Sunteți pe pagina 1din 18

Rasa Merinos de Palas

• Merinosul de Palas in rasa curata se creste in Dobrogea


iar ca ameliorator al altor rase s-a extins in sud si vest.
• Ovinele din aceasta rasa se caracterizeaza printr-o
conformatie armonioasa cu un format corporal
mezomorf si un aspect de animal masiv.
• Tipul morfoproductiv este mixt, de lana fina-carne.
• Oile in majoritate sunt ciute in timp ce berbecii au
coarne spiralate cu varful inafara.
• Caracteristicile rasei:
• Au greutatea medie de 54-85 kg la femele şi 80-145 kg
la berbeci. Producţia de lână variază între 3,5-8 kg la oi
şi 5-13 kg la berbeci. Recordul a fost de 24 kg lână la
berbec. Producţia de lapte ajunge la 133 l/ an,
prolificitatea la 121 miei %. Fineţea fibrelor de lână –
20,0-22,5 microni; randamentul lânii la spălare – 50-
55%.
Rasa Merinos de Transilvania
Formare
• Formarea acestei rase a început la sfârşitul secolului al XIX-lea
prin încrucişări de absorbţie dintre berbeci din rasele Merinos
Negretti şi Merinos Rambouillet cu oi Ţigaie şi Ţurcană.
• Se estimează că din 1,5 milioane ovine din această rasă, azi se
mai cresc 225000-300000 de capete.
• Este o rasă puţin rezistentă la frig, drumuri şi, îndeosebi, ploi reci
şi condens, motive pentru care păşunatul trebuie să se realizeze
în apropierea adăposturilor.

Caractere de exterior
• Jarul şi lâna sunt albe; în efectivele mai puţin ameliorate apar
uneori pete mici ruginii sau brune pe jar şi miei de culoare
neagră (< 1%) care este recesivă.
• Capul relativ mic, scurt şi drept la oi; este uşor berbecat la
berbeci care au, frecvent, coarne mari şi răsucite. Oile fie că nu
au coarne, fie că în puţine cazuri, au coarne mici. Urechile sunt
mijlocii, purtate lateral şi uşor oblic. Trunchiul este de dimensiuni
mijlocii, trenul posterior are dezvoltare modestă; membrele
relativ scurte, cu aplomburi corecte şi osatură rezistentă. .
Caractere productive
• Lâna prezintă variabilitate inter şi intraindividuală.. Randamentul la spălare este mic,
34-38% la efectivele cu lână scurtă (5-6 cm) şi de 40-55% la ovinele la care s-a făcut
infuzie cu Merinos australian.
• Carnea este slabă; proporţia carne-grăsime este, în carcasă, de 4:1 (la Ţigaie 3:1, la
Ţurcană 2:1).
• Randamentul la sacrificare este la adulte de 40-45%; la tineretul îngrăşat de 50%.
• Mieii au la naştere 3-4kg; mieii înţărcaţi la 80-90 de zile, şi dacă au fost crescuţi în
condiţii tehnologice foarte bune, au greutatea de 25-30 kg (spor mediu zilnic de 250-
270 g.
• Producţia totală medie este de 70-90 l/per.lact. Merinolandschaf – Merinos
german
Caractere de reproducţie
• Oile au un sezon lung de reproducţie. Cele mai bune rezultate se obţin în cazul
montelor de la sfârşitul verii şi începutul toamnei când 92-98% din oi intră în călduri.
Prolificitatea este de 115-120% şi poate atinge 125-130% în efectivele ameliorate.
• Acţiunea de ameliorare a lânii se face pentru alungirea la 9-10 cm a şuviţei şi
densitatea de 7000 foliculi/cm2, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii acesteia. Se
urmăreşte creşterea sporului mediu zilnic la 300 g şi scăderea consumului specific.
Hibridările propuse pentru realizarea acestor două obiective sunt cu berbeci din
rasele: Merinos australian, Stavropol, Ile de France şi Merinolandschaf.

Ile de France
Rasa Tigaie
• Provine din forma primara a oilor cu lana groasa, avand ca
stramas comun oaia de stepa, Ovis vigne arkar;

• Se cresc in zone diferite ca relief si precipitatii;

• Reprezinta 33% din efectivul de ovine din tara noastra;

• Conformatia corporala este armonioasa exprimand un tip


morfoproductiv mixt (lana semifinal-carne-lapte);

• Greutatea corporala este 35-45 Kg. la oi, 50-70 Kg. la


berbeci;

• Productia de lana variaza in functie de nivelul de selectie


osciland intre 1,8 si 2,5 Kg;

• Productia de lapte 70-90 l. pe o perioada de lactatie;


• Productia de carne este in general slaba Tigaia fiind o rasa
semitardiva ( spor mediu zilnic 150-190 g).
Rasa Turcana
•Este cea mai veche rasa de oi de pe teritoriul tarii nostre
•Reprezinta 40% din efectivul de ovine din tara noastra
•Se caracterizeaza printr-o dezvoltare corporala mijlocie:
35-45 Kg. la oi, 48-70 Kg. la berbeci
•Se caracterizeaza printr-o adaptabilitate foarte buna in
zonele de munte
•Este o rasa cu productie mixta : lana, lapte si pielicele
•Productia de lana este in general scazuta (3 Kg.) :lana
este aspra cu luciu slab, fiind utilizata mai ales in industria
covoarelor
•Este una dintre cele mai bune rase producatoare de lapte
(80-110 l.)
•Productia de carne este slaba ( spor mediu zilnic 160-175
g.)
•Toate populaţiile Ţurcană se remarcă prin capacitatea
ridicată de adaptare la condiţii adverse de mediu,
rezistenţă sporită la boli microbiene şi la parazitoze locale
şi capacitate ridicată de valorificare a furajelor fibroase şi
grosiere.
Rasa Karakul
• S-a format in sud-estul Asiei la est de Marea Caspica.

