Nn. Cranieni

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
CAROL DAVILA
BUCURESTI
CURS
DE
NEUROLOGIE
Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

NERVII CRANIENI
•12 perechi numerotati în ordinea
situaţiei lor topografice în sens
antero-posterior
asigură funcţii senzitivo-senzoriale,
motorii şi vegetative.
Perechile I, II → NU adevăraţi
nervi ci prelungiri periferice ale
unor tractusuri cerebrale
nevraxiale (lipsa tecii Schwann;
prezenţa de elemente gliale
similare nevrogliei centrale în
componenţa lor).

se împart în: nervi motori: III, IV, VI, XII, nervi micşti: V, VII, IX, X, XI
nervi senzoriali: I, II, VIII.

FIECARE NERV :
ORIGINE REALĂ → nucleii

nervului din parenchimul
trunchiului cerebral
(exceptie perechile I şi II)

ORIGINEA APARENTĂ, locul de emergenţă din nevrax

TRUNCHIUL, străbate
învelişurile meningiene,
iese din cutia craniană
prin găurile de la baza
craniului şi se distribuie,
în raport cu funcţia , la
organele
corespunzătoare

Nucleii nervilor cranieni sunt
legaţi de diverse zone ale
cortexului cerebral:
senzitiv senzoriale
motorii
vegetative

NERVUL OLFACTIV - I
PRIMUL NEURON - celulele

olfactive Schultze ( partea
superioară a mucoasei nazale
- pata galbenă cu suprafaţă de
5 cm - împreună cu celulele de
susţinere şi celulele bazale).

Celulele olfactive →
celule bipolare – aprox.
100 de milioane – o
prelungire periferică,
dendritică → la
suprafaţa mucoasei
olfactive prin unul sau
mai mulţi cili imobili
,,perii olfactivi’’. Servesc
la recepţionarea şi
transmiterea excitaţiilor
olfactive.

Substanţe odorante
sunt absorbite de
mucusul, care acoperă
celulele receptoare →
difuzează la cili sau
ajung ataşate de o
proteină de legătură
specifică (proteina
olfactivă de legătură,
secretată de glandele
laterale nazale).
Această proteină este
solubilă şi leagă o
mare varietate de
substante odorante.
Acţionează ca un filtru,
protejând neuronii
olfactivi de expunere
la concentraţiile
crescute de substanţe
odorante.
PRELUNGIREA
AXONICĂ, centrală,
se grupează cu alţi
axoni în 20-30 de
ramuri, plexiforme =>
nervul olfactiv →
lama ciuruită etmoid
→ bulbul olfactiv
unde face sinapsă cu
dendritele neuronilor
secundari = celulele
mitrale ale bulbului
olfactiv cu
semnificaţie de
centru olfactiv
primar.

Axonii neuroni
secundari → tractul
olfactiv → în ariile
olfactive secundare ale
cortexului olfactiv.
CORTEXUL OLFACTIV
ESTE DIVIZAT ÎN CINCI
PĂRŢI:
- nc olfactiv ant, care
conectează bulbii
olfactivi prin comisura
anterioare
- tuberculul olfactiv
- cortexul piriform,
principala regiune
olfactivă discriminativă
- complexul amigdalian
- cortexul entorinal,
care trimite proiecţii
Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie către hipocamp.
Tuberculul olfactiv şi cortexul piriform → eferenţe în nc
dorso-medial talamic →cortexul orbito-frontal (regiune
care pare a fi implicată în conştientizarea percepţiei
mirosului).

Complexul amigdalian şi
cortexul entorinal →
componente ale
sistemului limbic,
implicate în
componentele afective
ale mirosurilor şi ale
memoriei.

EXAMINAREA MIROSULUI
Examinarea mirosului → cu substanţe odorante uleioase

sau lichide neiritante: eucalipt, ulei de roze, lămâie, cafea,
tutun. Substanţele iritante → erori de apreciere prin
excitarea concomitentă a fibrelor trigemenului.
Olfactometria, apreciază olfacţia prin definirea a doi
parametri:
• pragul olfactiv – corespunde celei mai mici cantităţii de
substanţă percepută de pacient
• discriminarea olfactivă – se referă la timpul necesar
atingerii pragului de diferenţiere pentru o anumită
cantitate odorovectoare.
Olfactometria clinică evidenţiază deficite:

- cantitative – anosmie, hiposmie, hiperosmie
- calitative – parosmiile.
MANIFESTĂRI PATOLOGICE
ANOSMIA - pierderea simţului olfactiv → lezarea nervului sau

căilor olfactive:
•procese expansive etaj ant. cranian: meningioame olfactive,
meningioame ale aripii mici a sfenoidului
• tumorii orbito-frontale
• meningite bazale
• atrofia tabetică a nervilor olfactivi
• fracturi de bază de craniu, mai ales la nivelul lamei ciuruite a
etmoidului
• intoxicaţii exogene : cocainomanie, tabagism, alcoolism
• cauze locale – otorinologice: obstrucţii nazale, polipi, coriză,
rinită cronică alergică, sinuzite.
HIPOSMIA - diminuarea simţului olfactiv:

• diabetul zaharat,
• nevrozele,
• adenoamele hipofizare,
• sindromul de HIC
MANIFESTĂRI PATOLOGICE
HIPEROSMIA - creşterea sensibilităţii olfactive. Provocată de stări

alergice, viroze ale căilor respiratorii, migrenă, hipertiroidism.
PRESBIOPSIA - scaderea mirosului determinata de varsta
PAROSMIA - pervertire în recunoaşterea excitanţilor olfactivi.

