Sistemul circulator

Inima (Cord)
Vase (Artere, Capilare,
Vene)
 Fiziologia cardiovasculară: 8 cursuri x 3 ore

• Fiziologia miocardului • Puls volumetric

• Metabolismul inimii
• Proprietăţile fundamentale ale muşchiului cardiac
• Revoluţia cardiacă
• Hemodinamica intracardiacă
• Manifestări mecanice ale revoluţiei cardiace
• Manifestări acustice ale revoluţiei cardiace
• Manifestări electrice ale revoluţiei cardiace
• Electrocardiografie
• Debit cardiac
• Lucrul mecanic al inimii
• Reglarea activităţii cardiace
• Fiziologia circulaţiei arteriale
• Noţiuni de hemodinamică
• Particularităţi morfologice şi funcţionale ale
sistemului arterial
• Presiunea arterială
• Puls arterial
• Fiziologia circulaţiei venoase
• Particularităţi morfologice şi funcţionale ale
sistemului venos
• Hemodinamica venoasă
• Presiunea venoasă
• Timp de circulaţie
• Reglarea circulaţiei venoase
• Fiziologia circulaţiei capilare
• Particularităţi morfologice şi funcţionale ale
capilarelor sanguine
• Hemodinamica capilară
• Schimburi transcapilare
• Reglarea circulaţiei capilare
• Fiziologia circulaţiei limfatice
• Particularităţi morfologice şi funcţionale ale
sistemului limfatic
• Rolul circulaţiei limfatice
Aparatul cardiovascular
• Primul loc în generarea patologiei
umane
• Primul loc în cercetarea biomedicală
(cord şi vase)
• Primul loc în finanţarea cercetării
• Cele mai multe trialuri clinice
• Primul loc în finanţarea cercetării
farmacologice
• Necesitatea circulaţiei sanguine:
• schimburi dintre celule şi mediul extracelular – aceste
schimburi sunt permanente:
• organisme:
• unicelulare;
• pluricelulare – nu toate celulele au contact direct cu mediul
extern; schimbul cu mediul lor de viaţă se face prin intermediul
lichidului interstiţial (nu are aceeaşi compoziţie pentru toate
organele  ex: hepatocitul are mai multe proteine):
• artropode  inima = organ propulsor;
peşti  inima = organ bicameral;
amfibieni  inima = organ tricameral;
crocodil şi organisme superioare 
inima = organ tetracameral;
 Evoluţia filogenetică a aparatului
cardiocirculator
• O minune a evoluţiei, care a necesitat milioane de ani pentru a fi perfecţionată.

• Inima la nevertebrate
• Cel mai simplu tip de inimă este prezent la viermi – un tub musculos ce se contractă de
tip peristaltic
• La unii circulaţia este bidirecţională
• Unele moluşte au structuri complexe – patru atrii şi un ventricul ca la Nautilus
• Inimi multiple – şapte sau mai multe la viermii anelizi
• Activitate metabolică redusă a acestor animale
• Sistemul circulator nu este necesar pentru schimburile respiratorii, ci numai pentru
transportul de nutrienţi
 Inima la vertebrate
Cordul bicameral la Cordul tricameral la Cordul tetracameral
peşti amfibieni la crocodilieni
• Hemodinamica: – circulaţia sângelui şi legile sale fizice.
Hemodinamica - hidrodinamica.
• Sistem hidrodinamic - un circuit închis, în care există o pompă
(centrală) care creează presiune / gradient de presiune, cu ajutorul
căruia circula lichidul (apa) prin tuburi.
• Sistem de transport a căldurii - instalaţie de încălzire - este
necesitate a organismelor – pentru un confort biologic – în diverse
zone cu variaţii mari de temperatură în cursul unui an.
• Sistemul hemodinamic apărut în urma unor necesităţi – a
schimburilor intercelulare. A devenit din ce în ce mai complex
odată cu evoluţia organismelor.
• transport de materie între diferite părţi ale organismului:
• nutrienţi: tub digestiv şi organe de depozit  celule;
• cataboliţi – celule  organe de excreţie;
• hormoni – glande  celule ţintă;
• transportor de căldură între diferite regiuni ale organismului:
• organe  omogenizare  regiuni de eliminare;
• transportor de celule, proteine, etc între diferite organe.
 Elementele componente ale
aparatului cardio-vascular
• Inimă:
• organ central  pompă
aspiro-respingătoare;
• dispoziţie în serie a inimii
stângi şi inimii drepte:
• întoarcere venoasă;
• debut pulmonar; 
egalitate volumetrică;
• debit sistemic;
− prezenţa valvulelor 
unidirecţionalitatea
circulaţiei:
– valvule atrio-
ventriculare;
– valvule sigmoide;
 marea şi mica circulaţie se
realizează prin vasele
sanguine: artere, capilare
şi vene  schimburi prin
sânge şi lichid interstiţial;
cât sânge propulsează
ventriculul stâng atâta
trebuie să propulseze şi
ventriculul drept (atât
sânge cât vine de la
periferie);
• Întoarcerea venoasă =
cantitatea de sânge ce
ajunge în unitatea de timp în
atriul drept; este adusă de
vena cavă superioară şi
vena cavă inferioară;
• Debit pulmonar = cantitatea
de sânge care este
expulzată de ventriculul
drept în unitatea de timp;
• Debit sistemic = cantitatea de sânge
care este expulzată din ventriculul stâng
în unitatea de timp;
• Dacă ventriculul stâng nu propulsează
aceeaşi cantitatea de sânge ca
ventriculul drept, debitul sistemic este
mai mic decât debitul pulmonar, deci o
cantitate de sânge va rămâne în plămâni.
• Circulaţia pulmonară nu suportă creşteri
de presiune  plasma trece în alveole
(edem pulmonar), alveolele nu mai pot
realiza schimb de gaze deci organismul
moare.
• Nu există o egalitate perfectă la fiecare
ciclu cardiac, dar în timp are loc o
egalitate volumetrică.
• Circulaţia pulmonară se mai numeşte
mica circulaţie.
• Circulaţia sistemică se mai numeşte
marea circulaţie.
• Sângele trebuie să circule numai într-un
singur sens (ventricule  periferie  inimă).
Defectele ventriculare compromit activitatea
inimii. Unidirecţionalitatea sângelui este dată de
valvulele atrio-ventriculare şi valvule sigmoide.
• Inima îşi materializează activitatea cu ajutorul
vaselor de sânge. Circulaţia sanguină 
element al organismului ca tot unitar.
• Plămânii conţin 2 tipuri de sânge (sânge
arterial – oxigenat şi sânge venos – neoxigenat).
• variabilitatea necesităţilor 
determină creşterea
debitului cardiac, chiar de
5-6 ori în efort fizic;
• în organismul întreg;
• în anumite organe şi ţesuturi;
• controlul circulaţiei:
• local:
• întoarcerea venoasă  debit
cardiac (inimă);
• factori locali  periferie (vase);
• mecanisme neuro-umorale
generale;
 Anatomia funcţională
a inimii