• A fost introdusa in Romania in 1910 si creste in nordul


Moldovei atat ca rasa curata cat si sub forma de metis

• Se caracterizeaza printr-o talie mijlocie , greutatea


medie 44 Kg. la oi si 70 Kg. la berbeci

• Conformatia corporala este caracteristica : cap alungit,


fin si uscativ, urechi mari blegi, linia spinarii
ascendenta de la greaban spre crupa

• Este o rasa specializata pentru productia de pielicele,


productile secundare fiind : lapte (65 l.), lana(2-3 kg.) si
carne.
Karakul negru Karakul brumariu
Karakul maro Karakul roz
Karakul alb
Karakul sur
Țigaie de Rușețu
• A fost format la SCPCOC Ruşeţu prin încrucişarea
oilor Ţigaie din varietatea ruginie cu rasele Romney
Marsh şi Corriedale, urmată de împerecherea metişilor
între ei.
• Populaţia de ovine Ţigaia de Ruşeţu face parte din
tipul mixt de lână crossbreed - carne, având însă
aptitudini foarte bune şi pentru producţia de lapte.
• De asemenea, se mai caracterizează şi prin constituţie
robustă şi semiprecocitate.
• Greutatea corporală medie la ovinele adulte este de 60
kg la femele şi 100 kg la masculi.
• În condiţiile aplicării unor tehnologii adecvate de
creştere şi îngrăşare, precum şi a unor raţii echilibrate,
tineretul aparţinând acestui tip reacţionează foarte bine
obţinându-se sporuri medii zilnice de peste 250 g.
Rasa Cheviot
• Denumire provine de la dealurile Cheviot situate în regiunea ce separă Anglia de Scoţia.
• S-a format prin selecţia oilor locale şi ameliorarea acestora cu berbeci Leicester şi
Lincoln. Greutatea oilor adulte este 50 - 55 kg şi de 70 - 80 kg la berbeci. Tineretul ovin
are o foarte bună viteză de creştere şi poate atinge în mod frecvent la vârsta de 4 luni
cca. 40 kg.
Leicester. Este rasa tipică a grupei, fiind denumită şi Dishley sau New
Leicester.
S-a format încă din sec. XVIII în regiunea cu acelaşi nume prin selecţia
riguroasă a oilor locale, coroborată cu o alimentaţie abundentă, fiind cea
mai veche rasă perfecţionată din Anglia. Ulterior, această rasă a fost
ameliorată continuu, ajungându-se la tipul actual caracterizat prin
aptitudini mixte, de carne şi lână. Talia rasei este de 68 - 74 cm, nu
prezintă coarne
Rasa Corriedale
• S-a format în Noua Zeelandă, prin încrucișarea oilor Merinos australian cu
berbecii din rasele englezești cu lână lungă (Lincoln, Leicester, Romney-Marsh,
etc.).
• Se încadrează în categoria oilor cu producție mixtă: carne-lână semifină.
• Greutatea corporală este de 55-70 kg la oi și peste 80 kg la berbeci.
• Are o intensitate de creștere accentuată, mieii îngrășați până la vârsta de 4 luni,
produc carcase de 15-18 kg.
Romney-Marsh. Denumirea rasei provine de la păşunile bogate din regiunile
joase şi umede, unde s-a format, din comitatul Kent. A rezultat prin încrucişarea
oilor locale cu berbeci Lincoln, Leicester şi Cotswold. Rasa nou formată se
caracteriza prin o constituţie robustă, o conformaţie corporală corectă, carne de
calitate superioară şi o prolificitate de 120 - 135 %. Talia are limite cuprinse
între 54 - 65 cm, iar greutatea corporală este de cca. 60 - 70 kg la oi şi 70 - 100
kg la berbeci. Mieii, datorită faptului ca rasa este foarte precoce, se dezvoltă
foarte repede, ajungând la vârsta de 4 luni la greutăţi de 30 - 33 kg, iar la 9 luni
la 45 - 50 kg.
Lincoln. S-a format în comitatul cu acelaşi nume din estul Angliei prin selecţia oilor
locale, fiind recunoscută ca rasă încă de la mijlocul sec. XVII, fiind considerată totodată
şi strămoşul multor rase din ţara în care s-a format. La obţinerea tipului actual al rasei au
mai participat şi reproducători de rasă Dishley-Merinos. Este o rasă mai masivă, viteza de
creştere la tineret este foarte bună, iar prolificitatea specifică se încadrează între limitele
112 - 115 %.
Însuşirile caracteristice acestei rase sunt următoarele: conformaţia tipică oilor de carne, forme
corporale largi, rotunjite; talia mijlocie (50 - 60 cm); trunchi relativ larg şi potrivit de lung cu
mase musculare dezvoltate; preco-citate pronunţată.

Southdown.