Sunteți pe pagina 1din 28

ADAPTAREA COPILULUI LA ACTIVITATEA

ȘCOLARĂ

GRUPUL ȘCOLAR
ANTOHE IULIA-MIHAELA
ATANASIU ANDREEA
BACIU ANDREEA
BENEA MARIANA
BURTEA MONALISA-CARMEN
DRUȚĂ LUIZA
ELIADE LIGIA-MIRUNA
GOGA ESTERA
MARDARE VALERICA
MÎRZESCU MIOARA
PICA LILIANA- MARIANA
VÎNTDEVARĂ ELENA- LĂCRĂMIOARA
NOȚIUNEA DE GRUP

         Grupul este o pluralitate dinamică de persoane între care există mai multe tipuri de relații, cu influențe multiple asupra
membrilor săi.
Membrii grupului iși desfășoară activitatea într-un anumit mediu de existență, comunică și cooperează pentru realizarea unor
scopuri, întrețin diferite tipuri de  relații între ei, se influențează reciproc, își confruntă opiniile, sunt mulțumiți, frustrați sau
animați de anumite aspirații și idealuri, experimentează modele de comportament după norme proprii.
Fiecare membru al grupului manifestă față de grup anumite trebuințe, dorințe și atitudini, ceea ce constituie expansiunea
socială. Față de aceasta, membrii grupului au o anumită reacție denumită incluziune socială.
 Profilul psihologic al grupului se caracterizează printr-o anumită structură și dinamică, coeziune afectivă, scopuri comune,
consens, autoorganizare și control, cooperare de noi membri, forță, omogenitate, conformism, autonomie și stabilitate în timp.
În cadrul grupului social, fiecare persoană are un anumit status, adică o anumită poziție reală, de valorizare sau de
devalorizare.
Rolul este aspectul dinamic al status-ului. El reprezintă sistemul de așteptări ale membrilor grupului față de liderul lor.
Cadrul de referință este alcătuit dintr-un sistem de obligații și reguli de comportare specifice unui grup. Acesta poate respinge
sau primi alți membri, dacă acestia acceptă și respectă cadrul de referință al grupului.
DEFINIREA CLASEI DE ELEVI

Clasa de elevi este un grup social supus în mod


constant influențelor educative exercitate de școală.
Ansamblul de elevi ce o compune este un grup social
specific, în cadrul căruia există o varietate de relații
educative. Aceste relații au ca suport raporturile
interpersonale din cadrul clasei și relația pedagogică
educator-educat. Deși relația profesor-elev are un
pronunțat caracter didactic, ea este influențată de
pluralitatea de relații interindividuale pe care le are
elevul în clasă și in afara ei. De aceea este necesar ca
profesorul să cunoască grupul ca ansamblu dinamic de
relații interumane.
Mielu Zlate definea grupul-clasă
drept „ansambluri de indivizi (elevi),
constituite istoric, între care există
diverse tipuri de interacţiune
şi relaţii comune determinate”.
Ce este adaptarea?

Piaget vorbea despre adaptare în termeni


de asimilare și acomodare în cadrul
interacțiunii om-mediu, astfel putem
spune că adaptarea reprezintă acordul
individului cu mediul social,
presupunând acomodarea optimă la
mediul dat și răspunsul favorabil la
solicitările și exigențele sale.
DAR ADAPTAREA ȘCOLARĂ?

Adaptarea școlară reprezintă relația


dintre personalitatea elevului și
cerintele școlare concretizate într-un
rezultat favorabil al procesului de
învățământ.
TRECEREA DE LA MEDIUL PREȘCOLAR LA MEDIUL ȘCOLAR