• Inima – organ musculo-cavitar.

• pericard;
• miocard (muşchiul inimii);
• endocard;
• Miocardul:
• muşchi striat – organ globular –
cavitar;
• elemente contractile – rezervor
sanguin şi funcţie de pompă;
• elemente celulare – generatoare şi
conductoare de potenţial de
acţiune;
• Miocardul conţine mai multe tipuri
de ţesut.
 Histofiziologia şi biochimia
miocardului

celula miocardică  cilindric-dreptunghiulară;

• – auriculară (atrială);
• – ventriculară;
• – embrionară;
• miocardică
• Unitatea morfologică şi funcţională a miocardului (a
ţesutului muscular striat cardiac) este cardiomiocitul
(celula musculară cardiacă).
• Nu există 2 cardiomiocite identice, dar există
cardiomiocite cu roluri diferite.
 Celule miocardice
- destul de scurte
- formă semifusiformă
- ramificate, interconectate mecanic
prin discuri intercalare
- conectate electric prin joncţiuni
gap
- contracţie comună – sinciţiu
funcţional
- 1-2 nuclei
- foarte vascularizat
- multe mitocondrii - (25% din
spaţiul intracelular)
- metabolism aproape exclusiv
AEROB
- miofibrilele fuzionează la capete
- tubii în T sunt mai largi şi mai
puţini
Celule musculare striate / scheletice
- foarte lungi
- formă cilindrică-fusiformă
- aşezate una lângă alta
- nu au legături strânse
- nu există joncţiuni gap
- isolate electric şi contracţie
independentă
- multinucleate
- vascularizaţie variabilă
- mitocondrii mai puţine - (2%)
- metabolism atât aerob cât şi
anaerob
- miofibrilele nu sunt fuzionate
- tubii în T lungi şi frecvenţi
•Celulele miocardice – 50 um lungime, 10-15 um grosime
• Reţea tridimensională ramificată
•Cuplate la nivelule discurilor intercalare
•Un nucleu unic sau dublu
•Exista un sistem de tubi în T, care intră în celule la nivelul membranelor Z
•Nu există triade – un singur reces al RE de dimensiuni foarte mici (<2%)
•Cuplajul electric – sinciţiu funcţional
•Sinciţiu atrial
•Sinciţiu ventricular – separate funcţional de inelul fibros al inimii

