Sunteți pe pagina 1din 22

Bazele teoretice ale eticii

Noţiunea „etica” provine de la cuvântul


grecesc ethos (morav, obicei, caracter).
este considerată ştiinţă a comportamen­
tului, moravurilor;
 studiu teoretic al principiilor care
guvernează problemele practice,
este ansamblul regulilor de condui­tă
împărtăşite de către o comunitate anumită,
reguli care sunt fun­damentate pe distincţia
între bine şi rău.
Urmărind scopul de a traduce exact noţiunea de
etică din limba greaca în limba latină

marele filozof al Romei Antice, Cicero


a creat noţiunea de moralis (moral), de
la latinescul moris (număr) ce este
similar cuvântului grecesc ethos, care
consemnează după cum am remarcat
mai sus, caracter, temperament, modă,
obicei, croială a îmbrăcămintei.
Morala
este totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca
să trăim într-un mod omenesc; ansam­blul
prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi
individuali sau colectivi.
este ansamblul principiilor de dimensiune universal-
normaţivă (ade­seori dogmatică), bazate pe distincţia
între bine şi rău.
Hegel, „morală” înţelegea aspectul subiectiv al
acţiunilor întreprinse de oameni
iar prin „moralitate” - înseşi acţiunile în desfăşurarea
lor obiectivă şi deplină
Moralitatea
este un ideal în sens
normativ al termenului
ideal.
Astfel obiectul de studiu al eticii este morala sau
moralitatea unde morala, ca fenomen social, este o
formă a conştiinţei sociale care reflectă şi fixează în
principii, norme, reguli, cerinţele de comportare privind
raporturile dintre indivizi şi dintre aceştia şi
colectivitate (familie, societate, nji|iune, popor), iar
moralitatea aparţine sferei realului, adică a însuşirii şi
realizării în fapt a ceea ce este moral, a normelor
morale, a virtuţilor etc
Etica
este ştiinţa filozofică/sfera cunoaşterii generale care
studiază morala: esenţa, natura şi structura acesteia;
dezvăluie şi explică ansamblul de valori imuabile
elaborate şi acceptate prin consens, având valoare
naţională sau/şi universală - norme, reguli şi principii,
care ghidează conduita individului în viaţa personală,
în relaţiile interpersonale, în viaţa comunitară,
profesională şi cea socială, înzestrându-l cu o viziune
asupra perenităţii şi spiritualităţii vieţii.
Normele de conduită au existat în toate timpurile
(date, obiceiuri, legi); acestea s-au transmis prin
educaţie, din generaţie în generaţie.
Norma morală reprezintă un instrument de
constrângere morală, de îngrădire: un model
prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii
societăţii; un standard, etalon de comportament
social.
Normele, în general, se elaborează prin
două modalităţi
neorganizat (neinstituţionalizat): spontan, difuz (cutume, obiceiuri, tradiţii);
organizat (instituţionalizat): de către organizaţii, instituţii, agenţii specializate.
Normele au ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială:
creează un sistem de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale;
asigură cadrul normativ pentru: ordinea juridică şi socială;
permite evitarea şi rezolvarea conflictelor;
arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este);
nu stabilesc puncte, linii normative, ci o „zonă” în cadrul căreia sunt permise şi limite de variaţie.
Normele morale se pot clasifica astfel:
1. Norme generale (universale): sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în
timp şi influenţează toate activităţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea,
generozitatea);
2. Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate, vizând activităţi umane
particulare (normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi,
profesori, sportivi, economişti etc.));
3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale (norme de
protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri etc).
Principiile fundamentale ale eticii
Distingem trei principii fundamentale:
 1) principiul renunţării- este propriu mai multor tipuri istorice de
morală: moralei budiste, moralei creştine, moralei stoice. El înseamnă
renunţarea la ordinea reală şi la cea normative valorică a colectivităţii;
 2) principiul individualismului- este un principiu al raţiunii de
afirmare a individului impotriva celorlalţi şi impotriva colectivităţii;
 3) principiul colectivismului- este principiul oricărei morale şi
moralităţi, deoarece omul este o fiinţă socială, el trăieşte în colectiv şi
în diverse forme de colectivitate şi de comunitate umană. Coerenţa şi
stabilitatea într-o colectivitate nu sunt posibile fără respectarea de
către toţi a unui minim de cerinţe morale ale vieţii în comun şi fără
funcţionarea opiniei de grup, care asigură integrarea indivizilor în
viaţa colectivă şi corectarea comportamentelor inadecvate.
Normele pot să fie formulate:

ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine, oricând şi oriunde
-

într-o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne


abţinem să facem).

- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem
sau să ne abţinem să facem în anumite situaţii.

O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în
legitimă apărare!), permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele
încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!).
 Normele morale sunt norme sociale ce reglează comportamentul
omului în societate, relaţiile omului faţă de semenii săi şi faţă de sine.
Respectarea lor este asigurată de forţa opiniei publice, de convingerile
interioare ale personalităţii cu privire la bine şi rău, echitate şi
inechitate, virtute şi viciu, e.t.c.
 Prin principiile morale înţelegem un temei al sistemului normativ şi
totodată o modalitate de coordonare a normelor morale.
Funcţiile eticii

Funcţia cognitivă este funcţia cea mai importantă fiindcă


celelalte nu se pot realiza adecvat decât cu condiţia realizării ei.
Această funcţie s-a materializat de-a lungul timpurilor şi se
poate realiza pe trepte succesive: descriptivă, analitico-sintetică
şi explicativă

Descriptiva -sistematizare a datelor vietii morale cu anumite


tipologii sau tipuri de atitudini morale,relatii morale sau virtutii
morale.
Analitico-Sintetica-ea presupune o analiza a conexiunilor interne
si externe ale diferitelor fenomene morale,pleaca de la o analiza
globala si descopera toate componentele morale specifice.
Explicativa – factorii care explica
geneza,structura,tipurile,progresul moral si perspectivele acestui
progres.
Normativa sau Axiologica (Valorile)-
Exista un sir de modalitati de realizare a functii axiologice
sau normative.
Neutralitatea sau obiectivismul stiintific-care are pretentia ca
descrie si explica faptele pure fara sa ecranizeze puritatea cu
posibile aprecieri ale ei.
Estetismul amoral- reprezinta o varianta mai subtila a neutralitatii.
Pluralismul moral-prezent in doctrinele eticii care selecteaza doar
valori morale pozitive,doar formele binelui ignorind variantele
raului.
Dogmatismul etic- orientarea dogmatica prezinta sfera valorilor, a
faptelor ce stirnesc dorinta,tine de necesitate,deci tine de trebuie
pentru ca trebuie.
Funcţia persuasivă
este o funcţie de convingere. Însa, este necesar să
remarcăm, că funcţia în cauză se realizează în forma ei
optimă de la bun început în discursul etic în/şi prin
realizarea primelor două funcţii, cea cognitivă şi cea
normativă. Înainte de a se constitui ca funcţie a
discursului etic, persuasiunea este prezentă în sfera
concretă a vieţii morale, deoarece opinia publică
recurge spontan la toate procedeele indicate încît
discursul etic, este, din acest punct de vedere, o expresie
teoretizată a opiniei publice, iar autorul discursului –
un reprezentant sau un mandatar al ei.
Funcţia educativă
a eticii a fost dezvăluită încă în antichitate de Platon şi
Aristotel. Pentru Platon, cunoaşterea binelui arc un
efect nemijlocit educativ, ea antrenează direct
respectful şi practicarea lui, iar pentru Aristotel,
cunoaşterea binelui nu antrenează direct şi
respectarea sau practicarea lui, deoarece există atâţia
oameni care ştiu ce trebuie să facă, şi totuşi nu fac ceea
ce ştiu că trebuie să facă.
Ca rezultat posibilitatile formative ale eticii sunt reale dar sunt
concomitent limitate deoarece sunt conditionate de un sir
de factori:

Etica numai explica,orienteaza,dezvolta in fon prealabil de moralitate.


