TULBURAREA DE PERSONALITATE

ANTISOCIALĂ - PSIHOPATIA

Acsinte Mihaela
Carp Ioana Georgiana
Mustață Alexandra Lăcrămioara
Nițu Emanuel
Cli
ck
me
!

https://www.youtube.com/watch?v=5JVVhKP9XP4&feature=sh
are&fbclid=IwAR121i9ldP_eLbh4Yg8iDMnC4HRNMMyvyHL
ndm7b5fCKdApsBe2qK9cxKkY
 CRITERII DIAGNOSTICARE DSM-IV/DSM-V

Criteriile de diagnosticare sunt aceleași atât în DSM-IV cât și în DSM-V

A. Un tipar comportamental pervaziv caracterizat prin desconsiderarea și încălcarea
drepturilor celorlalți, apărut în jurul vârstei de 15 ani și care îndeplinește trei (sau mai
multe) din următoarele criterii:
1. Incapacitatea de a se conforma nomelor sociale și de comportament în afara limitelor
legii, caracterizat prin comiterea repetată a unor fapte care au fost motiv de arestare.
2. Înșelătorie, pusă în practică prin minciuni repetate, utilizarea de nume false sau
escrocarea altora pentru profit personal sau amuzament.
3. Impulsivitate sau incapacitatea de a planifica o acțiune.
4. Iritabilitate și agresivitate, manifestate prin conflicte violente repetate.
 CRITERII DIAGNOSTICARE DSM-IV/DSM-V

5. Nepăsare față de siguranța personală sau a celorlalți, fără a se gândi la consecințe

6. Iresponsabilitate constantă, manifestată prin eșec repetat de a avea un loc de muncă
stabil sau de a-și onora obligațiile financiare.
7. Lipsa de remușcări, manifestată prin indiferența individului față de prejudiciile aduse
altora și prin explicarea detașată a motivelor pentru care a agresat, maltratat sau escrocat alte
persoane.
B. Individul are cel puțin vârsta de 18 ani.
C. Există un istoric de tulburare de conduită cu debut înaintea vârstei de 15 ani.
D. Comportamentul antisocial nu se manifestă exclusiv în cadrul schizofreniei sau tulburării
bipolare.
 STUDIU DE CAZ

