DEVIZĂ:  

LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE

FRANȚA
Capitala – Paris

◦Suprafața – 643.801 mii km2

(dacă sunt incluse și departamentele de peste mări)

◦Populația – 67,2 mil. loc.

 Componența teritoriului și PEG
◦ Franţa este una din marile puteri economice, politice şi
militare ale lumii contemporane, ţară ce a adus un aport
deosebit în istoria, ştiinţa şi cultura mondială.
◦ După suprafaţa teritoriului Franţa cedează în Europa doar
Rusiei şi Ucrainei. Teritoriul Franţei include partea
continentală (cea mai mare şi importantă parte a ţării) insula
Corsica şi o mulţime de insule mici din Marea Mediterană si
Oceanul Atlantic.
 După structura de stat Franţa
este republică prezidenţială
◦ Activitatea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (compus din
Senat şi Adunarea Naţională), iar cea
◦ executivă - de preşedinţie şi de Consiliul de Miniştri.
◦ Din punct de vedere al organizării administrativ-teritorial Franţa este
împărţită în 96 departamente Statului îi mai aparţin aşa numitele “departamente
şi teritorii de peste mări” - adică posesiunile sale coloniale: Guiana Franceză,
Martinica, Guadelupa, Noua Caledonie, Polinezia franceză. Franţa este situată în
Europa de Vest, având două “ferestre maritime”: atlantică şi mediteraniană.
◦ Saint Pierre și Miquelo
◦ Noua Caledonie
◦ Polinezia franceză(Ins. Societății,
Tuamotu, markize, Tubuai, Bas etc.)
◦ Guadelupa
◦ Martinica
◦ Mayote (NE de Madagascar)
◦ La Reunion (NE de Madagascar)
◦ Crozet (Oc.Indian)
◦ Kerguelen (Oc.Indian)
◦ Kliperton (Oc.Pacific)
◦ Sent Pol (Oc.Indian)
◦ Amsterdam (Oc.Indian)
◦ Wollis și Futuna (Oceania, lângă Fiji)
◦ Teritoriile Antarctice de Sud (Oc.Indian)
 PEG
◦ Franţa este situată în Europa de Vest, Ieşirea largă la mare, prezenţa
multor golfuri favorabile pentru navigaţie și a estuarelor rîurilor mari, a
determinat dezvoltarea transportului maritim, și a comerţului exterior.
◦ Teritoriul Franței este traversat de multe căi comerciale si de transport
terestru, aerien, și maritim de importanță internațională, care duc spre
Europa de Nord, Centrală și de Sud.
◦ A crescut rolul situaţiei geografice a Franţei după construcţia tunelului
submarin prin Marea Mânecii care realizează legătura cu Marea
Britanie.
 Franța

◦ se învecinează cu ţări înalt dezvoltate cum ar fi Belgia, Luxemburg,

Germania, Elveţia, Italia, Spania, majoritatea fac parte din Uniunea Europeană.
În apropiere de hotarele Franţei se află și cele mai industrializate regiuni ale
ţărilor vecine: Ruhr (Germania); Flandria (Belgia, Olanda); Piemont și
Lombardia (Italia); Catalonia (Spania), fapt ce permite efectuarea
legăturilor strânse de producţie şi comerciale cu aceste regiuni.
◦ Poziția geografică foarte favorabilă în mijlocul ţărilor înalt dezvoltate ale
Europei, de rând cu avantajele mari în urma acestea, a avut şi aspecte negative,
atrăgând cuceritori, Franţa fiind deseori “arenă de război”. Avantajoasă este şi
situaţia ţării faţă de bazele de materii prime de importanţă mondială (Africa de
Nord, Orientul Apropiat, Marea Nordului).
 Condiții naturale
◦ Franța dispune de condiţiile naturale favorabile şi
prielnice pentru viaţa şi activitatea economică a
populaţiei. Majoritatea teritoriului ţării este ocupat
de cămpii (bazinul Parisului, al Acvitaniei,
câmpiile maritime) şi podişuri (Masivul Central,
Armorican, etc.) ce nu prezintă dificultăţi pentru
economie. Munţii înalţi de vârstă alpină (Alpi,
Pirinei) şi mijlocii de vârstă hercinică (Vosgi) deţin
doar fâşii înguste la hotarele ţării. Clima, pe cea
mai mare parte a ţării, este temperat-oceanică, cu
precipitaţii între 600-1000 mm anual, cu vară caldă
şi umedă, și iarnă blândă (temperaturile de iarnă
sunt pozitive aproape pe întreg teritoriul ţârii) în
perioada cărei râurile nu îngheaţă. În sud-estul
Franţei clima este subtropicală mediteraneană.
