Semnele de punctuție

Linia de dialog
 Linia de dialog (—) este un semn de punctuație
care indică începutul vorbirii directe a fiecărei
persoane care ia parte la o convorbire, replica
fiecărei persoane într-un dialog. De regulă, linia de
dialog se plasează la începutul rândului, precedată
de spațiul pentru marcarea alineatului.
 Semnul întrebării
 Semnul întrebării, numit și semn de întrebare,
este un semn de punctuație folosit în scriere
pentru a marca intonația propozițiilor sau a
frazelor interogative. Se notează cu „?” și se
așază după cuvinte, grupuri de cuvinte,
propoziții și fraze care au un caracter interogativ
sau care reprezintă întrebări directe.
Virgula
 Virgula separă de restul propoziției
cuvintele care arată o strigare, o
chemare.
 Virgula joacă și un rol similar cu
pauzele, variațiile de ritm și intonațiile.
 Explicația cuvintelor
 PAR – 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ)
groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element
de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca
pârghie, ca ciomag etc. 2. Care este divizibil cu doi.

 Vii – 1. Teren sădit cu viță; plantație de viță. 2. A

avea viață; a trăi, a viețui, a exista.
 MARE – 1. Nume generic dat vastelor întinderi
de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața
Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul
printr-o strâmtoare;
 2. Indică durata; despre unități de timp) De
lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) Mare
= postul cel mai lung din cuprinsul anului, care
precedă sărbătoarea Paștilor.
 MAI – 1. A cincea lună a anului, care urmează după
aprilie; florar. 2. Unealtă de bătucit pământul, alcătuită
dintr-un lemn de forma unui trunchi de con, care are
capătul de sus prevăzut cu două mânere, iar capătul de jos
îmbrăcat în oțel.
 REGULA SCRIERII CORECTE A
OROGRAMELOR “la” “l-a”

 La se scrie la când stă pe lângă un substantiv

şi: răspunde la întrebarea „unde?”:
Mă duc la piaţă / la mama / la Paris / la munte.
răspunde la întrebarea „când?”:
Magazinul se deschide la 9.
 L-a se scrie l-a când stă pe lângă un verb:
L-a luat (pe el) de mână.
L-a făcut (pe el) de ruşine.