• Bill Wallance s-a mutat cu chirie împreună cu familia sa când avea nouă ani,
din Europa în America, într-un cartier de clasă mijlocie la etajul superior al
unei case;
• Familia sa este alcătuită din cei doi părinți, Bill și fratele său,Jack. Tatăl său s-
a angajat la fabrica din apropiere, iar mama sa la supermarket-ul din cartier;
• Bill a început să-și exprime comportamentul antisocial prin agresarea fizică a
celorlalți copii, chiar dacă erau sau nu mai mari ca vârsta decât el, însă nu
comportamentul agresiv al acestuia a fost neapărat factorul care l-a făcut să
pară diferit, ci înrăutățirea bruscă a comportamentului său îndrăzneț și
antisocial.
• Un prim incident major este reprezentat de
competiția sa de spart geamurile caselor
din cartier. În această competiție, Bill chiar
a antrenat și alți trei copii. Competiția s-a
încheiat cu victoria sa, spărgând toate
geamurile supermarket-ului unde lucra
mama sa. Chiar și atunci când unul dintre
copii a renunțat, Bill continua să-l
informeze.
• La vârsta de zece ani, Bill a început să fure, lucruri
mici. Fura de la dulciuri, fructe, până la haine, jucării,
însă după aceea, de obicei le arunca Îl interesa mai
mult senzația pe care o simțea când fura, decât
obiectele în sine. A furat chiar și bani din cutia de
donații a bisericii romano-catolice din cartier și de
asemenea fura bani dintr-o fântână a dorințelor a unui
restaurant. Chiar dacă fântâna era acoperită, Bill a
găsit un spațiu pe unde putea sustrage banii.
• Un alt incident a fost când Bill avea 12 ani. Atunci a avut loc o inuntație,
într-un cartier bogat, care se afla pe malul unui râu, în care peste 100 de
oameni și-au pierdut viața. Bill s-a trezit dis de dimineață și a plecat să
caute prin buzunarele celor decedați. A arătat apoi mândru prietenilor săi ce
a reușit să adune: 6 ceasuri și câteva sute de dolari. A continuat să meargă și
zilele următoare, și chiar dacă se întorcea cu mâinile goale, povestea foarte
entuziasmat wxperiențele sale.
• În acești trei ani, cartierul a înțeles foarte bine cine este familia
Wallance. Tatăl lui Bill consuma foarte mult alcool, își pierdea rapid
locul de muncă, nu lucra într-un loc mai mult de câteva luni. De
asemenea, Bill, fratele său Jack și mama lor au fost cu siguranță
abuzați fizic de acesta.
• În cele din urmă, familia Wallance s-a mutat la aproximativ 30 de
minute de mers cu autobuzul de locul unde stăteau. Comportamentul
lui Bill s-a înrăutățit; fura și mai mult și chiar a lovit un profesor
când acesta încerca să îl despartă pe el și pe alt băiat dintr-o luptă.
Când fratele său, Jack îl certa și îi spunea că trebuie să se scimbe,
Bill aproba acest lucru și chiar își exprima rușinea și regretul despre
ce făcuse, însă după câteva zile, revenea la comportamentul său
obișnuit.
• Bill avea acum 15 ani. A fost trimis la școala de corecție
apoi acuzat de furt de mașini și viol. Începuse să fure
mașini din plăcere, plimbându-se cu ele apoi
abandonându-le. Pe aceasta din urmă a decis să o păstreze,
deoarece îi plăcea.
• Cât despre fată, „scuza” sa a fost faptul că el s-a gândit că
ea fiind atât de tânără (fata avea 12 ani) nu avea cum să
rămână gravidă și ar beneficia amândoi doar de plăcere.
Bineînțeles că pentru fată nu a fost așa. Bill a
• fugit din școala de corecție, dar s-a întors iar acolo pentru
încă 2 ani, prins de poliție după ce a furat o altă mașină.
• Când a fost eliberat, a încercat să se întoarcă la școală,
dar nu i-a prins interesul. A continuat să fure mașini,
vânzându-le altor persoane care apoi le vindeau pe
piese. Într-o zi, plimbându-se într-o altă mașină furată, a
trecut pe lângă o firmă de energie electrică și văzând
oamenii aliniați la cozi și crezând că este o bancă, a
decis impulsiv să o jefuiască.

• Realizându-și greșeala, a continuat totuși cu

jaful, dar a fost prins cu ușurință de poliție și
închis la penitenciar pentru o perioadă de 10
ani.
 ÎNTREBĂRI:

• Considerați că Bill suferă într-adevăr de tulburarea

de personalitate antisocială – psihopatie?
Argumentați.
• Ce membru al familiei considerați că a contribuit
cel mai mult la situația sa?
• S-ar mai putea încerca acum o invervenție asupra
lui Bill?
Cli
ck
me
!
• https://www.youtube.com/watch?v=UAjAMYai
WnI&feature=share&fbclid=IwAR11ZEqprbFZ0
M_5ZrED28bk1rX1zGErXZaNGzupKAdHaiYxi
6WqJanZoKk
 DISCUȚIE

• Termenii de tulburare de personalitate

antisocială (ASPD) și psihopatie ( și
câteodată sociopatie) sunt des utilizați unul
în locul celuilalt, fără a se face o diferență,
deși există diferențe importante între ele.

• Tulburarea de personalitate antisocială este

o categorie diagnostică mai mult centrată
pe comportamentul persoanei, iar
psihopatia este o constelație de trăsături de
personalitate și de comportamente.
• Aceste trăsături cuprind:

a) Cruzimea

b) Persuasiunea

c) Aroganța

d) Superficialitatea

e) Iritabilitatea
• Psihopații nu formează legături emoționale
puternice cu ceilalți și duc lipsă de empatie,
vină și remușcare. (Hare, 2006).

• Chiar dacă tulburarea de personalitate

antisocială este o categorie, psihopatia se
află de-a lungul unei dimensiuni (Edens,
Marcus, Lilienfeld, & Poythress, 2006).

