Dimensiunea religioasă a

existenței
Religia și spiritualitatea
 Religia  este  credința  în  supranatural,  sacru sau divin , fiind o componenta
importanta a culturii unui popor și ea poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările
oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una
sau mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a
scopului sau înţelesului vieţii.

 Termernul „religie” provine de la cuvantul latin „re-ligio”, care, in traducere literala,

inseamna „legatura”. Dupa parerea credinciosilor, factorul cel mai de seama al religiei il
constituie legatura omului cu divinitatea.

 Sentimentul religios se manifesta atat in cadrul bisericii, cat si dincolo de zidurile ei.
Legatura dintre om si divinitate
 De-a lungul timpului legatura dintre om
si divinitate s-a pastrat si in unele cazuri
a devenit poate mai puternica.

 Aceasta legatura s-a intarit mai ales in

Evul Mediu atunci cand perioadele des
repetate de foamete, marile epidemii,
catastrofele naturale, razboaiele dese si
alte forme de violenta, au dus la nevoia
omului de a se adaposti , de a se simti in
siguranta aflati sub protectia unei
providente .

 În Evul Mediu, temelia culturii este

religioasă.
Biserica și sentimentul religios
 Începuturile vieţii creştine pe pământul românesc stau sub semnul activităţii Sfântului
Apostol Andrei, care a predicat in Dobrogea. În celelalte părţi credinţa creştină a
pătruns prin predica unor episcopi, horepiscopi şi preoţi, sosiţi din Imperiul Roman.

 La români învăţătura creştină n-a fost impusă de nici o autoritate politică sau de stat, aşa
cum s-a întâmplat cu toate popoarele din jurul nostru.

 Inceputurile culturii scrise , a romanilor , sunt profund legate de viata lor spirituala, de
credinta in Dumnezeu si de raportarea la sacru a fiecarui individ, fie el om simplu,
slujitor al bisericii sau voievod. Religia, alaturi de istorie, este cel dintai fundal de
manifestare a culturii scrise si a literaturii.

 Secole de-a rândul Biserica Ortodoxă strămoşească a desfăşurat o uriasă activitate

culturală în ţările româneşti, în incinta mânăstirilor şi bisericilor s-au născut primele
şcoli româneşti, în altele s-au copiat valoroase manuscrise şi s-au tipărit cărţi de slujbă si
de învăţătură creştină.
Primele scrieri creștine
Cartea religioasa romaneasca este mai intai o carte de cult in limba slavona, apoi o carte de
cult in limba romana.
 Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul Europei,
un spatiu complex format pe temeliile traditiei bizantine.

 Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba oficierii serviciului divin in biserica,
incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana.

 Textul religios se impune, de la mijlocul veacului al XIX-lea, ca un exemplu de continuitate

şi de stabilitate într-o cultură ce îşi căuta febril formele moderne.

 În secolul XVII literatura religioasă ia o dezvoltare foarte însemnată. Bibliografia

românească veche ne arată 83 de tipărituri în acest secol, în ţările române. Mai toate sunt
de natură religioasă.

 Din acest timp avem cea dintâi biblie completă: este aşa-numita Biblie a lui Şerban din 1688.
Psalmii lui David apar în Transilvania, într-o traducere tipărită la Bălgrad (Alba-Iulia)
în 1651 şi în Moldova în cele două traduceri ale lui Dosoftei.

 Noul Testament cu text simplu sau cu comentarii (cazanii) este însă cartea cea mai
răspândită, dar din toate traducerile şi ediţiile câte se cunosc, nici una nu e tipărită în
Moldova.

Prima carte imprimată în România – Liturghierul lui Macarie – care cuprindea rânduiala
Liturghiei, principala slujbă a bisericii creştine.


Prima carte imprimată în limba română, dar cu alfabet chirilic, a fost Catehismul lutheran
de la Sibiu din anul 1544, care însă s-a pierdut.


Prima tipăritură care s-a păstrat este Evangheliarul slavo-român a lui Filip Moldoveanul,
realizată la Sibiu, între 1551 şi 1553.