 Condiţiile naturale
◦ permit cultivarea în Franţa a tuturor culturilor zonei temperate, iar în sudul
ţării şi a celor subtropicale. Franţa este bogată în variate resurse naturale, dar
rezervele nu acoperă cerinţele foarte mari ale economiei naţionale, fiind astfel
nevoită să apeleze la masive importuri. Din resursele subsolului cele mai
importante sunt minereurile de fier, rezervele totale fiind apreciate la 8 mld.
Tone.
◦ Cel mai mare zâcămînt se află în Lorena, care concentrează 3/4 din rezervele
totale a ţării. Alte zăcăminte de minereu de fier se găsesc în Normandia şi
munţii Pirinei. Din metalele neferoase Franţa dispune de rezerve apreciabile
de bauxită (circa 70 mii. tone cu un conţinut de alumină în rocă de 50-60%),
localizate în sudul ţării – în provinciile Provance și Languedoc.
 Resurse energetice
◦ Franţa este slab asigurată cu resurse energetice. Rezervele de
cărbune sunt apreciate la circa 0,5 mlrd tone, petrol - 30 mil
tone, gaze naturale - 70 md. m3, rezerve care sunt insuficiente
pentru economia naţională. Cărbunele de piatră, de calitate
inferioară, este localizat în provincia Lorena, în nordul ţării şi în
Masivul Central. Pe cămpia Acvitaniei s-au descoperit mici
zăcăminte de petrol (bazinul - Parantis) şi gaze naturale
(bazinul - Lacg). Rezervele de uraniu ale Franţei, concentrate
în special în Masivul Central, care sunt printre cele mai mari în
Europa.
 Din resursele nemetalifere
◦ mai însemnate sunt sărurile de caliu cu rezervele de 1,5 mlrd. tone din Alsacia,
şi cele de natriu. Franţa este bine asigurată cu resurse acvatice. Reţeaua
hidrografică este densă, cu râuri bogate în apă, care posedă un important
potenţial hidroenergetic de peste 100 mlrd. kwh annual, cedează în Europa
doar Norvegiei şi Suediei. Jumătate din potențialul hidroenergetic naţional
revine Rhonului şi afluenţilor săi alpini, iar 1/5 - râurilor din Masivul Central.
Franţa dispune şi de considerabile resurse mareemotrice, mai ales în peninsula
Bretagne unde mareele ating valori de 12-16 m. Este bine asigurată cu resurse
funciare, predomină solurile fertile brune de pădure şi podzolice, în sudul ţării
- solurile cafenii.
 Natura Franţei are un grad înalt de
valorificare antropică.
◦ Astfel 56% din suprafaţa totală revine terenurilor agricole, și 16% - localităţilor
şi altor construcţii. O mare bogăţie a ţării sunt păşunile şi fâneţele naturale, care
constituie 21% din suprafaţa ţării, mai extinse fiind în nordul şi nord-estul
Franţei. Gradul de împădurire a Franței este de 28%, iar rezervele forestiere
alcătuiesc 1,3 mlrd m3 de lemn, și deține locul IV în Europa.
◦ Mai împădurite sunt regiunile montane şi Acvitania.
◦ Clima prielnică și favorabilă, natura pitorească, plajele maritime, patrimoniul
cultural crează un valoros potenţial de resurse recreative.
 Populația
◦ După numărul populaţiei Franţa deţine locul III în Europa. Creşterea
demografică în prezent, este destul de lentă.
◦ Sporul natural în prezent este în jur de 0,2%. Creșterea lentă se reflectă asupra
structurii pe vârste a populaţiei, în care este înaltă ponderea vârstelor
înaintate de peste 60 ani şi constitue 26% (anul 2018). Acest proces de
"îmbătrânire demografică” cauzează probleme în asigurarea ţării cu forţă de
muncă. Insuficienţa braţelor de muncă este acoperită de imigraţia muncitorilor
din alte ţări. Printre imigranţi predomină portughezii, algerienii, marocani,
spaniolii, italienii, turci, tunisieni. În acelaşi timp, în ţară sunt înregistraţi circa
3 mil. șomeri din populaţia activă, care poate avea consecinţe negative asupra
vieţii social-economice a ţării
 Populația
◦ În structura populaţiei pentru anul 2018 – 77,4% sunt angajaţi în sfera serviciilor, 20,1% în
industrie şi numai 2,5% în agricultură.