• În Diagnostic and Statistical Manual of

Mental Disorders ( DSM-IV-TR ; APA,
2000) tulburarea de personalitate antisocială
este văzută ca având două componente
majore.
• Prima se referă la comportament antisocial înainte de vârsta de 15 ani, printre care se numără
absenteismul, fuga de acasă, mințitul frecvent, furtul, incendierea și distrugerea deliberată a
proprietăților.
• A doua se referă la continuarea acestui pattern de comportament antisocial și la vârsta adultă.
• Adulții cu tulburare de personalitate antisocială manifestă comportamente antisociale și
iresponsabile prin faptul că nu lucrează consistent, încălcă legile, sunt iritabili, agresivi fizic,
imprudenți și nu plătesc datoriile
• În plus, sunt impulsivi, eșuează să planifice din timp, fără interes pentru dreptate și remușcări
pentru acțiunile lor.
• Conceptul de psihopatie este strâns legat de scrierile lui Hervey Cleckley din
cartea sa clasică, The Mask of Sanity (1976).
• În baza experienței sale clinice vaste, Cleckley a indentificat o constelație de
trăsături de personalitate caracteristice psihopaților.
• Una dintre caracteristicile cheie ale psihopatiei este sărăcia emoțiilor, atât pozitive
cât și negative.
• Oamenii cu un nivel ridicat al psihopatiei nu simt rușinea, și chiar emoțiile lor
pozitive pentru ceilalți sunt doar de fațadă.
• Ei sunt carismatici în mod superficial și îi manipulează pe ceilalți pentru
câștigurile proprii
• Lipsa unor emoții negative, în special anxietatea, ar putea să facă
imposibilă învățarea din propriile greșeli pentru psihopați, iar lipsa
emoțiilor pozitive îi conduce la comportamente iresponsabile față de
ceilalți.
• Cleckley descrie comportamentul antisocial al psihopaților ca ”motivat
inadecvat” – nu este realizat, de exemplu, pentru nevoia de bani, ci este
realizat în mod impulsiv, mai mult pentru senzațiile tari decât orice altceva.
• În prezent, cei mai mulți cercetători identifică
psihopatia utilizând o listă de verificare
dezvoltată de către Hare et al. (1990).

• Lista identifică două clustere majore ale

psihopatiei

• Primul, detașamentul emoțional, descrie un

individ egoist, fără remușcări care îi exploatează
pe ceilalți (descriptori ai acestui cluster includ
lipsa remușcării sau a vinei, lipsa empatiei și
manipularea)