Prima tipăritură română cu litere latine este culegerea de Cântece religioase calvine din anul
1560 a episcopului Pavel Tordasi.


Activitatea tipografică a luat amploare prin activitatea Diaconului Coresi.
Creștinismul
 La inceput, crestinismul romanesc este o
religie preocupata de scrierea si tiparirea de
carte, mai ales carti despre vietile sfintilor,
adevarate pilde de comportament si dogma
crestin-ortodoxa, dar si carti cu tematica voit
didactica sau de invatatura, sau traduceri ale
Bibliei.

 În Evul Mediu, creştinismul, care fusese

adoptat de timpuriu pe teritoriul dacic, devine
o religie care se bazează pe cuvântul scris.

 Geografic situată în spaţiul mental bizantino –

slav, cultura română a începuturilor nu s-a
putut sustrage influenţelor venite din această
direcţie.
 La începutul sec. al XV-lea are loc o mai intensă
circulaţie a textelor religioase slave, imnuri sau cărţi
de cult, acestea din urmă fiind extrase mai ales din
Noul Testament, redactate fie în afara spaţiului
geografic, fie în interiorul lui, de cărturari slavi
( sârbi, bulgari ) sau numai cunoscători de limbă
slavă ( greci, români );

 Cultura română între secolele al XVI-lea – al XVIII-lea

poate fi abordată la nivelul culturii cărturăreşti
( religie creştină, carte religioasă şi literatură ) şi la
nivelul culturii populare (creştinism popular şi folclor
).

 Religia, alături de istorie, este cel dintâi fundal de

manifestare a culturii scrise şi a literaturii.

 Dimensiunea religioasă a existenţei capătă treptat

forme de expresie românească, mai întâi prin actul
traducerii, apoi prin actul creaţiei individuale, fie în
cadrul bisericii, ca literatură religioasă, fie în afara ei,
ca literatură de inspiraţie religioasă.
 Cultura română premodernă se constituie din
interacţiunea mai multor grupuri culturale: cel
eclezial, cel cărturăresc, cel folcloric. În cele trei
zone de cultură şi cei care participă la ele –
prelaţi, cărturari, oameni simpli – se produc
schimburi, influenţe, asimilări , determinate de
mediul de formare şi de mediile culturale pe care
le traversează indivizii.

 Primele forme de manifestare ale culturii

româneşti scrise sunt legate de religia creştină,
de instituţia eclezială şi de necesitatea
comunicării în interiorul comunităţii de credinţă

 Manuscrisele creştine în limba slavonă şi în

limba română, apoi tipăriturile deschid calea
pentru exprimarea sentimentului religios.
Valoarea culturală a scrierilor religioase
 “Cazania sau Cartea Românească de învățătură “

a lui Varlaam 
Cronicarii şi tipografii neamului românesc au un dar aparte
nu doar de a transpune frumuseţea şi sfinţenia în creaţia lor,
dar şi de a le transmite cu vlagă urmaşilor.
Cazania intitulată “Carte românească de invățătură”,  este un
monument de limbă veche românească. Volumul cuprinde 75
de predici, care se rostesc duminica si in cele mai importante
sarbatori ale anului.
Nicolae Iorga , in “istoria literaturii romanesti. Introducere
sintetica”, afirjmă că “această lucrare arată ce legături existau
intre toți românii: este o operă de unitate națională , o unitate
care se face in suflete, pentru că Ardealul cere aceleș grai pe care
il cere si munteanul si moldoveanul.”
Cartea, reprezintă un tezaur nu doar prin puterea mirifică a
cuvântului, dar şi prin valoarea ei artistică. Xilogravurile,
frontispiciile, letrinele ce împodobesc tipăritura oferă un aspect şi
o imagine deosebită.
 Biblia de la București

