6 FAMILII

BOTANICE
IMPORTANTE
Tomuta Andreea-Alexandra- Angro(eng), an 1.
1.Familia
Caractere generale:
Rosaceae
Rozacee (Rosaceae) este o familie din ordinul Rosales, subclasa Rosidae, care cuprinde 
plante ierboase și lemnoase (arbori și arbuști).
•Rădăcina este rămuroasă.
•Tulpina este simplă sau ramificată.
•Frunzele sunt simple, compuse, alterne, de obicei prevăzute cu stipele.
•Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, pentamere (de tipul 5). Uneori caliciul este alcătuit
dintr-un calicul (caliciu extern). Androceul este alcătuit din 10-20 stamine. Numărul de carpele
variază de la un număr mare până la una, asfel că receptaculul floral suferă modificări. El
poate fi plan, bombat, concav, iar periantul și androceul sunt prinse pe marginea lui. Poziția
ovarului poate fi inferioară, seminifer, sau superioară.
•Fructul poate fi: achenă, poliachenă, drupă, polidrupă, poamă.
•Familia Rosaceae însumează aproximativ 3200 de specii. După forma receptaculului, a
gineceului și a fructului, se subîmparte în 4 subfamilii:
• Spiraeoideae
• Rosoideae
• Maloideae, (Pomoideae)
• Prunoideae
1.1 Malus domestica - Măr
Mărul este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie cuprinde între 44 și 55 de
soiuri, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona temperată nordică
din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea existând un număr mare de hibrizi.
Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.
Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică, intestinală, laxativă. Este
indicat în astenie, surmenaj, convalescență, graviditate, anemie, reumatism, gută, litiază urică,
hepatită, colibaciloză, stări febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet și altele.

Cuvinte cheie
- frunze ovate, păroase pe
faţa inferioară
- flori roz grupate în cime
(polichazii)
- stamine cu antere galbene
- fruct poamă
2. Familia Fabaceae
Familia Fabaceae (numită și a leguminoaselor - Leguminosae sau Papilionaceae)
este cea mai importantă familie din cadrul Ordinului Fabales. Importanța rezultă atat
din numărul de specii, dar mai ales datorită importanței economice a acestor specii.
Oamenii de știință consideră că plantele din această familie există din 
perioada cretacică, adică în urmă cu 65 - 70 milioane de ani.
Denumirea Leguminosae este dată în anul 1763 de Michel Adanson, iar în anul 1836
familia primește numele Fabaceae, denumire dată de John Lindley. Caracteristic
acestei familii sunt fructele în formă de păstăi, plantele conțin o cantitate relativ mare
de proteine, unele dintre ele au valoare nutritivă ridicată, fiind un furaj valoros pentru
animale.
•Sunt plante ierboase sau lemnoase.
•Rădăcina are nodozități.
•Tulpina poate fi: dreaptă, volubilă, agățătoare.
•Frunzele sunt, în general, simple, compuse, alterne sau stipelate.
•Florile sunt zigomorfe de tipul 5.
•Fructul este o păstaie.
Din această familie fac parte numeroase specii de plante comestibile, precum: fasole, 
mazăre, soia, năut, roșcove, arahide etc.
Sinonime ale acestei familii sunt:
•Leguminosae
2.1. Pisum sativum- mazăre
Mazărea (Pisum sativum) este o plantă ierboasă, cultivată. Face parte din familia 
leguminoaselor,fiind dicotiledonată. Originară din Asia Mica și Asia Centrală, mazărea a fost cultivată
în antichitate de greci și romani în sudul Europei, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul; în România
este adusă în secolul al XVII-lea.
Pe lângă utilizarea mazărei în preparatele culinare, se cunoaște și întrebuințarea acesteia ca remediu
natural, ajutând în vindecarea și tratarea numeroaselor afecțiuni. Mazărea contribuie la tratamentul
osteoporozei, hipertensiunii arteriale, constipației, diabetului etc.Mazărea verde mai este recomandată a fi
utilizată și în tratarea bolilor renale sau stărilor de epuizare atât fizică cât și psihică. Mazărea uscată este și
ea importantă, deoarece asigură organismului necesarul de energie .