Omul este educat de familie,Mass-media,scola,societate(grup) fiind
orientat convergent si in acest sistem global,etica este doar o
componenta functionala.
Exista unor modeli reale de comportament intruchipate in caractere
fiind o confirmare a moralitatii colective reale, module de
comportament sunt si o ilustrare a unei moralitati superioare posibile
si neesare unei colectivitati.
Posibilitatile formative sunt conditionate de insasi natura demersului
etic.
 Considerind educatia nu doar un mijloc de formare a cunoştintelor ci
şi modalitatea de a pregati omul de miine, specialistii au incercat sa
explice functiile educatiei:
functiile educatiei:

Functia de selectare si transmitere – a valorilor de la


societate la individ
Functile e dezvoltare-a potentialului biopsihic al omului.
Functia de pregatire-a omului pentru social.
Functia cognitiva (cunoaştere)
Functia axiologica , valorifică
tuturor factorilor educativi (gradinita, scoala, familie,),
intre actiunea diferitilor agenti care actioneaza prin
intermediul acestor factori (corpul didactic, parinti,
grupul, colectivul de elevi).
Obiectul eticii

Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe


una din cele mai importante laturi ale existenţei
umane şi sociale.
Morala pedagogică – componentă a conştiinţei general-
umane
etică profesională este utilizată de cele mai multe ori pentru desemnarea unui
cod moral al unor oameni ce aparţin unei profesii anumite. Spre exemplu
„Jurămintul lui Hippocrate”; „Codul onoarei judecătorului”; „Codul etic al
notarului” etc.
 Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor
profesii, de interesele corporative, de cultura profesională
Etica profesională este compusă din diverse norme de conduită şi de anumite
coduri deontologice. Termenul de „normă” are ca sinonime „model”, „standard”,
„regulă”, „lege”. Norma de reglementare se caracterizează prin:
 1) faptul că este emisă de cineva, îşi are sursa în voinţa unei autorităţi
normative;
 2) se adresează unor agenţi numiţi subiecţii normei; pentru a-şi face
cunoscută voinţa de către subiect, autoritatea promulgă norme, iar pentru a-şi
face efectivă voinţa, autoritatea adaugă o sancţiune sau o ameninţare cu
pedeapsa.
distingem etica pedagogului, etica medicului, etica judecătorului etc.
 Etica pedagogică il obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi să manifeste
faţă de acesta o exigenţă respectivă; să menţină propria reputaţie şi reputaţia colegilor
săi; să se îngrijească de credibilitatea morală a societăţii faţă de învăţător.
 Etica psihologului este determinată de specificul profesiei de psiholog, care se referă la
confidenţa informaţiei avută de la client, cît şi faptul ca să nu-l facă dependent de
serviciile psihologului, ci să-l orienteze spre identificarea soluţiilor de sine stătător.
 Etica istoricului îl obligă pe istoric să scrie doar adevărul despre cele identificate, să
prezinte informaţia correct şi nu în dependenţă de circumstanţe sau la comanda
guvernării statale.
 Etica tehnologiilor informaţionale indică faptului că inginerii, savanţii şi tehnicienii
prin rezultatele activităţii sale determină calitatea şi condiţiile vieţii oamenilor în
societatea informaţională. Totodată tehnicietii sunt obligaţi de a nu perturba activitatea
altor utilizatori ai reţelei informaţionale cît şi de a prevedea cosecinţele sociale ale
programelor/ sistemelor elaborate.
 Etica asistentului social cere să fie acordate servicii sociale la nevoile solicitanţilor şi
intervenţia asupra tuturor aspectelor problemei de rezolvat, cu responsabilitate, în
beneficiul persoanelor deservite.
 Etica medicinală cere să fie întreprins totul pentru a ocroti şi salva viaţa pacientului
indiferent de dificultăţi; să fie păstrat principiul confidenţialităţii a tot ceea ce pacientul
îi spune medicului în cabinetul de consultaţii; în nici un caz medicul nu trebuie să
1. Idealul moral reprezinta nucleul oricarui sistem moral. Este axa
Conţinutul moral

in jurul caruia graviteaza toate celelate elemente ale sistemului


moral. El este considerat ca o imagine a perfectiunii din punct de
vedere moral,care cuprinde ,sub forma unui model chintesenta
morala a personalitatii umane.
Esenta idealului moral se manifesta prin valorile, normele sau
regulile morale
Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigente ce se impun
comportamentului uman in virtutea idealului moral. Dintre cele
mai semnificative valori morale, putem infatisa cele de patriotism,
atitudine fata de demoicratie, de munca, libertate, onestitate,
cinste, responsabilitate, eroism, cooperae, modestie.
Normele, preceptele si regulile morale sunt considerate ca fiind
modele sau prototipuri de comportare morala, elaborate de
societate sau de o comunitate mai restransa si aplicabile unei
situatii date.