 Trecerea copilului din mediul preșcolar către mediul școlar presupune o bună acomodare a acestuia la
sarcinile pe care i le impune școala și activitatea de învățare.
 Această adaptare se caracterizează prin reușita școlară, acomodarea la cerințele școlii, orientarea școlară
adecvată resurselor interne și externe.
 Un copil este adaptat și se simte integrat în grup atunci când percepe pozitiv grupul școlar ( clasa), este
perceput pozitiv de grup și îi face plăcere să fie la școală, reușind să facă față cerințelor diferitelor discipline
de învățământ.
FACTORI SEMNIFICATIVI ÎN ADAPTAREA COPILULUI LA ȘCOALĂ

A. Factorii interni reprezintă capacitatea de adaptare


personală a fiecărui elev ( comunicare, acceptare a interdicţiilor,
de toleranţă la frustrare), aceşti factori individuali pot fi grupaţi
în două categorii:
1. factori dependenţi de ereditate şi de structura neuro-
psihică a copilului (debilitate mentală, hiper-emotivitate,
autism, tendinţe agresive etc.);
2. particularităţi ale personalităţii în formare (diferite
tulburări de caracter sau atitudini negative, formate sub
influenţa unor factori defavorabili ai mediului).
B. Factori externi

1. Un rol important în adaptarea școlară îl are familia. Experiențele acumulate în familie


își pun amprenta asupra atitudintii față de școală și față de ceilalți din grup.
 Atunci când în familie predomină o atmosferă caldă, securizantă, se crează premise
favorabile unei bune adaptări școlare.
 Excesele în exercitarea autorității duc la dificultăți în adaptarea copilului. Orice
suferință emoțională a copilului se reflectă în conduita școlară determinând apatie,
dezinteres față de învățătură, respingere față de școală și chiar față de ceilalți.
2. Factori psiho-pedagogici de ordin școlar.
Mediul școlar poate prezenta influențe negative care să determine fenomene
de inadaptare școlară: sub și supraaprecierea capacităților reale ale elevului,
dezacordul între profesor și elev asupra
motivațiilor conduitei elevului,
conflictele dintre elevi.
METODE ȘI TEHNICI DE STUDIERE ȘI CARACTERIZARE A
GRUPURILOR ȘCOLARE

 Metoda convoribirii -este folosită pentru a constata anumite convingeri,


sentimente, motivații, nivelul de cultura generală. Convorbirea poate fi libera,
spontană sau dirijată;
 Metoda chestionarului -constă într-un numar de întrebări pentru a constata anumite opinii, trasături de
caracter, nivel de cultura generală. Acestea sunt apoi analizate, prelucrate și interpretate.
 Testele- sunt un mijloc important de investigarea a însușirilor fizice și senzoriale, a proceselor psihice, a
inteligentei.
 Metoda studiului de caz- este folosită pentru analiză și propunerea de soluții pentru rezolvarea
unor situații concrete din viața unui elev sau grup școlar.
ROLUL CADRULUI DIDACTIC ÎN ADAPTAREA ELEVULUI

