Poezii

Mihai Eminescu
 Ce-ți doresc eu ţie, dulce Românie
 Scriitorul învățase să trăiască pe
drumuri și să găsească o plăcere
amară într-acest fel de viață.
Dormea prin șuri, în paie, mânca pe
unde și ce putea, gâtuise în sine
orice izbucnire a instinctelor
burgheze, pentru ca să poată primi
fără rușine să-și rupă spatele la
cărat sau să rânească(curețe de
murdărie) grajdul și mai cu seamă
plutea într-o lume de năzuinți și de
vise care-i dădeau puterea –
împreună cu tinerețea- să
disprețuiască amărăciunile
prezente.
Înainte de această traducere
avuse însă un succes
neașteptat. Îi apăruse pe 2
aprilie în revista ”Familia”,
poemul ”Ce-ți doresc eu ție,
dulce Românie”. În textul
original figura ”România”, în
loc de ”Românie”, ”Ce-ți doresc
eu ție, dulce România”.
‘’Geniul, in
zdreanta sau in
vesminte aurite,
tot geniu
ramane,,
 Luceafarul
 Mihai Eminescu si-a uimit Academia Recordurilor
contemporanii nu doar prin Mondiale (World Records
poeziile sale cat si prin Academy) a anunțat în
profunzimea gandirii sale ianuarie 2009 că
„Luceafărul” este cel mai
„Luceafărul” este una dintre cele mai cunoscute lung poem de dragoste.
poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă din 
1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani  manuscris
până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul din 1882 al
societății studențești România Jună din Viena. poemului
După publicarea la Viena, poemul a fost reluat
apoi în același an în revista Convorbiri literare și în
final în volumul princeps intitulat „ Poesii” sub
îngrijirea lui Titu Maiorescu, publicat în anul 1884.

 Luceafărul, imaginat
ca un tânăr pe cal
ținând o sferă de
lumină
ADIO
‘’De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
                              De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,

De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
                              Mă lasă.
……………………………

Și când în taină mă rugam

Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
                              Femeie!
…………………………… Sentimentele eului liric in poezia Adio sunt
Și dacă luna bate-n lunci
de tristete, de melancolie profunda din cauza
Și tremură pe lacuri, despartirii de persoana  iubita. Eul liric manifesta 
Totuși îmi pare că de-atunci o nostalgie covarsitoare la  reamintirea
                              Sunt veacuri.
momentelor fericite petrecute alaturi de fiinta
Cu ochii serei cei de-ntâi iubita.
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
                              Adio!’’
 Floare Albastra
„Floare albastră” este o poezie scrisă de 
Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie  Astfel, poezia „Floare
1873 în revista Convorbiri literare. Poezia albastră” este o meditație
pe tema iubirii, o idilă
„Floare albastră” constituie, după cum
desfășurată într-un cadru
spunea Vladimir Streinu „primul mare semn
feeric, în care visul
al operei viitoare”. romantic prefigurează
Precedată în timp de unele mari peisajul, putându-se
creații cum sunt „Venere și confunda cu natura, dar și
Madonă”, „Epigonii”, „Mortua est” o eglogă pe tema fericirii
și „Egipetul”, urmată de „Împărat și a iubirii ca formă de
și proletar”, „Călin-File din cunoaștere.
poveste” sau „Strigoii”, poezia
„Floare albastră” își are punctul de
plecare în mitul romantic al
aspirației către un ideal înalt, de ‘’Totul ia
fericire, încununat de o iubire timp…si
pură, desăvârșită.
timpul ia
tot,,
De ce in al meu suflet

Titlul poeziei eminesciene,, De ce in al meu

‘’De ce în al meu suflet
suflet" sugereaza intruchiparea sentimentelor
De ani eu moartea port, nostalgice si melancolice ale autorului,
De ce mi-e vorba sacă, construind astfel o gama variata de emotii
De ce mi-e ochiul mort? specific stilului poetului.Prin acest titlul
autorul transmite trairile lui coplesite de
De ce pustiu mi-e capul, dragoste, adresand o intrebare retorica,,De ce
in al meu suflet".
Viata într-un fel?
Şi tu... tu esti aceea
Ce mă întrebi astfel?’’
Ce e amorul?
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate, Şi totu-
atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.
Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins
asemenea
Lianelor din apă.
Creat de:
 Popescu Dragos
 Maxim Radu
 Tibiriac Cristian