Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie « Nicolae Testemițanu »

Catedra Propedeutică stomatologică « Pavel Godoroja »

Proteza parţială mobilizabilă

flexibilă. Caracteristica.

A elaborat:Dombrovan Vladislava
Profesor: Cheptănaru Dumitru
 Cuprins:
1. Caracteristica componentelor protezelor parţiale mobilizabile flexibile.
2. Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi stabilizare a protezelor parţiale
mobilizabile flexibile.
3. Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu proteze parţiale mobilizabile flexibile.
4. Materialele amprentare. Clasificări. Amprentele. Criterii de clasificare a amprentelor.
5. Lingurile amprentare. Varietăţi. Particularitățile amprentării anatomice pentru
confecționarea protezelor parţiale mobilizabile flexibile.
6. Tehnica confecţionării modelului. Materialele necesare. Cerinţe către modelul realizat
pentru confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile flexibile.
7. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor parţiale mobilizabile flexibile.
8. Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.
9. Reguli de montare a dinţilor artificiali din acrilat în protezele parţiale mobilizabile
flexibile la maxilă şi mandibulă.
10. Tehnologii de injectare a acrilatelor moderne.
11. Dezambalarea protezei parţiale mobilizabile flexibile.
12. Particularități de prelucrare și lustruire a protezei parţiale mobilizabile flexibile.
 Caracteristica componentelor protezelor parţiale
mobilizabile flexibile.
Printre mărcile comerciale care oferă proteze flexibile se numără
ValPlast, Luciton FRS, Sunflex, TCS, Duraflex si Flexstar pentru
materialul cu nylon; Flexite si Ultraflex pentru materialele cu vinil.
Protezele flexibile au aceleași componente: șeile cu dinţi artificiali,
conector principal care le unește și croșete, cu diferenţa că elementele
de ancorare sunt croșetele acrilice, situate în zonele retentive ale
apofizei alveolare; croșetele sunt elastice și au aceeași culoare ca gingia.
Dacă vorbim despre Bio Dentaplast, acest material are culoare albă și
este destinat confecţionării croșetelor elastice și a carcasului protezelor
scheletate flexibile (scheletul se realizează după aceleași principii ca cel
metalic).
 Caracteristica elementelor de ancorare, menţinere şi
stabilizare a protezelor parţiale mobilizabile
flexibile.
Pentru stabilizarea protezelor flexibile se folosesc croșetele acrilice.
Croșetul mucoalveolar este o prelungire a bazei care se amplasează pe
versantul vestibular într-o zonă retentivă, nu face contact cu dintele, este
elastic și de culoarea mucoasei.
Croșetul dentogingival este o prelungire a bazei care se amplasează
parţial pe dinte, parţial pe gingie, este elastic și se confecţionează din
material incolor sau de culoarea dintelui.
Croșetul dentar este o prelungire a bazei care se amplasează în zona
subecuatorială retentivă a dintelui, este elastic și se confecţionează din
material incolor sau de culoarea dintelui. Este asemănător cu croșetul
turnat pentru proteze scheletate: are braţ retentiv și opozant. Forma
braţelor, grosimea și forma pot varia în dependenţă de situaţia clinică.
 Indicaţii către terapia edentaţiei parţiale cu proteze
parţiale mobilizabile flexibile.

pacienţi alergici la monomer;

situaţii clinice la care parametrii ce caracterizează suportul odontal nu
oferă condiţiile necesare amplasării corecte a croşetelor turnate;
considerente estetice de mascare a recesiunii gingivale;
pacienţi care au leziuni sau nu se pot adapta la protezele dure.
evitarea stresului pe unităţile odonto-parodontale restante;
pacienţii care prezintă protuberanţe osoase sau tuberozităţi plonjante care
în condiţiile unei stări generale bune ar trebui reduse chirurgical pentru a
permite inserţia unei proteze parţiale mobilizabile;
rezolvă mai multe probleme dificile de tratament care implică dinţi
parodontotici, sensibilitate dentară, cancer oral sau alte situaţii în care
dinţii sunt compromişi sau confortul este problematic;
de elecţie în tratamentul pacienţilor cu torus foarte mare sau despicături
palatine.
 Materialele amprentare. Clasificări. Amprentele.
Criterii de clasificare a amprentelor.
După Gerner și Napadov:
elastice
termoplastice
dure
 După I. Postolachi, Gh. Bârsa: după starea materialului la finalul prizei
Elastice:
Hidrocoloizi (reversibili/ireversibili)
Elastomeri de sinteză
Materiale siliconice
Materiale polisulfide
Materiale polieterice
Dure:
Reversibile: substanţe termoplastice
Ireversibile: Gips, paste de oxid de zinc și eugenol
 Amprentă – copia negativă fidelă a câmpului protetic, confecţionată cu scopul
realizării modelului.
 
După scopul urmărit, amprentele pot fi:
documentare: se obţine modelul documentar (pentru pregătirea proprotetică)
auxiliare: se obţine modelul auxiliar (dinţii antagoniști) sau de diagnostic (studiu
pe model)
de bază: se obţine modelul pe care se realizează lucrarea protetică
 
După tehnica realizării amprentei:
• amprente realizate într-un timp: materialul se aplică în lingură și se presează
pe câmpul protetic o singură dată;
• amprente realizate în doi timpi: materialul se aplică în lingură și se presează
pe câmpul protetic apoi se scoate din cavitatea bucală, se aplică stratul de
corecţie și se mai presează o dată;
• amprentele din materiale de consistenţă diferită sunt numite duble
• amprente de corectare: o modificare a metodei în doi timpi, în cadrul căreia se
aplică material de aceeași provenienţă chimică;
• amprente în ocluzie: se amprentează ambele arcade dentare în poziţie de
ocluzie centrică (se folosește lingură specială)
• amprente parţiale: se amprentează un anumit sector al arcadei
amprente totale: se amprentează toată arcada dentară
 Lingurile amprentare. Varietăţi. Particularitățile
amprentării anatomice pentru confecționarea
protezelor parţiale mobilizabile flexibile.
 Sunt linguri standard și linguri individuale. Cu lingurile standard se
ia amprenta anatomică, cu cea individuală – amprenta funcţională.
Pe baza amprentei anatomice se face modelul auxiliar, pe baza
amprentei funcţionale – modelul de bază. Pe modelul auxiliar se
confecţionează lingura individuală, pe modelul de bază se
confecţionează șablonul de ocluzie și macheta protezei, apoi se
polimerizează acrilatul.
 Tehnica confecţionării modelului. Materialele
necesare. Cerinţe către modelul realizat pentru
confecţionarea protezelor parţiale mobilizabile
flexibile.
Modelul se confecţionează din gips de clasa III, duritatea fiind necesară pentru a nu se fractura
în timpul injectării. Se confecţionează pasta de gips, se introduce în amprentă în cantităţi mici
până la umplere; în acest timp amprenta este amplasată pe măsuţa vibratorie; se verifică curgerea
gipsului astfel încât să pătrundă în toate imprimările amprentei. Un conformator de soclu se
umple cu gips peste care se întoarce și se înfundă amprenta. De menţionat că gipsul trebuie să
acopere marginile amprentei! (pentru a reda configurarea fundului de sac unde este edentaţie).
După priza gipsului, conformatorul și amprenta sunt înlăturaţi iar soclul modelului este fasonat.
Cerinţe:
să fie integru, să nu aibă surplusuri, pori, fisuri, lipsuri, fracturi, mai ales în zona unde va fi
modelată macheta protezei;
să redea cu exactitate relieful câmpului protetic;
să nu prezinte schimbări de volum;
să aibă suprafaţă netedă;
Materiale:
colbă, spatulă, conformator de soclu, măsuţă vibratorie, vacuum malaxor
apă, gips
 Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezelor
parţiale mobilizabile flexibile.

