Modelarea artistica

Materiale pentru modelare

• Argila este un material care provine din rocile în
descompunere în timp sub acţiunea apei şi a altor
factori. Are mai multe denumiri: lut, humă, clisă, hlei.
Argila bruta. (in stare umeda)
• Ca material, argila se poate prezenta în diferite forme –
brută, prelucrată (în stare umedă) şi uscată (praf).
• La uscare argila scade în volum şi îşi pierde
plasticitatea. La arderea în cuptor (horn, sobă) la
temperatură ridicată, apa se evaporă totalmente, argila
îşi schimbă culoarea şi devine foarte trainică.

Argila uscata.
(praf)
 Ustensile pentru modelare

• Instrumentul perfect şi principal îl constituie, desigur,

degetele meşterului (modelatorului). O ustensilă
indispensabilă pentru modelare este spatula sau eboşoarul.
• Planşeta – un suport fix sau rotitor din lemn – este la fel
necesară modelatorului.
• De primă utilitate sunt şi alte ustensile şi materiale, cum ar fi:
rigla, cuţitul de metal, sucitorul, lopăţica din lemn, buretele,
pensula; bucăţi de pânză, sfoară, sârmă
 Tehnici de modelare
În epoca neolitică au existat, în principal, 3 tehnici de modelare:
• Frământarea unui boț de lut și scobirea lui, tehnică folosită la
vasele de dimensiuni foarte mici, mai degrabă miniaturale.
• Tehnica au columbin.  Se realiza mai întâi fundul rotund și
plat al vasului peste care se așezau colăcei din lut cu diametru
Roata olarului.(contemporana)
variabil. Ultima operație era netezirea pereților atât la exterior,
cât și în interiorul vasului.
• Construirea vasului din fâșii, din benzi de argilă, care se lipeau
de fundul vasului.

Roata învârtită cu mâna. (Egiptul antic)

 Modelarea formelor simple si compuse

• O metodă simplă de modelare manuală este cea de utilizare a

calapodului (modelului, şablonului, tiparului).
(Meşterii modelează fluierici în formă de animale sau păsări
sălbatice şi domestice şi chiar compoziţii cu oameni).
• Metoda compusa:
 Decorul şi cromatica ceramicii
tradiţionale
• Din timpuri îndepărtate, olarii au lucrat două tipuri de ceramică: neagră şi
roşie.
• Decorul ceramicii negre este „lustruit” cu o piatră de râu şi se aplică pe
suprafaţa exterioară a vaselor înainte de ardere.
• Decorul ceramicii roşii este mai variat şi ca tehnică de executare, şi ca
cromatică. El este constituit din diverse tipuri de ornamente: incizate
(zgâriate, adâncite), aplicate, pictate şi prin aplicarea smalţurilor.
• Ornamentul incizat este cel mai vechi tip de înfrumuseţare. Pieptenele,
fichieşul (cuţitaşul), rotiţa, tiparul sunt instrumente folosite pentru
imprimarea ornamentului în pasta moale a vasului.
• Pentru protejarea ornamentelor pictate şi înfrumuseţarea suplimentară a
vaselor, dar şi în scopuri practice, olarii smălţuiesc suprafaţa obiectelor
confecţionate cu smalţuri (emailuri, glazuri) monocrome şi policrome.
Smalţurile policrome sunt de diferite nuanţe ale culorilor cafeniu, verde,
albastru. Cel mai des se utilizează smalţul incolor.
• Ceramica roşie nesmălţuită continuă tradiţia celei romane, cea smălţuită – a
ceramicii bizantine, iar ceramica neagră continuă tradiţia celei
confecţionate de strămoşii noştri geto-daci.