 Învățătorul oferă o imagine nouă despre adult, mai puțin tolerant, mai autoritar, dar, adesea, mai capabil decât părinții în a-i deschide noi
orizonturi de cunoaștere.
 Relația dintre învățător și elev trebuie sa fie întemeiată pe faptul că învățătorul are rolul de îndrumător, de coordonator al activității elevului și
în care acesta poate să găsească la un moment dat, mai mult decât un profesor, un om, o călăuză, în drumul lui prin viață.
 Încă de la clasa pregătitoare, învățătorul prezintă elevilor câteva reguli ale clasei (exemple: suntem atenți, păstrăm curățenia, ne ajutăm, să ne
respectăm colegii, suntem o echipă, să ridicăm mâna dacă dorim să răspundem, etc…) pe care le va repeta cu copiii verbal până la însușire, dar
pot fi amintite ori de câte ori regulile sunt încălcate. Astfel, pentru adaptarea elevului se poate respecta principiul condiționare-recompensare.
De exemplu, pentru copiii care ridică mâna pentru a răspunde și nu vorbesc neîntrebați, la finalul săptămânii vor fi recompensați cu o mică
medalie.
 Prin rolul cu totul deosebit pe care îl joacă, în ierarhia activităților umane, învățătorul se distinge prin ”produsul activității sale” și nu prin
alte însușiri generale care pot fi întâlnite și la alte categorii.
 Cel mai semnificativ comportament pedagogic din influențare a școlarului aflat în procesul adaptării, îl constituie comunicarea.
 Comunicarea, în sens pedagogic este reglementată de anumite norme didactice, psihosociale, de cunoaștere, etice, estetice. Comunicarea  în
relația elev-învățător se extinde pe un registru foarte larg de forme: exprimarea verbală, nonverbală etc
 În aceeași ordine de idei, menționăm că învățătorul este solicitat la un efort adaptativ continuu, identitatea sa psihică suferind rejustări sub
impulsuri specifice actului pedagogic.
Devenirea unui cadru didactic competent prezintă un proces complicat, în care factorul decisiv
este însușirea cunoștințelor, formarea abilităților, capacităților, aptidunilor pedagogice, managementul
aptitudinilor didactice.
 Competența psihopedagogică:
 capacitatea de a cunoaște elevii și de a lua în considerare particularitățile lor de vârstă și
individuale la proiectarea și realizarea activităților instructiv-educative.
 capacitatea de a comunica ușor cu elevii, de a-i influența și motiva pentru activitatea de învățare.
 capacitatea de a proiecta și realiza optim activitățile instructiv-educative.
 capacitatea de a evalua obiectiv programe si activități de instruire, pregătirea elevilor, precum și
șansele lor de reușită.
 Competența psihosocial și managerială:
 capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii, de a crea situații de învățare
adecvate și de a stabili responsabilități în grup.
 capacitatea de a stabili relații de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi și de a soluționa
conflicte.
 capacitatea de a-și asuma răspunderi.
 capacitatea de a orienta, organiza și coordona, îndrumă și motiva, de a lua decizii în funcție de
situație.
Cateva metode de a-i atrage pe copii sa coopereze, prin comunicarea eficientă cu
copiii
In lumea de astazi copiii sunt supusi unui stres si unei neglijări fără precedent. Dacă
vrem să existe vreo speranță în legătură cu ajutorul li-l dăm (noi ca învățători) în
gestionarea capacităților lor de a învăța, trebuie să-i ajutăm să dezvăluie o parte din
bagajul emoțional cu care vin la orele noastre. Ceea ce înseamnă că rolul nostru ca
profesori trebuie să se schimbe, astfel încât să includă multe dintre elementele specifice
unui părinte. Unii dintre copii nu știu ce înseamnă cooperare. Este evident că nu putem
schimba ceea ce se petrece la ei acasă, însă putem schimba ceea ce se petrece la școală.
1. Descrie problema
În loc de acuzații Descrie problema
Mihai, ce neatent ești! Uite ce-ai făcut pe jos! Mihai, sunt niște pete de acuarele pe jos! (oferindu-i
elevului un șervețel)
În loc de sarcasm Descrie problema
Cine-i geniul care a uitat să-și treacă numele pe lucrare? Am o lucrare nesemnată!
În loc de a da ordine Descrie problema
Încetați cu tămbălăul și treceți imediat înapoi în clasă. Băieți, se aud vocile voastre tocmai din cancelarie.
Hai, mișcați!

Elevii sunt mai dispuși să se poarte în mod responsabil atunci când profesorii descriu problema, în loc să acuze sau
să dea comenzi.
2. Oferă informații
În loc de acuzații Oferă informații
Cum poți să faci așa ceva?! Cine ți-a dat voie să mângălești banca? Banca nu e făcută ca să scrii pe ea. Ai hârtie pentru asta.
În loc de remarci disprețuitoare
Ptiu! Ce-ți pute bluza! N-ai auzit niciodată de apă și săpun? Oferă informații
Echipamentul de sport trebuie spălat o dată pe săptămână pentru a mirosi
În loc să învinuiești a curat!
Ce caută CD-ul pe jos? Îți dai seama că l-ai stricat? Oferă informații
CD-urile murdare sau zgâriate nu mai funcționează atunci când vrei să le
utilizezi la laptop.
Atunci când profesorii dau informații fără să insulte, e mult mai probabil ca elevii să își schimbe comportamentul.

3. Oferă o variantă
În loc să descurajezi Oferă o variantă
Tot nu te-ai apucat de lucrare? În ritmul acesta n-o termini nici la anul. E greu să începi o lucrare. Vrei să te mai gândești singur cum să o faci
sau vrei să discutăm amândoi despre ea?
În loc de amenințare Oferă o variantă
Dacă nu vei face desenul, îți voi pune insuficient! Nu pari prea încântat că trebuie să desenezi ce ți-am propus! Crezi că ar
fi mai bune dacă ai alege alt peisaj?
Amenințările și ordinele îi pot face pe elevi să se simtă neajutorați sau să fie îndărătnici. Variantele propuse le oferă
noi posibilități
4. Elevilor nu le place să li se facă morală sau să asculte lungi explicații. Un singur cuvânt sau gest îi încurajează să
se gândească la problemă și să își dea seama ce trebuie făcut. (Unde pleci așa, fără haină? Afară e ger, vrei să
răcești? Alternativa: Mihai, haina! – cu un mic gest către haină…)
5. Descrie ceea ce simți TU (fără referire la firea elevului)
În loc de a-i face să le fie rușine Vorbește-le despre ce simți
Suplinitoarea mi-a povestit că v-ați purtat mizerabil cu ea. Să vă fie rușine! Nu mi-a plăcut să aud că elevii din clasa mea i-au făcut zile grele
suplinitoarei!
Atunci când profesorii își descriu sentimentele fără să atace sau să ridiculizeze, elevii ascultă și reacționează cu
responsabilitate.

6. Așterne pe hârtie. Adesea, elevii nu au urechi pentru vorbele adulților, dar dacă văd ceva scris, recepționează
mesajul. Astfel regulile clasei pot fi tipărite și înrămate, fiind așezate deasupra tablei. Un alt exemplu: A fost lipită
nota ”Numele și data. Așa este în regulă!” pe cutia pentru teme de către un profesor care se săturase să le tot
amintească verbal elevilor.

7. Fii glumeț!
ACTIVITATE “ŞCOALA DIN PĂDURE”

 Grup țintă: elevii claselor pregătitoare și claselor întâi


 Scop: Adaptarea elevilor la mediul școlar, prin facilitarea unor activități de intercunoaștere și conștientizare a
noului rol social.
 Obiective:
 1. Să exerseze abilități de lucru în echipa;
 2. Să identifice propriile emoții în diverse situații;
 3. Să exprime verbal, comportamente și atitudini potrivite mediului școlar;
 4. Să participe activ la jocurile de intercunoaștere;
Desfășurarea activității:

Momentul 1: Joc de prezentare: “Ce animal se aude?”


Fiecare copil se prezintă spunându-și prenumele, apoi imită
un animal, pe care colegii sunt invitați să îl recunoască.

Momentul 2: Joc de activizare: “Coada iepurașului?”


Materiale: O coala de hârtie de desen, cariocă sau vopsea, un fular sau o eșarfă,
o “coadă” ( un ghemotoc de blană sau un moț din fire textile, de care este atașată
o bucată de plastilină sau bandă dublu adezivă).
Scop: Elevii vor atașa coada iepurașului, având ochii acoperiți!
Pregătire: Desenăm un iepure mare, fără coadă și îl colorăm.
Jocul: Jucătorul, cu ochii acoperiți , încearcă să fixeze coada în timp ce colegii
săi îl îndrumă: “Mai sus, mai jos, la stânga, la dreapta, dincolo...”. Pentru cei
mici, dreapta și stânga sunt noțiuni înca dificile, care pot fi indicate spunând “În
partea cealaltă”, ca să îi ghidăm.
Solicitam elevilor să “boteze” iepurașul și să îi rețină numele, spunându-le ca ne
vom mai întâlni cu el pe parcursul activității.
Momentul 3: Poveste metaforică: “Școala din pădure”. Având ca bază această
povestioară, copii, împreună cu învățătorul și consilierul școlar discuta despre :
• Ce înseamnă școala?
• De ce copii merg la școală?
• Cum se simt copii?
• Comportamentele copiilor în mediul școlar și relațiile interpersonale dintre acestia;