Biblia de la Bucureşti, tipărită în anul 1688 şi

cunoscută şi sub denumirea de „Biblia lui Şerban
Cantacuzino”, este o carte unică în cultura
românească, a fost prima traducere completă a
Bibliei în limba română, .Scrisă cu caractere
chirilice, titlul ei complet era “Biblia adecă
Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului Testament”.
Traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae
Milescu , revazuta de “oamenii locului” cu aportul
fratilor Greceanu (Radu si Șerban) , fiind tiprită in
Țara Românească cu ajutorul principelui Șerban
Cantacuzino. Aceasta biblie a pus piatra de temelie
la dezvoltarea limbii române sccrise, pentru mult
timp ea fiind biblia standard folosită de catra Biseria
Ortodoxa Romănă.
 “Didahii” de Antim Ivireanul
De la mitropolitul Antim Ivireanul ne-au rămas peste 30 de
predici, intitulate ‘didahii’ sau cuvinte de învățătură. În afară de
‘Cazaniile’ lui Varlaam, ‘Didahiile’ lui Antim Ivireanul sunt
primele predici originale, vii, luate din actualitatea vremii,
primele luări de poziție clare și curajoase față de toate problemele
de ordin social, moral, cultural și teologic, pe care le întâmpinau
societatea și biserica românească a acelor vremuri.
Antim Ivieranul se appropie sensibil de literatura preocupat
de viata morala a credinciosilor, el surprnde slabiciuniel si
excesele contemporanilor, pe care, dupa modelul sf ioan
hrisostomul, se simte dator sa le indrepte.
Predicile mitropolitului , In nr de 28, la care se mai adaugă 7,
ocazionale,sunt construite după un plan riguros. Ele se deschid
cu o introducere in subiect care se continua cu un
exordiu(enuntarea sumara a continutului), urmat de o tratare
(plina de talcuri alegorice)si finalizat printr o incheire.
Antim Ivireanu, prin lucrarea sa, didahii, marchează
începuturile oratoriei românești.
 PSALTIREA ÎN VERSURI
( PSALTIREA PRE VERSURI TOCMITĂ)

“Psaltirea pre versuri tocmita “ a fost tiparită in 1673 la

Uniev in Poloia si cuprinde psalmii biblici pe care Dosoftei I-
a versificat intr-o maniera artistica impresionanta cu toate
ca s a izbit de insuficientele mijloace de expresie literara pe
care le putea oferi atunci limba română.

Cei 151 de psalmi traduși și versificați de Dosoftei

constituie cea mai de seamă operă poetică a literaturii
române vechi. Originalitatea psalmilor lui Dosoftei rezidă,
îndeosebi, în amplificarea psalmilor biblici, în plasticizare
(prin adăugarea de epitete, comparații și metafore inedite)
și în „autohtonizarea” universului poetic (constând, de
exemplu, în substituirea peisajului arid propriu Țării Sfinte,
din unele pasaje descriptive, printr-unul familiar cititorului
moldovean: cu boi, turme de oi, stupi de albine etc.).
 “Viața lumii “ Miron Costin
Poemul a fost scris intre anii 1671-1673 si pleaca de la motivul
vanitas vanitatum (deșertaciunea deșertaciunilor ), inspirat de
Ecclesiastul, dar cunoscut inca din antichitatea greco latina ,
avand ca tema soarta alunecoasa nestatornica (fortuna labilis).
Creatia de inspiratie religioasa , viata lumii exprima un pesimism
fara leac , prezervand surprarea inevitabila a intregii omeniri.
Mesajul din finalul poeului este precept biblic asupra conditiei
umane : viata fiind scurta, omul trebuie sa se evidentieze prin
fapte bune , binele fiind telul suprem al existentei.

 Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea

(Giudețul sufletului cu Trupul)
Scrisă în română și tipărită la Iași în 1698 este una din
lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir.
Această operă este prima lucrare românească originală de
gândire religioasă. Până la “Divanul sau gâlceava înțeleptului cu
lumea” a lui Cantemir, cărțile religioase la români sunt numai
traduceri din limbi străine. În această lucrare întâlnim disputele
medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință