Companii și angajați (III)

Loialitate şi avertizare etică

 Loialitate: elemente
Loialitatea include obligaţia:
a. De a nu prejudicia imaginea companiei.
b. De a nu sprijini firmele competitoare
c. De a păstra confidenţialitatea
informaţiilor interne.
d. (într-o anumită măsură) de a promova
interesele companiei
Au angajații obligația morală de
a manifesta loialitate?
a. Nu este permis să acționezi împotriva intereselor
companiei: "you cannot bite the hand that feeds you
and insist on staying on for the banquet".
b. Aceste acțiuni nu pot fi realizate cu respectarea
integrității.
c. Nu este suficient să își faci treaba, dacă afectezi
compania.
Avertizarea etică (de integritate)
Definiţie: dezvăluirea unui act ce contravine normelor legale
sau morale
Avertizare internă – în interiorul organizaţiei
Avertizare externă – în exteriorul organizaţiei (instituţii
responsabile, mass media)
 Sisteme de avertizare internă
Astfel de sisteme sunt importante pentru prevenirea
acţiunilor ilegale sau neetice.
Elemente necesare:
a. Încurajarea avertizării interne.
b. Elaborarea unor mecanisme precise de avertizare
- în companiile mari: desemnarea unor persoane
independente de lanţul de comandă, care să
primească şi să examineze reclamaţiile.
c. Asigurarea faptului că avertizorii nu vor avea de suferit
- caracter confidenţial (nu neapărat anonim)
 De ce este avertizarea etică
externă problematică dpdv
moral?
a. Avertizarea externă este văzută în genere ca o încălcare a
loialităţii
- afectează imaginea companiei şi reprezintă uneori o
încălcarea confidenţialităţii
b. Alte persoane (colegii) pot fi afectaţi
c. (în special pentru foştii angajaţi) Văzut ca un act de
răzbunare (deşi nu este astfel în mod necesar).
 În ce situaţii este avertizarea
externă permisibilă? (I)
Avertizare internă ridică puţine probleme etice.
Avertizarea externă este acceptabilă atunci când:
. i. Angajatul dezvăluie un rău serios, precis şi probabil
a. acţiuni ilegale sau nu, care afectează sănătatea
consumatorilor, publică, mediul sau angajaţii
b. trebuie să fie vorba despre o problemă precisă şi
necunoscută (de ex. nu “produsele fast food nu sunt
sănătoase”)
c. un prejudiciu probabil: de multe ori, angajatul nu poate
fi sigur că într-adevăr un produs este dăunător
 În ce situaţii este avertizarea
externă permisibilă? (II)
2. Avertizarea externă este acceptabilă numai după
epuizarea tuturor căilor interne:
Posibile excepţii:
a. problemă foarte serioasă şi urgentă
b. epuizarea căilor interne poate avertiza pe cei vinocaţi şi
unele dovezi pot fi distruse
 Alţi factori relevanţi
1. Motivele avertizorului
Avertizarea trebuie motivată de dorinţa reală de a
rezolva problema, nu de răzbunare
- un zvon pe un forum nu este avertizare etică
acceptabilă.
2. Caracterul anonim
- unii autori consideră că avertizarea anonimă nu
este acceptabilă.
Sancționarea angajaților:
probleme etice
Măsuri disciplinare: cerințe etice
1. Ce practici și comportamente sunt
sancționate?
2. Prin ce reguli?
3. Care sunt sancțiunile?
4. Cum este gestionat procesul disciplinar?
 Comportamentele sancționate
Cele care au sau ar putea avea un efect negativ asupra organizației (afectează
calitatea produselor sau serviciilor, afectează mediul de lucru, afectează
imaginea etc.).
Observații:
- faptul că un tip de comportament este imoral sau chiar ilegal nu
reprezintă în sine un motiv de sancționare.
- comportamentele corecte moral nu trebuie sacționate (ex.: avertizarea
etică)
- comportamentele riscante care nu au condus încă la consecințe negative
pot fi în mod justificat sancționate.