◦ Densitatea medie a populaţiei în Franţa constituie 199 locuitori/km2 (anul 2018). Mai înaltă este
densitatea în regiunile industriale: pariziană (900 loc/km2), de Nord şi Nord-Est (320 loc/km2),
Riviera franceză (290 loc/km2). Slab populate sunt regiunile cu condiţii naturale mai puţin
prielnice: Champagne-Ardenne, Auvergne, insula Corsica, zonele montane unde densitatea
medie este de circa 30-50 loc/km2.
◦ Nivelul de urbanizare în Franţa este înalt - circa 81% (anul 2018).
◦ Aglomerația Parisului, care constituie peste 13 mil. Locuitori şi este cea mai mare în Europa
Occidentală. Parisul este de asemenea cel mai dens populat oraş european - circa 22 mii
locuitori la km2. Alte aglomeraţii milionare sunt: Lyon (2,1 mln.), Marsilia (1,7 mln.) Lile (1,1
mln.). Politica regională dusă în ţară are ca scop reducerea creşterii aglomeraţiei pariziene (spre
exemplu este interzisă construirea noilor uzine) şi stimularea dezvoltării centrelor provinciale şi
a oraşelor mici. În componenţa naţională a populaţiei Franţei predomină francezii – 93,1%, ce
aparţin grupei romane de limbi, Din minorităţile naţionale mai numeroşi sunt alsacienii,
bretonii, corsicanii. Franţa este o ţară catolică, circa 65% din populație.
 Economie
◦ După volumul PNB (2840 mlrd dolari SUA în anul 2018) Franţa deţine locul V
In lume şi al doilea in Europa, fiind timp de cîteva secole una din principalele
puteri economice mondiale.
◦ Franţa are un nivel foarte înalt de dezvoltare social-economică și conform
estimărilor ONU se situează pe locul 26 în lume după “Indicele dezvoltării
umane” (anul 2018).
◦ Toate ramurile economiei au fost reutilate şi înzestrate cu tehnologii moderne, un
nivel mai avansat avînd aşa ramuri ca electronica, electrotehnica, mecanica de
precizie, energetica nucleară, aeronautica.
◦ Un rol stimulatoriu însemnat pentru lărgirea pieţei de desfacere l-a avut
integrarea în cadrul Uniunii Europene, Franţa fiind unul din fondatorii
“Pieţei Comune”.
Economia Franţei este înalt monopolizată
◦ Monopolurile naţionale şi transnaţionale deţin poziţiile cheie în
industrie, comerţ, sfera bancară. Peste 90% din producţia
naţională de automobile revine celor două mari companii:
Renault” şi “Peugeot-Citroen”.
◦ Capitalul străin a luat sub control ramurile moderne ale economiei:
tehnologiile de vârf - 70%, ramurile chimiei fine - 55%, industria
gazopetrolieră - 52%.
◦ Franţa se caracterizează, de asemenea, prin gradul înalt de participare a sectorului de stat în economie, căruia îi
revine 1/4 din producţia industrială şi controlează aşa ramuri ca industria carboniferă, electroenergetica,
transportul feroviar, multe întreprinderi chimice, metalurgice, constructoare de maşini, inclusiv şi constructoare
de automobile în frunte cu cea mai mare companie a ţării “Renault” etc. De menţionat că Franţa cedează SUA,
Japoniei, Germaniei după nivelul de concentrare a producţiei la întreprinderile mari, după gradul de înzestrare a
economiei cu tehnică modernă şi utilizare a tehnologiilor de vârf, după productivitatea muncii.
După structura ramurală a economiei

Franţa este o țară industrială – 19,9% din volumul PNB

revin industriei, ceea ce este aproape de 10 ori mai mult
decât contribuţia agriculturii în PNB (circa 2%).
Un rol în economia naţională îl are sfera serviciilor, in care
se realizează deja 77,4% din PNB al tării (anul 2018).