ŞCOALA DIN PĂDURE


( poveste terapeutică)
Ştii că şi animăluţele din pădure învaţă să scrie, să citească şi să socotească? Vor să poată şi ele să citească poveştile
frumoase cu zmei, zâne, prinţese şi feţi frumoşi, să poată număra şi socoti când mamele lor îi trimit la magazinul din
pădure să cumpere alune, zmeură, castane sau să poată să vorbească frumos cu animalele mari.
Povestea spune că într-un luminiş de pădure era o căsuţă albă. Aici era şcoala animăluţelor. Înăuntru, în băncuţe
frumos rânduite, animăluţele din pădure ascultau cu atenţie cum doamna Martinica, învăţătoarea lor, îi învăţa cum trebuie
să scrie şi să citească litera „C”. Ursuleţii, veveriţele, ariceii, căprioarele şi bursucii urmăreau cu atenţie şi erau bucuroşi că
vor şti să scrie şi să spună multe cuvinte care încep cu sunetul „c”. Numai iepuraşul Urechilă nu avea stare. Nu mai are
răbdare să scrie litera, greşeşte, apasă creionul pe foaie, rupe vârful acestuia şi apoi se ridică în picioare. Porneşte prin
clasă ţopăind de la bancă la bancă să vadă ce fac colegii lui. O trage pe veveriţa Crenguţa de codiţă, îi pune bucăţele de
hârtie Aricelului pe spate, râde de Martinel că are laba prea groasă. Doamna Martinica, învăţătoarea, îi vorbeşe frumos şi-i
spune să meargă la loc şi să scrie litera mai departe, dar Urechilă nici nu vrea să o asculte. Cu urechile mereu
neastâmpărate nu stă o clipă în loc.
Sună clopoţelul de recreaţie. Animăluţele ies vesele afară, povestesc, stau la soare. Doamna Martinica le propune să
joace jocul „Ţăranul e pe câmp”. Lui Urechilă îi place jocul şi se prinde şi el în cerc. Dar nu are răbdare însă să fie ales,
nu respectă regulile şi strică tot jocul animăluţelor. Acestea s-au supărat pe colegul lor şi nu vor să se mai joace cu dânsul.
Orele s-au terminat şi fiecare cu ghiozdănelul în spate pleacă acasă. Urechilă, aleargă de la un coleg la altul, îi
ciupeşte, le pune piedică şi apoi se amuză de năzdrăvăniile sale. Însă nimeni nu-l bagă în seamă, ba mai mult fug de el şi-l
lasă singur.
Urechilă se opreşte în loc, priveşte după colegii lui în timp ce urechile lui neastâmpărate, care mai tot timpul stau în
sus, se lasă acum uşor în jos. Nu înţelege de ce nu are şi el un prieten, de ce nu merge nimeni cu el acasă. Ba se gândeşte
că şi mămica lui va fi iarăşi supărată şi furioasă pe el că nu a scris frumos la şcoală, că nu şi-a terminat tema . Este singur
şi trist.
A doua zi, doamna Martinica, le-a spus elevilor săi că vor merge să culeagă plante medicinale. Ei au primit coşuleţe
s-au prins de lăbuţe câte doi şi sunt gata de plecare. Cu Urechilă nimeni nu voia să meargă. Speriat că va rămâne singur se
apropie de veveriţă :
- Veveriţă Crenguţa, vrei să culegem împreună plante medicinale? Nu te mai trag de codiţă, sunt cuminte. Te rog!
Veveriţa care era bună la suflet a acceptat. Toată ziua au umblat prin pădure şi au cules plante bune pentru sănătate
aşa cum le-a spus doamna lor învăţătoare. Urechilă mai uita ce i-a promis veveriţei, mai ţopăia, călca peste plante dar la
gândul că poate să rămână singur repede se liniştea.
Această zi petrecută cu colegii lui i-a plăcut mult. S-a aşezat pe o buturugă şi se gândea că nu a mai fost respins de
celelalte animăluţe şi ce bine este când ai prieteni şi nu eşti singur, ai cu cine să vorbeşti şi să te joci.
În zilele care au urmat, la şcoală, Urechilă s-a străduit să fie
ascultător. Chiar dacă simţea că se plictiseşte de citit cuvinte şi vrea să
socotească sau să ţopăie prin clasă îşi amintea mereu cum este când o
supăra pe doamna învăţătoare şi cum colegii fugeau de el şi nu vrea să se
întâmple din nou acest lucru.
Înainte de vacanţă, veveriţa Crenguţa şi-a sărbătorit ziua ei de
naştere. Tare s-a mai bucurat Urechilă că a fost şi el invitat. Au peterecut
împreună, au mâncat prăjituri cu alune, au băut suc de zmeură şi s-au
jucat până seara. Nu s-au supărat şi nu s-au împins unul pe altul, iar
iepuraşul Urechilă a promis că de acum o să se poarte frumos ca să nu fie
singur şi trist.
De atunci, Urechilă este iubit de animăluţele din pădure şi-a făcut
prieteni, nu mai este singur. Simte cât de bine este să fii acceptat şi iubit
de cei din jur.