Cuvinte cheie
• Rădăcina sa este pivotantă, cu nodozități. Tulpina este aeriană,
ierboasă și volubilă, însă fără țesut de susținere.
• Frunzele sunt compuse și se termină cu cârcei. Florile sunt pe tipul 5
pedunculi, 5 sepale verzi, 5 petale inegale, 9 stamine unite și un pistil.
• Fructul se numește păstaie.
3. Familia Apiaceae 
Apiaceele (Apiaceae), denumite și Umbelifere, sunt plante ierboase,
anuale, bienale sau perene.
Prezintă rădăcină pivotantă, adesea modificată. Tulpina care internoduri
lungi. Frunzele sunt variate, penate sau palmat-sectate, cu teaca bine
dezvoltată. Florile sunt grupate în inflorescențe numite umbele. Fructul
 poate fi o diachenă sau o dicariopsă.
Majoritatea plantelor din această familie sunt utile în alimentația omului și
în medicină.
Multe dintre acestea conțin uleiuri eterice, mirositoare și de aceea sunt
utilizate în aromatizarea brânzeturilor, a mezelurilor sau a băuturilor
(chimen, coriandru, anason).
3.1. Anethum graveolens -
Mărarul
Frunzele și semințele mărarului au mult ulei volatil, bogat în anetol, 
carvonă, cu aromă puternică, specifică, cu efect pozitiv asupra respirației.
Frunzele conțin cantități mici de estrogen, hormonul feminin care ajută la
creșterea naturală a sânilor și mențin mâinile frumoase. Semințele de
mărar conțin ulei volatil antibacterian și sunt recomandate la afecțiuni ca
aerofagie, astm (bronșic), tulburări nervoase, impotență, amenoree,
anorexie, boli ale căilor urinare, boli de inimă, dureri menstruale, insomnie,
balonări. În timpul alăptării, lactația este stimulată de consumul de mărar
sau chimen. Dacă este consumat constant, mărarul reduce colesterolul
rău.
Uleiul volatil de mărar conține calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu și sodiu,
vitaminele A, B și C (toate în cantități considerabile)
Cuvinte cheie
Mărarul este o plantă care rezistă la temperaturi scăzute. Tulpina este unică,
ramificată, cu frunze pinnate alternative, triple sau cvadruple; lobulii frunzelor
sunt filamentoși liniari, cei inferiori sunt pe pețioli, la bază sunt lărgiți în
învelișuri cu filamente largi, de până la 2 cm lungime; sesil superior pe înveliș,
mai mic, asemănător firului, mai puțin disecat. Inflorescența este situată în
vârfurile tulpinilor sub forma unei umbrele complexe cu diametrul de până la 15
cm. Fructul este un ovat sau larg eliptic cu două semințe de culoare maro-cenușiu,
înflorit în iunie-iulie.
 4. Familia Chenopodiaceae
Familia Chenopodiaceae este o familie de plante dicotiledonate care
cuprinde 1400 de specii distribuite în 100 de genuri. În clasificarea
filogenetică această familie este invalidă și genurile acesteia sunt
încorporate în familia Amaranthaceae.

Chenopodioideae sunt ierburi anuale sau perene, subarbusti, arbusti sau

copaci mici. Frunzele sunt de obicei alternative și plate. Florile sunt
adesea unisexuale. Multe specii sunt monoice sau au inflorescențe mixte
de flori bisexuale și unisexuale

Quinoua
4.1. Spinacia oleracea -Spanac
Spanac este o plantă anuală care este recomandat să se semene primăvara. Are o
sensibilitate destul de mare la frig.
Au posibilitatea de a atinge o măsură de aproximativ un metru înălțime, tulpinile acestei
plante sunt simple și au puține ramuri. Frunzele de spanac sunt de obicei destul de cărnoase,
având un Formă extinsă și, pe de altă parte, are o rădăcină pivotantă, la fel cum are puține
ramuri și este, de asemenea, superficială.
Fiind în prima fază, are capacitatea de a dezvolta frunze care sunt grupate într-o rozetă.
Fiind în a doua fază, aceasta este o plantă care dezvoltă o tulpină florală care are
posibilitatea de a atinge o măsură de aproximativ 80 cm înălțime. Din aceasta, apar
unele flori care sunt de un ton verzui și spanac, deoarece este o plantă de tip dioic, are flori
atât masculine, cât și feminine, ceea ce a făcut mult mai ușor obținerea de noi specii hibride
care au o aromă mai bună, o altă textură, o altă culoare și chiar rezistență la un număr mare
de climă.