 Industria
◦ Este ramura principală a economiei naţionale. Pentru industria Franţei este
specific ponderea mare a producţiei obiectelor de consum, îndeosebi textile,
confecţii, articole de lux, parfumerie etc.
◦ După al Doilea Război Mondial ramurile principale ale industriei au devenit:
industria constructoare de maşini (în special au avansat ramurile moderne:
electronica, industria automobilelor, aviarachetară), industria chimică,
energetica nucleară, care de rând cu industria uşoară și alimentară, sunt
în prezent ramuri de specializare internaţională ale industriei Frantei.
 Energetica
◦ Una din ramurile fundamentale ale industriei este energetica. Franţa nu
dispune de resurse însemnate de combustibili (cărbune, petrol, gaze
naturale), deaceea 2/3 din combustibilul consumat se importă - aproape tot
petrolul, 1/2 din cărbune şi 2/3 din gazele naturale, astfel că economia țării
este foarte dependentă de conjunctura pieţei mondiale a surselor energetice.
Baza carboniferă a ţării este provincia Lorena, urmată de bazinul de
Nord și creşte extractia cărbunelui în Masivul Central. Crește consumul de
petrol anual și se importă petrol din zona Golfulului Persic, Africa de Nord,
deaceea rafinăriile se află în regiunea porturilor - Marsilia, Sena
Inferioară, Bordeaux, Nantes, precum şi de-a lungul conductelor de petrol
- aglomeraţia Paris, Lyon, Strasburg. Producţia de gaze naturale este
modestă (circa 6 md m3) şi este localizată în sud-vestul ţării (Lacg).
 Energetica
Cea mai mare parte a necesarului de gaze naturale se importă: în special din Olanda, Rusia (prin
gazoducte) şi Africa de Nord (gaz lichefiat transportat cu metanierele în porturi şi ulterior prin
conducte spre interior).
Franţa este un mare producător de energie electrică - circa 535 md kwh. (anul 2018)- locul VIII în
lume, fiind depăşită în Europa doar de Rusia şi Germania.
Structura ramurală a electroenergeticii franceze este unicală: 79% din totalul energiei electrice se
produce la CNE, circa cîte 9% - la CHE şi CTE, restul - la alte tipuri de centrale. În prezent Franţa
deţine locul II în lume (fiind depăşită doar de SUA) după capacităţile instalate la CNE – 65 mil. kw în
anul 2018).
Materia primă este predominant proprie: minereurile de uraniu se extrag în Masivul Central şi alte
regiuni, parţial se importă din Africa. Potenţialul hidroenergetic al ţării este aproape în întregime
valorificat, cele mai multe hidrocentrale fiind localizate pe Rhone, în Masivul Central, munţii Pirinei,
Alpi. Franţa este lider mondial în domeniul utilizării energiei mareelor. În estuarul r. Ranes din
Bretagne funcţionează cea mai mare centrală mareemotrică din lume cu capacitatea de 240 mii kw.
Se proiectează construcţia unei centrale şi mai mari (capacitatea 12 mil. kw.) în golful Saint-Mishel.
 Metalurgia feroaselor
◦ este o ramură foarte importantă, și dispune de materii prime proprii, dar și
importă din Suedia și Brazilia. Producţia de oţel constituie anual circa 16 mil.
tone (anul 2018).
◦ Principala bază metalurgică rămîne a fi provincia Lorena, unde se află
minereuri de fier şi cărbune cocsificabil locale (centrele Nancy, Thionville,
Metz).
◦ A crescut însemnătatea centrelor din apropierea porturilor, ce
funcționează pe baza materiei prime importate din Fos (lângă Marsilia),
Dunkerque, precum şi a regiunilor montane, lângă CHE (Masivul,
Central), unde s-a dezvoltat electrosiderurgia.
◦ Din ramurile metalurgiei neferoaselor mai importantă este industria
aluminiului, care funcţionează atît pe baza zăcămintelor proprii de bauxită din
sudul ţării.
 Metalurgiei neferoaselor
◦ Franţa deţine locui II în Europa la extracţia bauxitei. Se
dezvoltă industria de rafinare a cuprului pe baza importului
de concentrate de cupru.
◦ Uzinele de producţie a aluminiului şi a cuprului sunt situate în
apropiere de CHE (energie electrică ieftină) din Alpi şi Pirinei.
Pe masivul Central este localizată topirea plumbului şi
zincului, de asemenea din concentrate importate.