• Al doilea caracterizează un stil de viață

antisocial (comportament de parazit, minciuna
patologică, istorie de delicvență juvenilă)
• O caracteristică importantă a oamenilor cu un nivel
ridicat de psihopatie este utilizarea agresiunii
instrumentale, care este planificată, motivată și
orientată spre atingerea unui obiectiv.
• La fel ca utilizarea agresiunii reactive, mai comună,
care este caracterizată de mânie și este un răspuns la
o amenințare sau frustrare (Blair, Peschardt,
Budhani, Mitchell, & Pine, 2006).
• Psihopatia este asociată cu ambele tipuri de
agresiune, pe când alte tulburări sunt asociate cu
agresiunea reactivă dar nu cea instrumentală.
• Gradul de psihopatie al adolescenților care au comis
o crimă prezice puternic tendința lor de a continua
implicarea în activități criminale la vârsta adultă, în
particular ofense violente (Gretton, Hare, &
Catchpole, 2004).
• Există o controversă continuă
despre natura relației dintre
tulburarea de personalitate
antisocială și psihopatie
• Un studiu larg cu criminali de gen
masculin a sugerat faptul că
tulburarea de personalitate
antisocială este o categorie
eterogenă, iar identificarea
subcategoriilor ar putea fi
folositoare (Poythress et al., 2010).
• Această confuzie complică
integrarea rezultatelor cercetărilor
deoarece manifestările clinice sunt
definite în mod diferit.
• Comportamentul lui Bill din copilărie și
adolescență întâlnește în mod clar multe dintre
specificațiile lui Cleckley.
• Bill era o persoană pe care nu te puteai baza, fals,
având lipsuri în ceea ce privește rușinea pentru
faptele sale și total lipsit de anxietate.
• Comportamentul său antisocial (ca furatul) nu a
fost motivat de o dorință de a avea în posesie
obiectul furat, ci mai degrabă pentru a ajunge să
simtă un fel de senzație.
• Des a arătat o judecată slabă, în mod particular în
escapadele din adolescența târzie.
• Sărăcia emoțională a fost demonstrată în mod
amplu de furtul din casele prietenilor săi și
atitudinea lipsită de empatie pe care a avut-o față
de victima pe care a violat-o.
• Într-un studiu larg, reprezentativ național, 3.63% dintre adulții
americani au întâlnit criteriile pentru tulburarea de personalitate
antisocială. (Grant et al., 2004).
• De trei ori mai mulți bărbați decât femei au această tulburare.
• Este mai întâlnită în rândul americanilor nativi, mai puțin întâlnită la
americanii cu origini asiatice și mai puțin întâlnită în grupurile cu
vârste ridicate comparativ cu cele tinere.
• Psihopatia este găsită la 1% dintre americani, dar la aproape 25%
dintre criminalii încarcerați. (Hare, 2006).
• Nu există o diferență
semnificativă între afro-
americani și americanii cu origini
europene în ceea ce privește
nivelul psihopatiei (Skeem,
Edens, Camp, & Colwell, 2004).
• Conducătorii de bordeluri,
înșelătorii, ucigașii și dealerii de
droguri nu sunt sub nici o
circumstanță singurele
personalități antisociale.
• Executivii din afaceri, profesorii,
politicienii, medicii, instalatori,
comercianții, meșterii și
barmanii pot avea și ei trăsături
ale personalității antisociale.
• Psihopatia ar putea fi mai întâlnită în
domeniul afacerilor decât în populația
generală, iar abilitatea de a-i manipula pe
ceilalți și de a minți despre colegi ar putea
duce la succes într-un mediu corporativ
competitiv la fel ca și în cazul crimelor
”guler alb” (Gao &Raine, 2010).

• Personalitățile antisociale adulte au o istorie

de probleme comportamentele și tulburare
de conduită în copilărie (Paris, 2004).

• Simptomele lor tind să se diminueze la

vârsta mijlocie, și un număr de persoane cu
personalitate antisocială mor prematur.
CONSIDERAŢII ETIOLOGICE
• S-au efectuat numeroase cercetări asupra cazurilor de Tulburare de personalitate antisocială.
Majoritatea rezultatelor acestor cercetări, din diferite domenii, au aratat un mare potenţial. Unul
dintre aceste domenii s-a concentrat pe identificarea anomaliilor din creier, ce ar putea explica
această tulburare.
• Într-un studiu în care au fost examinate reacţiile minţii la anumite tipuri de stimuli auditorii, au
fost găsite diferenţe semnificative, în ceea ce priveşte sistemul paralimbic (precum disfuncţia de
lob temporal), între deţinuţii clasificati ca şi psihopaţi şi deţinuţii clasificaţi ca şi non-psihopaţi.
• Investigaţiile neurobiologice de
asemenea au sugerat că ar
exista anomalii în funcţionarea
amigdalei, (o parte a creierului
implicată în condiţionarea
aversivă şi în răspunsurile la
expresiile faciale ce ilustrează
frica sau tristeţea) printre
persoanele cu psihopatie
ridicată.
• Câteva trăsături cheie ale psihopatiei sunt impulsvitatea şi dificultatea în a învăţa
din pedeapsă. Într-un studiu ce a demonstrat acest fenomen, participanţii trebuiau
să urmărească nişte cărţi de joc pe ecranul unui computer. Dacă pe ecran apăreau
una dintre următoarele cărţi participanţii câştigau 5 cenţi.