Clinic: examinarea pacientului și obţinerea amprentei anatomice a câmpului

protetic;
Laborator: confecţionarea modelului și a lingurii individuale;
Clinic: amprentarea funcţională;
Laborator: confecţionarea modelului definitiv și a șablonului de ocluzie;
Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaţiilor intermaxilare;
Laborator: fixarea modelelor în simulator, realizarea machetei bazei protezei,
montarea dinţilor artificiali, modelarea machetei protezei mobilizabile;
Clinic: proba machetei în cavitatea bucală;
Laborator: modelarea definitivă a machetei protezei, ambalarea în chiuvetă,
realizarea tiparului, introducerea acrilatului în tipar prin injectare, dezambalarea
și prelucrarea protezei.
Clinic: aplicarea și adaptarea protezei pe câmpul protetic.
 Dinţii artificiali, varietăţi. Ambalaje comercializate.

Dinţii artificiali sunt elementele principale din componenţa PPMA: ei restabilesc

funcţia lezată a sistemului stomatognat. Ei pot fi confecţionaţi din acrilat sau
porţelan; seamănă cu dinţii naturali la formă, mărime și culoare;
Dinţii acrilici sunt confecţionaţi prin polimerizare, ei fac legătură chimică cu
materialul bazei. Au rezistenţă mecanică satisfăcătoare, dar în timp se abraziază,
posedă nuanţe coloristice variate dar în timp se colorează și sunt permeabili
pentru lichidul și flora microbiană bucală. Sunt mai ieftini ca cei din porţelan.
Cei din porţelan sunt confecţionaţi prin ardere și necesită realizarea unor retenţii
suplimentare (cavităţi, crampoane), pentru că nu fac legătură chimică cu
materialul bazei. Dinţii din porţelan au calităţi fizico-chimice superioare,
densitate mai mare, sunt impenetrabili la lichidul și flora microbiană bucală, au
rezistenţă mecanică mai mare, dunt duri, nu se abraziază, biocompatibili, au
nuanţe coloristice variate, suprafeţe lucioase.
Sunt comercializaţi sub formă de garnituri, așezaţi în ceară plastică, pe plăcuţe
pentru grupul frontal și cel lateral sau în cutii speciale. Pe ambalaj este notată
marca fabricii, culoarea, dimensiunea și forma.
 Reguli de montare a dinţilor artificiali din acrilat în
protezele parţiale mobilizabile flexibile la maxilă şi
mandibulă.
 în zonele laterale dinţii se montează pe mijlocul apofizei alveolare și
perpendicular ei, realizând contact cu dinţii antagoniști;

în zona frontală dinţii se montează cu restaurarea configuraţiei curburii
dentare în raport de ocluzie; în dependenţă de situaţia clinică dinţii pot fi
montaţi cu gingie artificială sau fără ea;
 la prezenţa a mai multor dinţi restanţi, dinţii artificiali se vor monta
ţinând cont de gradul lor de implantare, mărime, formă, linia coletului;
 principal să se suplinească spaţiul edentat: se permite montarea unui
număr mai mare sau mai mic de dinţi, sau din alt grup pentru a lichida
breșa;
 dinţii din porţelan nu se șfeluiesc decât pe suprafaţa cervicală (mucozală).
 dinţii acrilici sunt perforaţi pentru a realiza retenţie mecanică (dinţii și
materialul bazei nu fac legătură chimică).
 Tehnologii de injectare a acrilatelor moderne.

Într-un aparat special, cartușul cu bilele de acrilat este încălzit până se

plastifică, apoi, prin presiune, se injectează în chiuvetă.

Dezambalarea protezei parţiale mobilizabile flexibile.

Dezambalarea se face cu ajutorul ciocanului pneumatic sau simplu

fracturând tiparul, apoi proteza este curăţită atent de surplusurile de
material de ambalare. Chiar dacă proteza este elastică, a nu se ignora
posibilitatea fracturării bazei sau a dinţilor.
 Particularități de prelucrare și lustruire a protezei
parţiale mobilizabile flexibile.

Materialul din care sunt confecţionate aceste proteze se prelucrează

dificil – nu face rumeguș dar fibre similar plasticului la încălzire. De
aceea se prelucrează cu freze și perii speciale, fără supraîncălzire.
 Bibliografie:
 Gh. Bârsa, I. Postolachi TEHNICI DE CONFECŢIONARE A
PROTEZELOR DENTARE
 Emanuel Bratu,Dorin Bratu, Sergiu Antonie Restaurarea Edentatiilor
Partiale prin Proteze Mobilizabile