Concluzii
Copilul care se pregătește de școală este ca un Făt-Frumos
în pragul călătoriei sale initiatice…
Integrarea în instituții de învățământ
           Studiul condus de către  Lovaas (1987) a demonstrat că nouă din nouăsprazece copii au fost capabili să devină parte
componentă a societății urmând tratamentul. Programul aplicat a inclus o integrare treptată în școală cu "shadow" (umbră, persoana
care însoțește copilul în permanență pe o anumită perioadă în care acesta participă la activitățile normale ale instituțiilor de
învățământ), acesta dovedindu-se eficient în programul de terapie de acasă și de asemenea având un training corespunzător acestui tip
de activitate. Aceasta este esențială pentru menținerea consistenței în tehnică, pentru ca abilitățile să fie cu succes generalizate și
comportamentele inadecvate să fie reduse.
Școala incluzivă - școala eficientă pentru toți
            Aici, atenția se îndreaptă asupra modalităților de ajutorare a copiilor, venind în întâmpinarea nevoilor fiecărui elev din școală,
astfel încât, acesta să se simtă binevenit și valorizat. Un alt principiu al școlii incluzive, este acela, ca o predare bună este eficientă
atunci când fiecare copil poate învăța, dacă i se crează condițiile necesare, dacă e încurajat și dacă i se facilitează participarea la
activități care au sens pentru el. Curriculum-ul și activitățile de învățare zilnică, din școala incluzivă, se bazează pe toate cunoștințele
legate de un proces eficient de predare-învățare.
            Persoanele care sunt shadow sunt de părere ca cel mai important scop al lor este acela de a lucra în echipă cu profesorii.
Rolul Shadow-ului
SHADOW= termen împrumutat din limba engleză - umbră, persoană specializată care însoțește copilul autist la grădiniță sau școală
în vederea adaptării acestuia.
Rolul Shadow-ului este de a oferi suport elevului ce nu reușește să asimileze informațiile predate în timpul orelor de curs, ajutându-l
să completeze golurile din procesul de învățare. Pe plan social el ajută elevul să-și crească încrederea în sine și facilitează
interancțiunile pozitive din cadrul clasei, ajutând elevul să se concentreze pe concepte importante.
Ajutorul oferit elevului ar trebui întotdeauna să fie cât mai puțin intruziv. Aceasta înseamnă că, în loc să stea în imediata apropiere a
elevului și să-i dea în permanență instrucțiuni în legătură cu următorul lucru pe care trebuie să-l facă (ex. “ Du-te și stai în rând cu
ceilalți colegi” , “Este pauza de masă este timpul să mânânci”) el ar trebui să fie pregătit cu un orar vizual al activităților ce se petrec
în timpul zilei.
Un exemplu este repetarea regulilor ce trebuiesc respectate la ora de sport înainte ca ora să înceapă. Nu este nevoie ca shadow-ul să
stea în apropierea elevului, acesta putând rămâne pe marginea sălii de sport întărind pozitiv comportamentul copilului de fiecare dată când
acesta termină de efectuat o parte a lecției.
Întărirea comportamentelor în timpul orelor de curs poate fi efectuată folosind un sistem vizual cu mai multe componente, care odata