.
5. Familia Brassicaceae
Brassicaceele, sau cruciferele, sunt o familie de plante cu flori (angiosperme).
Numele familiei este derivat din genul Brassica, iar denumirea veche
de crucifere provine de la asemănarea aranjarea petalelor florilor în formă de o
cruce. Conform ICBN art. 18.5 (Codexul de la Viena) ambele nume,
atât Cruciferae cât și Brassicaceae, sunt acceptate și valabile.
Această familie cuprinde peste 330 de genuri și aproximativ 3700 de specii,
conform Royal Botanic Gardens, Kew. Cele mai numeroase genuri sunt Draba
 (365 specii), Cardamine (200 de specii), Erysimum (225 specii), Lepidium (230
specii) și Alyssum (195 specii).
Sunt plante ierboase, rar lemnoase, anuale, bienale sau perene.
Sunt răspândite, mai ales în emisfera boreală.
Rădăcina este pivotantă, iar tulpina este simplă sau ramificată.
Frunzele sunt alterne, întregi sau sectate.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, cu 6 stamine (4 lungi, două scurte).
Fructul este o silicvă sau siliculă.
Cruciferele sunt folosite în alimentația omului (varză, conopidă, ridiche, gulie).
Unele se folosesc în tratarea unor boli (muștar alb, traista ciobanului) sau în
industrie (rapița) pentru lacuri, vopsele, etc., altele sunt cultivate ca plante
ornamentale (micșuneaua).
5.1. Brassica oleracea -Varza
Varza (Brassica oleracea), cunoscută și sub numele de curechi, este o
legumă comestibilă verde sau roșie, una din cele mai vechi legume
cunoscute de om. Era cunoscută în rândul alchimiștilor drept materia
primă a alimentelor. Sucul verzei roșii poate fi întrebuințat ca indicator pH.
Varza este o plantă bienală: în primul an vegetează, iar în al doilea an
înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are
floarea de tipul patru, cu elementele florale așezate în cruce. Florile sunt
grupate în inflorescențe de culoare galbenă.
6. Familia Cucurbitaceae
Din cadrul acestei grupe fac parte următoarele specii: castravetele, pepenele
verde, pepenele galben, dovlecelul, dovlecelul patison, dovleacul
comestibil, dovleacul pentru plăcintă,
Toate acestea sunt plante anuale, cu tulpini târâtoare. Florile lor sunt
unisexuat monoice, cu polenizare alogamă entomofilă. Sunt pretențioase,
de obicei, față de factorii de căldură și lumină la care sunt expuse.

 Membrii Cucurbitaceae au adesea frunze destul de gros, păroase, dinate, cu

venatie palmată, dar fără stipule. În fiecare axilă a frunzei există o combinație
între o tendrilă care crește într-o parte, un mugur vegetativ, o floare feminină
și o inflorescență. Florile sunt de sex separat, fie pe plante identice, fie pe
plante diferite, iar florile au un tub pe care se ivesc sepalele și
petalele. Staminele sunt fuzionate împreună în centrul florii, iar anterele sau
sacii polenici sunt adesea răsucite într-un mod foarte complex. Semințele sunt
purtate în trei zone de pe pereții ovarului inferior. Fructul este o boabă destul
de uscată, iar semințele sunt turtite. Uneori fructul se deschide, permițând
semințelor frumos aripate să plutească la pământ.
6.1. Citrullus lanatus –Pepene
Verde
Pepenele este o plantă erbacee anuală, agățătoare și târâtoare cu textura aspră, rugi
piloși prevăzuți cu cârlige și frunze cu cinci lobi profunzi. Plantele tinere au lianele
acoperite cu peri galbeni-bruni care vor dispărea pe măsură ce planta crește. Florile
sunt mari, galbene și unisexuate.
Fructul este o bacă uriașă dezvoltată din ovarul inferior, având în medie 4 kg, cărnos
și zemos (cca. 90% apă), de formă sferică și de culoare verde într-o nuanță sau mai
multe. În interior este de culoare roz sau roșu datorită licopenului (întâlnit și la roșii),
cu gust dulce și răcoritor bogat în apă și săruri. Datorită conținutului scăzut de calorii
este bun în dietele de slăbire. Semințele sunt de culoare neagră, maro sau albă de
0,5–1 cm și sunt bogate în vitamina E.
În 2007, în Oklahoma a fot legiferată aserțiunea că pepenele ar fi o legumă, deoarece
face parte din familia cucurbitaceelor, deși dicționarele îl declară fruct.

În România este cunoscut în unele regiuni drept harbuz (

Moldova și Republica Moldova), lubeniță (Banat și 
Oltenia) sau curcubete / lebeniță (Ardeal). Una dintre
cele mai recunoscute regiuni ale țării pentru producția de
pepeni este zona Dăbuleni .