Celulele
ţesutului excito-
conductor:
-Mici
-Ovalare
-Masa
miofilamentelor
redusă
• sarcolema:
• invaginaţii în T:
• apropierea
membranei Z;
• mai numeroase în
sistolă;
• Rol - creşte suprafaţa
de contact;
• discuri intercalare:
• plexus nexi;
• rezistenţa x 400
membrana externă;
• circulaţie ionică;
• Joncţiuni gap
• sinciţiu funcţional
• sarcoplasma:
• miofilamente 
sarcomer 
membrana Z;
• mioglobină (o
proteină);
• proteine contractile
(actina, miozina) 
interdigitate;
• mitocondrii;
• reticul sarcoplasmatic
închis  (în număr
redus)  tub T;
• granule de glicogen;
• ribozomi;
• lizozomi;
• nucleu  nucleoli;
• Reacţii celulare
• îngroşare  supraîncărcare;
• necroză  reacţie de noxe;
• Cardiomiocitul îşi procură Ca2+ mai mult din
mediul extracelular. Potenţialul de acţiune apărut
în cadrul unui miocit cuprinde întregul miocard.
• Cardiomiocitul are numeroase mitocondrii,
reticul endoplasmatic redus. Miocardul are
nevoie de mult O2, îşi ia energia prin procese de
fosforilare oxidativă.
Metabolismul miocardului

•  histochimia fibrei miocardice:

• celule musculare albe:
• contracţie rapidă;
• mitocondrii în număr redus;
• enzime anaerobe;
• celule musculare roşii:
• contracţie lentă;
• mitocondrii numeroase;
• enzime aerobe;
Caracteristici
metabolice
• condiţii normale:
• funcţionare în aerobioză;
• saturaţie în O2 a sângelui venos scăzută;
• mitocondrii dense;
• enzimele glicolitice sunt puţin active;
• catabolismul acizilor graşi crescut;
• conţinut bogat în mioglobină – rezervor de
O2;
• activitate contractilă redusă - sinteză
redusă de: peptide, lipide, glucide
captarea substratului:
− organ aerob  captare de acizi graşi
neesterificaţi;
− glucoză şi acid lactic  mai puţin decât muşchiul
scheletic;
− substratul:
– captat pasiv: A.G.N. şi Ac. A  gradient de
concentraţie;
– captat activ: glucoza  insulino-dependent;
metabolismul glucidic:
− rezerve reduse de glicogen  catecolamine;
 condiţii normale:
– funcţionare în aerobioză;
– saturaţie în O2 a sângelui venos scăzută;
– mitocondrii dense;
– enzimele glicolitice sunt puţin active;
– catabolismul acizilor graşi crescut;
– conţinut bogat în mioglobină – rezervor de O2;
− activitate contractilă redusă  sinteză redusă de:
peptide, lipide, glucide;
• captarea substratului:
− organ aerob  captare de acizi graşi neesterificaţi;
− glucoză şi acid lactic  mai puţin decât muşchiul
scheletic;
− substratul:
– captat pasiv: A.G.N. şi Ac. A  gradient de
concentraţie;
– captat activ: glucoza  insulino-dependent;
 − rezerve reduse de glicogen  catecolamine;
− glicoliza:
– anaerobă  ATP (singura sursă anaerobă)
– aerobă  ATP – ciclul Krebs (mitocondrii)
– lactic – dehidrogenaza:
– miocardică (lactat  piruvat)
– musculară (piruvat  lactat)
– fosfofructokinaza  fosforilarea hexozelor  catabolism
– cantitate redusă
– este reglată alosteric  ADP şi ATP  hipoxia scade
ATP
• În cadrul metabolismului glucidic avem 2 enzime principale: acid lactic
(în celula miocardică lactatul se transformă în piruvat, iar acidul piruvic
trece în ciclul Krebs).
• O a doua enzimă care se găseşte în stare latentă este
fosfofructokinaza, care are activitate redusă în condiţii obişnuite.
• metabolismul lipidic:
• acizi graşi  oxidaţi pe calea piruvatului (mitocondrie)
• acizi graşi  esterificaţi  gliceride (anoxie)
• Acizii graşi au şi catabolism şi anabolism în cardiomiocite. În condiţii
normale activarea acizilor graşi este caracterizatp de catabolismul lor.
• În condiţiile în care acizii graşi în cardiomiocite nu pot fi activaţi ca
atare, nefiind o cantitate de O2 necesară, acizii graşi sunt esterificaţi.
Tesutul
excito-
conductor
 Canalele ionice de la •Rectificare întârziată
•Eflux tranzitor  
nivelul miocardului
•Canale de K+ receptor-
dependente
•Canale voltaj-dependente •Activate de Ca2+-

•Na+ (rapide) •Activate de Na+-

•T Ca2+ (tranzitorii) •ATP-sensibile

•L Ca2+ (durată lungă) •Activate de acetilcolină

•K+ •Activate de acidul arahidonic

Transportul
•Rectificare internă activ la nivelul
cardiomiocitulu
i

ATP-aza Na-K
Ca ATP-aza
Antiportul Na/Ca