câștigate îi aduc elevului un lucru/ activitate dorită de el în momentul acela. Exemplu: se poate folosi un tabel pe care sunt lipite forme
geometrice imagini cu obiecte (mingi de fotbal); dupa fiecare etapă efectuată se mai adaugă  pe tabel o imagine cu o minge de fotbal; când
elevul câștigă toate mingile de fotbal el primește ceea ce-și dorește.
Se mai pot câștiga de asemenea “minute” ce le poate folosi făcând o activitate dorită, exemplu ascultarea muzicii folosind căști, în
timpul orei de curs.
Potrivit Monicăi Mejia, BCBA (2001) când majoritatea oamenilor se gândesc la slujba de Shadow presupun că implică doar
acompanierea  copilului în mediul școlar și asigurarea ca comportamentele problematice nu apar, însă aceasta este doar o mică parte din
ceea ce implică un plan de integrare în colectivul școlar.
Este important să înțelegem limitele și punctele forte ale copilului, deoarece fiecare copil este diferit. Din acest motiv este important să
se facă o evaluare amănunțită înaintea începerii intervenției în cadrul școlar.
 Evaluarea ajută la implementarea programelor potrivite ce au ca țintă nevoile copilului și stabilesc ținte clare ce trebuiesc urmate.
Astfel se pot evidenția situații în care ajutorul poate fi oferit, dar și situații dificile ce vor ajuta copilul să fie independent în mediul școlar.
Exemple de obiective pe care Shadow-ul le are în timpul intervenției sunt ajutorul în dezvoltarea comunicării, a aptitudinilor sociale
și a celor academice. Ca și materiale folosite în multe situații folosirea suportului vizual poate ajuta copilul să înțeleagă ce trebuie să facă
ori ce activitate va urma să efectueze. Este esențial lăsarea unui timp potrivit elevului pentru a răspunde, iar în unele cazuri este necesar
ajutarea acestuia în a-și formula răspunsurile.
Un alt rol important al shadow-ului este de a susține interacțiunea sociala dintre colegi. Este esențial să înțelegem starea emoțională a
copilului în diferite situații și să reacționăm în concordanță. Este posibil ca acesta să nu se simtă confortabil într-un grup social de o
anumită dimensiune, iar introducerea lui forțată în acel context va face mai mult rău decât bine. Este de asemenea important să ajutăm
copilul să înțeleagă ce este potrivit social și ce nu este; asteptarea rândului de a vorbi, neîntreruperea celuilalt, subiecte de discuții potrivite
grupului de vârstă.
Ajutorul oferit de shadow profesorului
Shadow-ul acționează ca un intermediar între elev și profesor.
Uneori ca și rezultat al faptului ca elevul este dependent de shadow, nu va știi cine este de fapt profesorul său, shadow-ul ori
profesorul. Shadow-ul trebuie să îndrepte atenția copilului către profesor, ascultându-l pe acesta în timpul orelor, răspunzând la întrebările
adresate lui. Alternativ profesorul poate alege ca elevul să răspundă la o întrebare la care este sigur ca elevul știe să răspundă.
Ajutarea copilului în a-şi face prieteni
Dacă un copil întâmpină dificultăți în aș-i face prieteni, shadow-ul îl poate ajuta. Spre exemplu dacă îi spunem copilului să se ducă și
