Tulburarea cu

deficit de
atenție/
hiperactivitate

A prezentat- Scripnic Corina

Criterii de diagnostic

A. Un model persistent de lipsă de atenție și/sau de

hiperactivitate-impulsivitate, care afectează
funcționarea sau dezvoltarea, caracterizată prin 1
și/sau 2:
• Lipsă de atenție
• Hiperactivitate și impulsivitate
Lipsă de atenție
Șase (sau mai multe) dintre următoarele
simptome au persistat timp de cel puțin 6
luni la o intensitate necorespunzătoare
nivelului de dezvoltare și care afectează
negativ activitățile sociale și școlare/profesionale:
● Deseori individul eșuează în efortul de concentrare
asupra detaliilor sau face greșeli din neglijență la
școală, serviciu, etc.

● Deseori are dificultăți în menținerea atenției cînd

efectuează sarcini sau în timpul jocului.

● Deseori pare să nu asculte atunci cînd i se vorbește

direct.

● Deseori nu urmează întocmai instrucțiunile pe care le

primește și nu își finalizează temele la clasă, sarcinile
casnice sau de la locul de muncă.

● Deseori are dificultăți în organizarea sarcinilor și

activităților.
● Deseori evită și își exprimă neplăcerea sau nu este dispus să se angajeze în
sarcini care presupun efort mintal susținut.

● Deseori pierde obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor sau activităților.

● Deseori este distras de stimuli externi.

● Uită frecvent aspecte legate de activitățile zilnice.

2. Hiperactivitate și impulsivitate

● Deseori individul se joacă nervos cu mîinile sau cu picioarele, sau este lipsit de
astîmpăr atunci cînd stă pe scaun.

● Deseori se ridică de pe scaun și pleacă în situații în care ar trebui să rămînă așezat.

● Deseori aleargă în jur sau se cațără pe obiecte, în situațiile în care acest lucru este
inadecvat.

● Deseori este incapabil să se joace sau să se angajeze în activități distractive în liniște.

● Este frecvent ,,pe punct de plecare” acționînd ca și cum ar fi ,,condus de
un motor”.

● Deseori vorbește în exces.

● Deseori răspunde brusc înaintea ca întrebarea să fie formulată pînă la

capăt.

● Deseori are dificultăți în a-și aștepta rîndul.

● Deseori întrerupe sau intervine în activitatea altora.

B. Cîteva simptome de lipsă de atenție sau de hiperactivitate-impulsivitate au fost
prezente înainte de împlinirea vîrstei de 12 ani.

C. Cîteva simptome de lipsă de atenție sau de hiperactivitate-impulsivitate sunt

prezente în două sau mai multe situații.

D. Există dovezi clare că simptomele interferează cu funcționarea socială, școlară sau

profesională, sau îi diminuează calitatea.

E. Simptomele nu apar exclusiv în timpul schizofreniei sau altei tulburări psihotice și

nu pot fi explicate mai bine printr-o altă tulburare mintală.
 A se specifica tipul:
314.01 (F90.2) Tabloul clinic combinat: Dacă atît Criteriul A1 cît și criteriul
A2 au fost întrunite în ultimile 6 luni.
314.00 (F90.0) Tabloul clinic cu predominanța lipsei de atenție: Dacă este
întrunit Criteriul A1 dar nu este întrunit Criteriul A2.
314.01. (F90.1) Tabloul clinic cu predominanța
hiperactivității/impulsivității: Dacă este întrunit Criteriul A2 dar nu este
întrunit Criteriul A1.
 Nivelul de severitate actuală

Ușoară- Puține simptome sunt prezente în exces față de cele necesare pentru
stabilirea diagnosticului, iar manifestările provoacă doar disfuncții minore
în sfera socială sau profesională.

Moderată- Sunt prezente simptome sau disfuncții între ușoare și severe.

Severă- Multiple simptome sunt prezente în exces față de cele necesare

pentru stabilirea diagnosticului, sau simptomele provoacă disfuncție
semnificativă în sfera socială sau profesională.
Elemente de
diagnostic
 ADHD debutează în copilărie. Amintirile adulților despre simptomele din
copilărie nu sunt de regulă de încredere, fiind necesară obținerea unor
informații auxiliare.
 Manifestările tulburării trebuie să fie prezente în mai mult de o situație. În
mod tipic, confirmarea că individul prezintă simptome substanțiale în
situații diferite nu poate fi obținută cu acuratețe fără consultarea
persoanelor care au văzut individul în respectivele situații.
 Studiile arată că
Prevalență ADHD apare la
aproximativ 5% din
copii și 2.5% din
adulți
Debut și evoluție
Mulți părinți observă pentru prima dată hiperactivitatea motorie atunci cînd copilul
începe să facă primii pași, dar pînă la vîrsta de 4 ani simptomele sunt greu de
diferențiat de comportamente considerate normale.