- unele reguli au caracter preventiv (sancționează comportamente sau
practici care nu sunt în sine periculoase sau nocive, dar pot conduce la
rezultate negative; ex: relațiile amoroase din interiorul firmei). Astfel de
reguli sunt acceptabile dacă rezultatul negativ nu poate fi altfel împiedicat.
- unele reguli se pot referi la comportamente din afara locului de muncă
 Caracterul regulilor
1. Regulile trebuie să fie conectate în mod rezonabil și
inteligibil pentru angajați cu obiectivele companiei
sau cu modul corect de desfășurare a acțiunii.
- angajații trebuie să înțeleagă efectul negativ al
neconformării
2. Regulile trebuie să fie comunicate în mod formal
angajaților.
3. Regulile trebuie să fie formulate într-un mod cât mai
precis posibil. Sintagmele vagi (“comportament
civilizat”, “act care afectează imaginea companiei”),
trebuie pe cât posibil clarificate.
 Sancțiunile
1. Sancțiunile trebuie să fie proporționale cu
gradul de pericol (actual sau potențial)
pentru organizație.
alți factori: caracter ne(intenționat),
caracter repetat sau nu.
2. Sancțiunile trebuie să fie aplicate în mod
imparțial.
 Procesul disciplinar
1. Comisia care investighează cazul trebuie
să fie independentă.
2. Dreptul de a fi audiat trebuie respectat.
Sancțiunile trebuie să fie aplicate
a. pe baza prevederilor regulamentare, nu a
opiniilor personale.
b. în urma unei investigații și pe baza unor
probe (principiul prezumției de nevinovăție).
 Coduri etice
Codurile de etică, sau codurile etice,
reprezintă un ansamblu coerent de principii
şi norme morale, impuse prin sancţiuni, prin
care se încearcă definirea mai precisă a
conduitei acceptabile din punct de vedere
moral.
Tipuri de coduri: elaborate la nivel de
organizație, la nivel de sector, la nivel de
profesie
 Alcătuirea codurilor etice
I. Preambul: subiecți, angajament
II. Valori și principii
Valorile morale reprezintă idealuri la care profesioniştii dintr-un
domeniu sau dintr-o organizație trebuie să aspire. Integritatea,
respectul faţă de oameni sau dreptatea reprezintă astfel de valori.
Principiile etice sunt prescripţii generale, care oferă o îndrumare
privind acţiunile corecte din punct de vedere moral.
III. Norme: reguli morale determinate, care interzic sau prescriu
anumite acţiuni.
IV. Sancțiuni: avertisment verbal, avertisment scris, excludere din
cadrul corpurilor profesionale (în cazul profesiilor liberale în care
organizaţiile profesionale au această atribuţie), amendă,
suspendare, reducere din salariu, concediere.
• Principiul respectului autonomiei:
Trebuie să recunoaştem şi să nu
împiedicăm manifestarea capacităţii
persoanelor de a-şi hotărî liber propriile
alegeri şi de a acţiona fără interferenţa
altora pe baza propriului sistem de valori şi
credinţe.
 Sunt sancțiunile necesare?
Universitatea din Bucureşti consideră
prezentul cod de etică mai curând ca pe
un instrument de educare a membrilor săi
în sensul prevenirii încălcării normelor
eticii universitare, decât ca pe un
instrument de constrângere. (Codul de
etică al Univerității din București)
Două funcții: educativă și de constrîngere
 Cum trebuie să arate un cod
etic
i) Codurile de etică trebuie să răspundă la toate problemele etice
relevante pentru respectivul domeniu sau respectiva organizație.
ii) Codurile de etică trebuie să cuprindă norme și principii adecvate și
clar formulate.
iii) Codurile de etică trebuie să includă obligații față de toți
stakeholderii.
iv) Codurile de etică trebuie să fie organizate în mod sistematic.
v) Prevederile codurilor de etică trebuie să aibă gradul adecvat de
generalitate
vi) Codurile etice nu trebuie să reia prevederile legislaţiei în vigoare în
respectiva țară.