 Industria constructoare de maşini
Principala ramură este producţia mijloacelor de transport printre care se remarcă industria
automobilelor. Franţa este unul din întemeietorii acestei ramuri: în anul 1898 primul
automobil a fost construit de Lui Renault într-o suburbie a Parisului. În prezent Franţa
deţine locul 10 în lume, cu o producţie de circa 2 mil. unități (anul 2018), din care circa
90% - sunt autoturisme. Peste 9/10 din automobile sunt produse de firmele Renault”
(companie de stat) şi “Regeot-Talbot-Sitroen” (companie privată).
Industria aviarachetară este o ramură de profil a Franţei. După numărul de angajaţi şi
volumul producţiei Franţa deţine locul III în lume împreună cu Marea Britanie.
Pentru repartizarea teritorială a ramurii este specifică concentrarea ei în sud şi sud-vest (din
considerente ale condiţiilor climatice şi a aşezării strategico-militare) la Toulouse,
Bordeaux, Bourrges ş a. Se produc diverse aparate de zbor, civile şi militare, fiind pe larg
cunoscute avioanele de pasageri “Airbus” (în cooperare cu Germania, Marea Britanie şi
Spania), iar celebra companie “Concorde” (în cooperare cu Marea Britanie) și-a încetat
producția încă la începutul anilor 2000, din cauza prețurilor foarte mari la exploatarea
avioanelor. Sunt pe larg exportate și avioanele militare din seria Caravelle și Mirage. Bogate
tradiţii are industria navală franceză. Localizatăultimul timp, în construcţia navelor
 ICM
Bogate tradiţii are industria navală franceză. Localizată ultimul timp, în construcţia
navelor gigantice: tancuri petroliere, metaniere. La Toulon, Brest se produc nave
militare. în centrele tradiţionale: Saint-Nazaire, Marsilia, Dunkergue.
Pentru repartizarea teritorială a ramurii este specifică concentrarea ei în sud şi sud-
vest (din considerente ale condiţiilor climatice şi a aşezării strategico-militare) la
Toulouse, Bordeaux, Bourrges ş a.
Se produc diverse aparate de zbor, civile şi militare, fiind pe larg cunoscute
avioanele de pasageri “Airbus” (în cooperare cu Germania, Marea Britanie şi
Spania), iar celebra companie “Concorde” (în cooperare cu Marea Britanie) și-a
încetat producția încă la începutul anilor 2000, din cauza prețurilor foarte mari la
exploatarea avioanelor.
Sunt pe larg exportate și avioanele militare din seria Caravelle și Mirage
 ICM
◦ La Toulon, Brest se produc nave militare. Franţa este un însemnat producător
de locomotive și vagoane.
◦ Dinamic se dezvoltă electrotehnica şi îndeosebi electronica, Franţa dispunînd de
cadre înalt calificate, un potenţial ştiinţific şi tehnico-tehnologic remarcabil.
Franţa s-a specializat predominant în fabricarea maşinilor, aparatelor şi
echipamentelor electrice şi electronice industriale şi mai puţin a celor
destinate consumului casnic. O parte considerabilă din întreprinderile acestei
ramuri aparţin capitalului străin: american, german, olandez.
◦ Uzinele sunt localizate în marile centre urbane ce dispun de cadre, tehnologii şi
instituţii de cercetări ştiinţifice corespunzătoare: aglomeraţia capitalei, ce
asigură 40% din producţia ramurei, Lyon, Marsilia ş. a.
 Industria chimică
◦ Este o ramură veche industrială complet reînnoită şi reprofilată.
Pentru repartiţia geografică a întreprinderilor chimice este specifică
specializarea în anumite subramuri.
◦ În Lorena se dezvoltă chimia cărbunelui; în Alsacia - producerea
îngrăşămintelor de potasiu; în sud- vest - chimia gazului şi a
lemnului; în apropierea CHE din Alpi şi Pirinei - electrochimia, în
porturile mari maritime (Marsilia, zona Senei Inferioare ş. a.),
petrochimia; în regiunea Lyonului - producerea fibrelor şi a
coloranţilor, în aglomeraţia Parisului - ramurile chimiei fine
(parfumeria, cosmetica, farmaceutica) etc.