să-și întrebe colegii dacă se poate juca cu ei, există posibilitatea ca aceasta să nu fie cea mai productivă modalitate, în schimb Shadow-ul se
poate împrietenii cu ceilalți elevi și îi poate îndemna pe ei să-l invite pe colegul lor la joc.
Gândindu-se la activitatea ce va urma, shadow-ul îl poate îndemna pe elev să își împartă o parte din biscuiții săi cu colegii, astfel
orice copil ar mai dori un biscuite ar interacționa cu celălalt rugându-l să-i mai dea un biscuite.
Un alt exemplu este dacă copilul acompaniat de shadow nu are la el rechizitele necesare orei de educație plastică, poate fi îndemnat
să ceară periodic cele necesare orei, de la colegii săi.
Beneficiile elevului în urma suportului oferit de Shadow sunt:
-          El urmărește și respectă instrucțiunile date în timpul programului școlar;
-          Are o mai buna interacțiune cu colegii săi;
-          El învață să se dezvolte pe punctele sale puternice și nu pe punctele sale slabe;
-          Adaptarea în mediul școlar îi este mai ușoară;
Beneficiile școlii  sunt rezultatele  colaborării profesor-shadow ce ajută adaptarea elevului în mediul școlar.
Beneficiile părinților sunt comunicare zilnică cu Shadow-ul în legătură cu situația școlară a copilului lor, dar și un sentiment de
siguranță în legătură cu copilul lor.
Rolul Shadow-ului în clasă este de a ajuta elevul :
-          Să rămână concentrat;
-          Să aibă un comportament adecvat în timpul programului școlar;
-          Să anunțe profesorul dacă elevul nu înțelege lecția;
-          Să se descurce într-un mediu unde sunt mulți distractori;
-          Să aibă o atitudine pozitivă în abordarea sarcinilor;
-          Să aibă autocontrol;
-          Să își îmbunătățească aptitudinile de comunicare păstrând contactul vizual;
-          Să îl încurajeze să ceară ajutor din partea profesorului;
-          Să îl ajute să împărtășească interesele personale cu elevii școlii.
-          Să îl ajute să răspundă potrivit în situațiile sociale în care sunt implicați alți copii;
-          Să îl ajute să ofere complimente colegilor atunci când este potrivit social;
-          Să îl îndemne să înceapă discuții cu copii din școală;
-          Să îl îndemne să rețină care sunt lucrurile particulare ce îi interesează pe fiecare dintre colegii săi;
Fiecare elev este diferit din cauza aceasta abordarea și tehnicile folosite de către Shadow vor fi specifice fiecărui elev.
BIBLIOGRAFIE

 1. FII ÎN FORMĂ PENTRU ȘCOALĂ!, PROGRAM DE ADAPTARE A ELEVILOR LA MEDIUL ȘCOLAR, LUNA
SPETEMBRIE, 2019-2020, CENTRU JUDEȚEAN DE RESURSE ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ, GALAȚI; CENTRUL
JUDEȚEAN DE ASISTENȚĂ PSIHOPEDAGOGICĂ, GALAȚI;
 2. ADELE FABER &ALL, COMUNICAREA EFICIENTĂ CU COPIII ACASĂ ȘI LA ȘCOALĂ, EDITURA CURTEA VECHE,
BUCUREȘTI 2019.
 3. HTTPS://
PROFORM.SNSH.RO/BAZA-DE-DATE-ONLINE-CU-RESURSE-EDUCATIONALE-PENTRU-SUSTINEREA-EDUCATIEI-
INCLUZIVE-DE-CALITATE/ROLUL-SHADOW-ULUI-IN-SCOALA-INCLUZIVA

MULȚUMIM
PENTRU
ATENȚIE!

S-ar putea să vă placă și