dezvoltării profesionale
continuă la nivelul instituției școlare

Formarea presupune integrarea acţiunilor de pregătire

profesională:
1.Iniţială;
2.Continuă.

Formarea iniţială a cadrelor didactice se face în cadrul

facultăţilor universităţilor, respectiv în cadrul liceelor
pedagogice.
 Motivarea formării continue:
Datorită dezvoltării sociale şi tehnice, respectiv psihice a
societăţii, şi a dezvoltării fizice accelerate a copiilor şi
adolescenţilor.
Perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea
capacităţilor pedagogice şi sociale:
de convertire practică a finalităţilor de sistem (ideal, scopuri
ale educaţiei) în obiective – la nivel funcţional
de valorificare deplină a tuturor resurselor pedagogice
existente – la nivel structural
de proiectare, realizare, dezvoltare şi finalizare a activităţilor
specifice procesului de învăţământ – la nivel operaţional
 3.1. Experiențe internaționale privind strategia
dezvoltării profesionale continuă la nivelul
instituției școlare
În multe țări participarea la formarea continuă nu este obligatorie, expepție face
Finlanda, unde profesorilor de școli secundare li se cere să participe la formarea
continuă cel puțin 3 zile pe an , iar profesorilor de școli secundare profesionale cinci
zile pe an.
Legea austriacă obligă toți profesorii să se
asigure de faptul că actualizează cunoștințele
și conținutul predării în mod constant.
În Grecia, după doi ani de activitate profesorii au
dreptul la un an sabatic pe parcursul căruia își
primesc întregul salariu cu condiția ca anul să fie
devotat aprofundării cunoștințelor, urmării unor
cursuri universitare, unui plasament in străinătate în
scopul formării sau desfășurării unei activități de
cercetare.
 3.2. Principii, modalități de dezvoltare
profesională continuă a cadrelor didactice la
nivelul instituției școlare din Republica moldova.
Furnizori de programe de formare continuă :
a) instituţii de învăţământ superior acreditate, prin facultăţi,
departamente şi catedre, pentru perfecţionarea pregătirii de
specialitate;
b) instituţii de învăţământ superior acreditate, prin departamentele
sau catedrele de pregătire a personalului didactic, pentru
perfecţionarea pregătirii metodice şi psihopedagogice;
c) colegii pedagogice universitare şi licee cu profil pedagogic,
pentru perfecţionarea de specialitate metodică şi psihopedagogică a
personalului didactic din învăţământul preşcolar şi primar;
d) centre de perfecţionare, organizate în unităţi
de învăţământ, pentru perfecţionarea pregătirii de
specialitate a personalului didactic cu studii
medii;
e) Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei;
g) Agenţia naţională Socrates şi alte programe
ale Uniunii Europene la care Republica
Moldova este asociată;
f) ONG-uri care au ca obiect de activitate
pregătirea, perfecţionarea şi dezvoltarea
profesională a personalului didactic şi a
personalului didactic auxiliar din învăţământul
preuniversitar.
 Concluzii:

Perfecţionarea conduce spre o dezvoltare care se poate îndrepta spre

obiective diferite. Ea poate să se refere la noi procedee de predare, noi
materiale, sau poate să însemne o dezvoltare personală.

Perfecţionarea intermediază îndemânări/calificări şi cunoştinte care sunt

orientate pe practică şi experienţă, dar ea trebuie întotdeauna
fundamentată ştiinţific. Perfecţionarea şi dezvoltarea este abia atunci
eficienta, dacă noile cunoştinţe şi calificări/ îndemânări se regăsesc în
lucrul zilnic. Aceasta presupune că aceste conţinuturi de perfecţionare
sunt relevante din punct de vedere practic şi sunt orientate pe acţiuni.
 Recomandări:
1. Susținerea cadrelor didactice pentru a fi motivați să reflecteze asupra
activității lor, asupra performanțelor elevilor și asupra dezvoltării
profesionale pentru a extinde cunoștințele și abilitățile pe care le
posedă, pentru a îmbunătăți performanțele lor și ale colegilor.
2. Discutarea necesităților profesionale ale personalului în cadrul
ședințelor Consiliului profesoral, cadrelor metodice.
3. Susținerea personalului implicat în activități de dezvoltare,
stimularea materială pentru inovații didactice în cadrul unităților
școlare.
 Resurse bibliografice:
BIBLIOGRAFIE
 
1.Bârzea, C., Neacşu I., Potolea, D., Ionescu, M., Istrate, O., Velea, L. S. (2006).
National Report – Romania. In: Z. Pavel (editor) The Prospects of Teacher
Education in South – east Europe. Ljubliana: University of Ljubliana, Faculty of
Education.
2.Berliner, D. (1990). At – Risk and Expert Teachers: Some Thoughts About Their
Evaluation. In: Journal of Personnel Evaluation in Education 4:75-90, Boston:
Kluwer Academic Publishers.
3.Berney, M. F., Gephart, W. J. (1989). Models and Modeling for Teacher
Education Evaluation. In: J. B. Ayers, M. F. Berney (editors), A Practical Guide to
Teacher Evaluation. Boston/ Dordrecht/ London: Kluwer Academic Publishers.
4.Constantin, T., Stoica – Constantin, A. (2002). Managementul resurselor umane,
Iaşi: Institutul European.
.

 
Webografie:
• www.edu.md
• www.civic.md
• www.ctice.md
Thank You

Bucuci Irina:
novacirina@yahoo.com @Kingsoft_Office

kingsoftstore