 Industria uşoară şi alimentară
Ramuri de specializare internaţională. În cadrul industriei uşoare se evidenţiază cea
textilă, concentrată în Lyon - principalul centru, vestit prin fabricarea ţesăturilor
din mătase naturală, iar în prezent - ţesături din fibre chimice, nord-estul ţării
(regiunea Roubaix-Tourcoing) este specializat în fabricarea ţesăturilor din bumbac,
lînă, iută, in. Franţa este renumită în lume prin producţia de confecţii, tricotaje,
încălţăminte, de calitate foarte înaltă. Centrul principal este aglomeraţia Paris -
“capitala mondială a modei”.
O dezvoltare amplă o are producţia de vinuri, Franţa împărţind locul întâi - doi în
lume, cu Italia. Sunt renumite vinurile din regiunile Champagne, Bordeaux, valea
Loirei, cognacurile franceze.
Producţia de brânzeturi (locul II în lume după SUA) este o altă ramură importantă a
industriei alimentare. De asemenea se produc cantităţi mari de conserve, sucuri,
uleiuri vegetale, zahăr etc.
 Agricultura
◦ Franţa este unul din cei mai mari producători agricoli din lume. Ea
deţine locul II în lume la producţia de struguri, brânzeturi, sfeclă-de-
zahăr, locul I în Europa la producţia cerealelor, grâului, porumbului,
merelor, cărnii, laptelui. Cu toate că în agricultură sunt antrenate doar
2,5% din populaţia ocupată, ea asigură aproape pe deplin necesităţile
ţării în produse alimentare, iar la costul producţiei agroalimentare
exportate Franţa este depăşită doar de SUA. Agricultura Franţei este de
tip modern, comercială, înalt intensivă. Relaţiile agrare se
caracterizează prin prezenţa gospodăriilor private fermiere, care au fost
modernizate. Gospodăriile au un grad înalt de înzestrare tehnico-
materială, folosesc soiuri moderne selecţionate de plante şi animale
etc.
 Agricultura
Agricultorii francezi sunt susţinuţi de către stat prin credite și
subsidii. Avantajoasă a fost lărgirea pieţei de desfacere în
cadrul “Pieţei Comune” - “Uniunea Europeană”, unde Franţa
este principalul producător agricol. Agricultura Franţei poartă
un caracter universal, iar în structura producţiei predomină
zootehnia căreea îi revine 55% din costul producţiei agricole.
În fitotehnie locul de frunte revine cerealelor, care ocupă cele
mai mari suprafeţe cultivate. Cea mai importantă cultură
cerealieră este grâul (deţine 1/4 din terenurile arabile) răspândit
pe larg în gospodăriile agricole ale Franţei.
 Agricultura
◦ Recolta de grâu la hectar este printre cea mai ridicată în lume (65
chintale). În prezent Franţa deţine locul V pe Glob cu o producţie
anuală medie de circa 40 mln. tone. Porumbul este cultivat mai
mult în sud-vest, datorită agrotehnicii moderne se obţine în medie
circa 71 ch/ha. Pe litoralul mediteranean şi în cursul inferior al
Rhonei, pe terenurile irigate se cultivă orezul. Din plantele tehnice o
importanţă mare o are cultivarea sfeclei de zahăr, la recolta căreea
(circa 37,5 mln. tone) Franţa cedează în lume doar Rusiei. Alte
culturi industriale sunt inul - în nordul ţării, tutunul, hameiul,
floarea soarelui - la producţia căreea Franţa deţine locul IV în lume,
plantele aromatice pentru industria parfumerică (pe litoralul
mediteranean).
 Agricultura
◦ Este renumită Franţa prin cultivarea viţei-de-
vie, larg răspândită pe tot teritoriul ţării
cu excepţia nord-vestului. Suprafeţe mari
sunt ocupate cu viţă-de-vie în provinciile
Champagne, Burgundia, Provance, în valea
râurilor Garonne, Loire etc. Franţa ocupă
locul II (după Italia) în lume la producţia
de struguri. Este renumită prin producţia
vinurilor de calitate înaltă - şampania,
cognacurile, vinurile de Burgundia, roşii de
Bordeaux etc. În regiunile mediteranene, mai
ales în Corsica, se cultivă plantele citrice,
măslinul, migdalul; Normandia, Bretagne,
Lorena sunt regiunile principale de
pomicultură temperată. Pretutindeni se
cultivă legumele, cartoful s. a.