Cel mai des este identificată în anii de școală elementară, cînd lipsa de atenție devine
mai evidentă și deranjantă.

La preșcolari, principala manifestare este hiperactivitatea.

La adulți, pe lîngă lipsa de atenție și neliniște, impulsivitatea poate rămîne

problematică chiar și atunci cînd hiperactivitatea s-a diminuat.

 Ceea ce diferențiază elevii cu deficit de atenţie şi hiperactivitate de cei cu o dezvoltare

normală este frecvenţa şi intensitatea cu care apar tulburările comportamentale,
elementele predominante la şcolarul mic fiind neastâmpărul şi neliniştea
excesivă. Neatenţia şi impulsivitatea pot contribui la rezolvarea neadecvată a
sarcinilor şi instrucţiunilor trasate sau efectuarea neglijentă a activităţii
repartizate. 
Prevalență
ADHD se întîlnește la 1 din 20 copii și adolescenți. Simptomele se remarcă începînd
cu 3-4 ani. Înainte de toate se se observă hiperactivitatea și impulsivitatea. În
perioada școlară se remarcă tulburarea de atenție. În comparație cu alți copii, copiii
cu ADHD se comportă distras, învață slab, relații tensionate cu cei din jur.
În perioada adolescenței, încep să dispară manifestările hiperactivității, dar continuă să
rămînă disfuncțiile cognitive, tulburarea de atenție și memorie.
Adolescenții cu ADHD sunt în grupa de risc deoarece este probabilitatea ca ei să
formeze o formă antisocială, alcoolism sau narcomanie.
Tratament
Tratamentul ADHD trebuie să fie unul complex și
să cuprindă metode de corecție
comportamentală, psihoterapie, corecție
neuropsihologică.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie una
continuă.
Factori de risc și prognostic
1. Factori de temperament. ADHD se asociază cu un nivel scăzut de
inhibiție, de control și de restricție comportamentală, cu emotivitate
negativă sau un nivel ridicat de căutare a noului.
2. Factori de mediu. Greutatea foarte mică la naștere (sub 1500 grame)
crește de două-trei ori riscul de DHD.
3. Factori genetici și fiziologici. ADHD are o prevalență crescută printre
rudele de gradul I ale indivizilor care au ADHD. Caracterul ereditar este
substanțial.
4. Factori care modifică evoluția. Este improbabil ca modelele de
interacțiune familială din copilăria timpurie să cauzeze ADHD, dar ele
pot influența evoluția tulburării sau pot contribui la apariția secundară a
problemelor de conduită.
Elemente de diagnostic dependente de gen

ADHD este mai frecventă la

indivizii de sex masculin decît la
cei de sex feminin în populația
generală, cu un raport de
aproximativ 2:1 la copii și 1,6:1 la
adulți.
Consecinție funcționale

Performanță și achiziții
școlare/ profesionale Respingere socială Confilcte interpersonale
scăzute

Risc pentru tulburări ale Grad redus de educație

Rănirea accidentală
consumului de substanțe școlară
Altă tulburare cu
deficit de atenție/
hiperactivitate
specificată

314.01 (F90.8)
 Această categorie se aplică tabloului clinic în care
predomină simptomele caracteristice tulburării cu
deficit de atenție/ hiperactivitate, care provoacă
disconfort și afectare în sfera socială, profesională și în
alte domenii, dar care nu întrunesc criteriile complete
pentru tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate.
 Tulburare cu
deficit de atenție/
hiperactivitate
nespecificată
 Această categorie se aplică tabloului clinic în care predomină
simptomele caracteristice tulburării cu deficit de atenție/
hiperactivitate, care provoacă disconfort și afectare în sfera socială,
profesională și în alte domenii, dar care nu întrunesc criteriile
complete pentru tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate.

Categoria este folosită în situațiile în care clinicianul alege să nu

specifice motivul pentru care nu sunt întrunite criteriile pentru
tulburarea cu deficit de atenție.
Bibliografie

● DSM V

● Синдром дефицита внимания и гиперреактивности: современные

принципы диагностики и лечения - Contacts: Zavadenko Nikolai
Nikolaevich

● Evaluarea şi diagnosticul tulburării de deficit de atenţie şi hiperactivitate (ADHD)

- Ciobanu Adriana
Mulțumesc pentru atenție!