• Dacă apărea orice altă carte, în afară de cele de mai sus, participanţii pierdeau 5
cenţi.
• După fiecare rundă participanţii puteau alege dacă vor să continuie jocul sau să
renunţe.
• Rezultatele acestui studiu au arătat că psihopaţii au continuat să
joace în continuare, într-un număr mult mai mare decât
participanţii din grupul de control;
• 9 din 12 psihopaţi chiar au continuat să joace chiar şi după ce au
pierdut din bani;
• Totuşi când s-a jucat acest joc, dar cu o pauză de 5 secunde între
încercări, psihopaţii au redus numărul de runde jucate;
• Introducând această întarziere psihopaţii au avut
timp să reflecte asupra comportamentului lor, şi
implicit să fie mai puţin impulsivi;
• Lipsa empatiei este unul dintre descriptorii
comportamentului psihopatic, iar acest lucru a fost
cercetat în varii studii prin măsurarea conductibilităţii
pielii participanţilor în momentul vizionării unor
imagini cu diferite conţinuturi. În momentul vizionării
unor imagini cu oameni în suferinţă, psihopaţii aveau
răspunsuri foarte uşoare la vizionarea acestora.
 ÎNTREBĂRI

• Care dintre trăsăturile de personalitate ale psihopaţilor

descoperite în cercetările discutate mai sus, pot fi folosite în
descrierea lui Bill?
• Alcătuiţi descrierea personalităţii lui Bill în 2-3 rânduri cu
ajutorul trăsăturilor identificate.
• Unele cercetări au explorat factorii genetici, şi au descoperit că atât personalitatea
criminală cât şi cea antisocială au componente ereditare.
• Studiile pe gemeni crescuţi separat au arătat că genele joacă un rol important ăn
probabilitatea ca o persoană să comită un act criminal.
• Pentru tulburarea de personalitate antisocială, studiile pe gemeni au arătat o concordanţă
mult mai ridicată în cazul gemenilor monozigoţi decât cei dizigoţi, iar studiile pe adopţie
au descoperit un nivel mai ridicat al ratei comportamentului antisocial al copilului adoptat,
ce avea părinţi biologici diagnosticaţi cu tulburare de personalitate antisocială.
• Chiar dacă factorii genetici sunt clar implicaţi, aceştia e posibil să interacţioneze
cu factorii enviromentali.
• Un exemplu notabil al acestei interacţiuni este gena monoamino oxidaza A
(MAOA). Nivelul enzimei MAOA, afectează acţiunea serotoninei,
norepinefrinei şi dopaminei în aşa fel încât pot genra apariţia comportamentului
antisocial.
• Atunci cand nivelul enzimei MAOA este scăzut, nivelul comportamentului
antisocial este mai ridicat, atunci când adolescentul este crescut într-un mediu
caracterizat de neglijenţa părinţilor, expunerea la violenţă între părinţi şi
inconsistenţa disciplinei parentale.
• Copii care cresc în medii
abuzive fizic sau neglijabile
prezintă un risc crescut de
comportament antisocial la
adolescență și la vârsta
adultă; Stilul autoritar de
creştere caracterizat printr-o
combinaţie între pedepse
aspre, restrictivităţi şi un
mediu necălduros,
generează comportamentul
antisocial al copiilor.
Dacă o mamă este depresivă în
timpul sarcinii, copilul ei prezintă
un risc de două ori mai ridicat, de
a dezvolta comportament
antisocial și de patru ori mai
ridicat de a dezvolta
comportament violent în
adolescență, chiar și atunci când
în alte momente din viața
copilului se ţine cont depresia
mamei și expunerea familiei la
adversitate. Depresia poate afecta
fătul în curs de dezvoltare sau
poate modifica calitatea relației
dintre mamă și copilul așteptat.
• Moffit a presupus că comportamentul antisocial persistent începe cu un deficit ale funcţiilor
neurobiologice, precum ar fi atenţia şi impulsivitatea. Un astfel de deficit pot genera un
copil destul de greu de controlat de către părinţi şi de aceea ei vor recurge la metodele
disciplinare, menţionate şi anterior, metode ce conţin pedepse şi restrictivităţi.
• Factorii social contribuie şi ei la generarea unui comportament antisocial. Factori precum
eşecul şcolar, respingerea celor din jur, şi integrarea într-un grup de persoane deviante sunt
doar câtiva factor predictori ai comportamentului antisocial.
• De asemenea şi creşterea într-un mediu sărac influenţează apariţia acestui comportament.
• Recent, psihologii au reexaminat diverse tipuri de tulburări mentale din perspectivă evoluţionistă.
Trăsăturile de personalitate antisociale pot să fie conceptualizate ca o strategie de succes pentru
supraviețuire.
• Sunt doar două feluri în care acestea pot constitui un avantaj. Unul la nivel individual, unde anti-
socializarea este dezvoltată datorită mediilor dure sau dificile în care individul reuşeşte să triască mai
uşor cu ajutorul acesteia.
• Şi la nivel social, în care în fiecare mic grup social există un membru cu comportament antisocial, ce ar
fi oferit membrilor acestora experienţa înşelăciunii şi manipulării, oferindu-le şansa de a-şi dezvolta
abilitatea de a identifica şi a face faţă unui astfel de comportament, avut de către o persoană din
exteriorul grupului, mult mai uşor.
 T R ATA M E N T

• Există un acord general cum că tratamentul este de cele mi multe ori fără rezultate pentru psihopați.

Cleckley în 1976 sumarizează aceste impresii clinice după cum urmează:

„Pentru o perioadă de mai mulți ani am rămas descurajat în ceea ce privește efectele
tratamentului asupra psihopatiei. Am eșuat în repetate rânduri în a ajuta acești pacienți, ... Am
sperat pentru mult timp că tratamentul celorlalți va oferi rezultate mult mai bune. Am avut
oportunitatea de a vedea astfel de pacienți ce au fost tratați prin psihanaliză, psihoterapie de
orientare psihanalitică, terapie individuală și de grup... Niciuna dintre aceste măsuri nu m–a
impresionat prin a obține rezultate pozitive... Acum, după mai bine de trei decenii, am avut ocazia
de a observa un număr considerabil de pacienți care, prin angajament sau amenințarea de a-și
pierde statutul de eliberare condiționată sau prin alte mijloace, au fost ținuți sub tratament...pentru
ani. Eșecul terapeutic la acești pacienți mă determină să simt că în prezent nu avem nici o formă
de psihoterapie pe care să ne putem baza pentru a schimba psihopatul fundamental.”
• Nu există multe dovezi empirice în ceea e privește eficacitatea tratamentului psihopatiei.

• Psihofarmacologia nu este eficientă.

• Unele forme de terapie pot avea chiar efecte negative.

• Rice, Harris și Cormier (1992) au comparat rezultatele unei comunități terapeutice cu

instituționalizarea standardizată în rândul unui eșantion de deținuți. Deși programul
special a redus recidiva în rândul nonpsihopaților, recidiva a crescut în rândul
psihopaților.

• Inabilitatea psihopaților de a forma o relație sinceră de încredere cu un terapeut poate fi

principalul motiv pentru care psihoterapia nu dă rezultate. O persoană ce minte, căreia
nu îi pasă de sentimentele celorlalți și are puține regrete cu privire la comportamentele
personale inadecvate este cu siguranță un candidat inadecvat pentru majoritatea
formelor de psihoterapie.
• Prevenirea cazurilor de tulburări de personalitate
antisocială poate fi posibilă prin programe concepute
pentru a aborda situații care pun indivizii în pericol de
a dezvolta tulburarea. De exemplu, programele de
reducere a abuzurilor asupra copiilor ar putea preveni
comportamentul antisocial ulterior în rândul copiilor cu
risc de abuz.
• De asemena, poate fi eficientă vizarea grupurilor de copii
și adolescenți cu risc ridicat de comportament antisocial,
cum ar fi cei cu tulburări de atenție / hiperactivitate.
Formarea comportamentală a părinților, ce îi învață pe
aceștia tehnici comportamentale pentru a consolida
comportamentul adaptativ al copiilor lor și a reduce
comportamentul antisocial, este moderat eficient în
reducerea comportamentului antisocial la copii, iar terapia
cognitiv-comportamentală , care învață rezolvarea
problemelor și corectează distorsiunile perceptive, este
moderat eficientă în reducerea comportamentului
antisocial la adolescenți
• Deși dovezile pentru tratamente eficiente pentru adulți
sunt reduse, există mai multe dovezi că tratarea
antisocialității în rândul adolescenților și copiilor
funcționează.
• Tratamentul multisistemic, o abordare de tratament pentru
infractorii minori care se concentrează pe intervenții
familiale și în mediul în care trăiesc, oferă speranță.
• Tratamentul se concentrează pe efectuarea de schimbări în
cadrul familiei, scolii și comunității pentru a reduce
contribuțiile lor la comportamentele problematice.
• O meta-analiză recentă a descoperit că adolescenții care
au primit tratamentul au o mai bună funcționare decât
70% dintre cei care nu au primit tratamentul.
• Acest lucru crește speranța că anumite tipuri de
intervenție timpurie poate reduce severitatea și costul
tulburării de personalitate antisocială pentru viitorii adulți.
 ÎNTREBĂRI

• 1. Cum ar putea tulburarea de personalitate antisocială a lui Bill să apară din combinația de gene și experiențele de
mediu? Ce factori specifici de mediu au fost importanți în viața lui Bill? În ceea ce știm despre caz, a existat vreo
dovadă cum că tatăl său avea trăsături antisociale?

• 2. Ce simptome ale tulburării de personalitate antisocială a avut Bill?

• 3. Cercetările sugerează că cel mai eficient tratament pentru tulburarea de personalitate antisocială este de a
preveni cazurile prin concentrarea asupra copiilor și adolescenților cu risc de tulburare. Care sunt obstacolele în
acest sens?

• 4. Dificultatea în tratarea persoanelor cu tulburare de personalitate antisocială prezintă mari provocări pentru
societatea noastră, având în vedere tendința ridicată a persoanelor cu această tulburare spre violență și
comportamente criminale. Unii au pledat pentru menținerea acestora încarcerați până când sunt mai în vârstă, în
încercarea de a preveni viitoarele lor crime. Ce părere ai despre asta? Care sunt aspectele pro și contra a unei astfel
 STUDIU

Antisocial personality disorder is on

a continuum with psychopathy
Jeremy Coid, Simone Ullrich, 2010
 ISTORIC

Tulburarea de personalitate
antisocială (ASPD) și psihopatia sunt
construcții diagnostice diferite. Nu
este clar dacă acestea sunt sindroame
clinice separate sau dacă psihopatia
este o formă severă de ASPD.
 METODĂ

Un eșantion reprezentativ de 496

de prizonieri din Anglia și Țara
Galilor a fost intervievat în cea de-a
doua fază a unui sondaj realizat în
1997, folosind Planificările pentru
evaluarea clinică în neuropsihiatrie,
Interviul clinic structurat pentru
Manualul de diagnostic și statistic al
tulburărilor mintale, a patra ediție și
Lista de verificare a psihopatiei -
revizuită.
 REZULTATE

Prizonieri aveau toți peste 18 ani, (n = 470), 211 (44,9%) au primit un diagnostic
de ASPD, dintre care 67 (31,8%) au fost clasificați ca psihopați, indicând un scor de
25 sau mai ridicat la Lista de verificare a psihopatiei. Simptomele de ASPD și
psihopatie au demonstrat contrast scăzut la compararea subgrupurilor diagnosticați cu
ASPD care aveau scoruri mai mari sau mai mici pentru psihopatie. Nu au existat
diferențe semnificative legate de de demografie, comorbiditate și comportament care
solicită tratament. Persoanele psihopatice cu ASPD au demonstrat chiar și o tulburare
de personalitate schizoidă și narcisică comorbidă, tulburare de conduită mai severă și
simptome antisociale ale adulților și convingeri mai violente.
DISCUȚII

Psihopatia și ASPD nu sunt entități de

diagnostic separate, dar ASPD psihopatică este o
formă mai severă decât ASPD singur, cu un risc
mai mare de violență. Scorurile dimensionale ale
manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor
mintale, tulburările de personalitate a patra ediție
(altele decât ASPD) pot fi de ajutor în
identificarea acestui subgrup specific.