 Agricultura
◦ Ramura principală a agriculturii este creşterea animalelor.
Predomină creşterea bovinelor pentru lapte şi carne, în special în
Normandia şi Bretagne, unde există suprafeţe mari de păşuni
naturale calitative. După şeptelul bovinelor (circa 19 mln. capete)
Franţa ocupă locul II în Europa, după Rusia. Creşterea ovinelor este
concentrată pe Masivul Central şi regiunile premontane din Pirinei şi
Alpi, iar creşterea porcilor este mai mult localizată în bazinul
Parisului unde este o bază de nutreţ (deşeurile de la prelucrarea
sfeclei-de-zahâr, a cerealelor şi plantelor uleioase). Pe larg este
răspândită creşterea păsărilor, iar în marile aglomeraţii urbane
poartă un caracter intensiv industrial. În regiunile litorale un rol
important îl joacă pescuitul.
 Transportul
◦ Franţa dispune de un sistem de transport complex, bine dezvoltat
şi înzestrat cu mijloace tehnice moderne. În traficul intern mai
importante sunt transportul feroviar şi cel rutier. Franţa are
realizări remarcabile în transportul feroviar. După lungimea căilor
ferate (circa 34 mii km) şi randamentul transportului feroviar ocupă
unul din primele locuri în lume. Ea este una din puţinele posesoare
de căi ferate de mare viteză. Superrapidul (TVG) Paris-Lyon
atinge o viteză de peste 450 km/h. Multe căi ferate sunt
electrificate. Transportul rutier predomină în traficul de pasageri, a
producţiei agricole. De mare importanţă este şi transportul prin
conducte, care asigură livrările de petrol şi gaze naturale din
porturi şi din alte ţări spre regiunile interne.
 Transportul
◦ În legăturile economice externe rolul principal îl joacă flota maritimă
comercială, care este completată cu cele mai moderne şi specializate
nave. Porturile principale maritime: Marsilia - al doilea în Europa
după trafic (circa 120 mln. tone), Le Havre, Nantes, Saint Nazaire,
Bordeaux, sunt situate în gura râurilor mari navigabile. Importanţă
deosebită are tunelul submarin pe sub Marea Minecii, ce asigură
legătura între localităţile Cheriton (Marea Britanie) şi Frethum
(Franţa), intrat în funcţiune din anul 1995. Este bine dezvoltat
transportul aerian, cu centrul principal la Paris, care deserveşte anual
peste 72 mln. pasageri (anul 2018). Campania aeriană de stat “Air
France” deţine locul IV în lume la traficul de mărfuri si al X-lea - la
tractul de pasageri (anul 2018).
 Relațiile externe
◦ După volumul comerţului exterior (circa 1,3 trln. dolari SUA în anul
2018) Franţa deţine locul V în lume. Franţa întreține relaţii
economice cu peste 100 ţări din lume. 1/2 din import îl constituie
materiile prime minerale (îndeosebi petrol, minereuri) şi produse
agricole (doar de origine tropicală), restul revenind maşinilor şi
utilajelor (24%), produselor chimice etc. În export predomină
maşinile şi utilajele (automobile, avioane, nave maritime,
electrotehnică si electronică, utilaje pentru auto-motoenergetică,
maşini militare ş. a.) - 35% din total. Produselor agroalimentare le
revin 18%, iar producţiei industriei uşoare - 14% din costul
exportului. Principalii parteneri în comerţul exterior al Franţei sunt,
ţările “Uniunii Europene” - 45% din total, Germania - principalul
partener comercial (15% din volumul comerţului exterior), Spania,
 Relațiile externe
◦ O importanţă mare o au de asemenea SUA, ţările OPEC, fostele
colonii. În structura relaţiilor economice externe ale Franţei un loc
deosebit îl ocupă exportul de capital, Franţa având circa 45 md.
dolari SUA investiţii peste hotare, în special sub forma creării
filialelor companiilor franceze. Principala sferă de investiţii este UE.
O ramură de profil a economiei franceze este turismul
internaţional. Anual Franţa este vizitată de peste 50 mln. turişti
străini, iar venitul de la deservirea lor constituie circa 15 md. dolari
SUA. Turiştii sunt atraşi de obiectele naturale: Coasta de Azur,
regiunile montane alpine, muzeele, arhitectura şi faima Parisului,
diverse obiecte naturale şi istorice din alte regiuni ale Franţei.