Bolnavul de obicei confundă un miros plăcut cu unul neplăcut.
CACOSMIA - percepţia tuturor excitanţilor olfactivi ca mirosuri
neplăcute.
COPROSMIA – perceptia tuturor excitantilor ca miros de fecale
AGNOZIA OLFACTIVA – tulburate in identificarea si
interpretarea mirosurilor detectate
FANTOSMIA=HALUCINAŢIILE OLFACTIVE – origine corticală
Senzaţii neplăcute diverse. Întâlnite în bolii psihice: schizofrenie,
paranoia, psihoze alcoolice.
Halucinaţiile olfactive pot fi simptome în crizele epileptice uncinate.
Halucinaţiile = percepţii foarte nete dar fără obiect, care survin
brusc, durează câteva secunde.
Uneori sunt persistente, cvasipermanente.
NERVUL OPTIC – II
CALEA OPTICĂ PREZINTĂ TREI SEGMENTE:
1. RECEPŢIE
2. TRANSMISIE
3. PERCEPŢIE
FIECĂRUI NIVEL ÎI CORESPUNDE UN NEURON.

PRIMUL NEURON → celulele bipolare, strat şase al retinei.
Dendritele sunt în legătură cu celulele senzoriale cu conuri şi
bastonaşe din statul doi. Conurile → elemente
receptoare pentru culorii
şi vedere discriminativă.
Localizate în regiunea
centrală, maculară. Prag
de excitabilitate crescut,
necesitâ iluminare bună
pentru funcţionare
Bastonaşele →
elemente receptoare
pentru diferenţele
luminoase. Prag de
excitabilitate ↓ şi
funcţionează la lumină
crepusculară. Dispuse
pe întreaga retină.
AL DOILEA NEURON → celula multipolară, strat opt. Axonii → spre
papila optică şi părăsesc globul ocular prin polul posterior, formează
nervul optic → gaura optică → endocraniu.

Nervii optici se reunesc pe linia
mediană înaintea hipofizei =>
chiasma optică.

Fibrele nazale ale retinei se
încrucişează.
Fibrele temporale îşi continuă
traiectul omolateral.

Bandeletele optice pornesc de la
chiasma optică, înconjură
pedunculii cerebrali şi fac sinapsă
în ganglionul geniculat lateral.
O parte din fibre nu fac sinapsă şi

îşi continuă drumul, spre
regiunea pretectală formând
calea aferentă a reflexelor
pupilare.

AL TREILEA NEURON - în ganglionul geniculat lateral.
Axonii → scoarţa cerebrală => radiaţiile optice Gratiolet.
Partea sup.are fibre din hemiretinele sup. → în profunzimea
lob parietal, iar partea inf. cu fibre din hemiretinele inf. → în
profunzimea lob temporal, înconjură pe partea laterală
cornul sfenoidal al ventriculului lateral.
Fibrele → lob occipital pe
buzele şi fundul scizurii
calcarine, la nivelul ariei
17 Brodmann (aria
striată).

Aria 17 este înconjurată de aria 18 parastriată şi de aria 19
peristriată.
Aria 18 şi 19 constituie cortexul vizual asociativ.
Aria 17 intervine în vederea focală şi percepţia formelor
Ariile 18 şi 19 intervin în percepţia mişcării şi vederea
panoramică.

EXAMENUL ŞI SEMIOLOGIA FUNCŢIEI VIZUALE
examenul acuităţii vizuale
examenul fundului de ochi.
examenul câmpul vizual
Acuitatea vizuală – AV = capacitatea de a percepe şi
diferenţia forma, mişcarea şi culoarea obiectelor.
AV normală = recunoaşterea semnelor grafice groase de
1,4 mm de la o distanţă de 5 m.
optotipul Sneller
AV normală = 1.
Se exprimă printr-o fracţie:
numărător - distanţa de la
care ochiul examinat a
deosebit litera
numitor - distanţa maximă la
care se face citirea cu ochiul
normal (emetrop).
EXAMENUL NEUROLOGIC - probe simple, aproximative:
• cititul unui text tipărit de la 0,5 m = AV normală.
• recunoaşterea degetelor de la 5m = AV 1/10, de la 1m =
AV 1/50, de la 0,5 = AV 1/100.
• limita inferioară → când pacientul nu percepe mişcările
mâinii de la 25 cm.
• În acest caz se notează dacă deosebeşte lumina de
întuneric. Când deosebirea nu este posibilă AV = 0.
Scăderea marcată a AV - ambliopie

Pierderea vederii - amauroză sau cecitate
Cauze ale scăderii AV :
• leziuni ale polului anterior al globului ocular

• leziuni ale retinei
• leziuni ale nervului sau căii optice centrale.
Interes pentru diagnosticul neurologic
prezintă următoarele afecţiuni:
• boli ale retinei: angiopatii retiniene (ATS, DZ, HTA),
corioretinite inflamatorii, degenerescenţe pigmentare
primitive (hemelaropie cu păstrarea vederii centrale) şi
idioţenia amaurotică, tromboza arterei centrale a retinei,
tromboflebita venei centrale a retinei.
• leziuni ale nervului optic : intoxicaţii nicotino-alcoolice,

intoxicaţii cu arsenic pentavalent, intoxicaţie cu chinină,
scleroza multiplă, tabes, tumorii ale etajului anterior
cranian, tumorii hipofizare, fracturi de bază de craniu cu
interesarea canalului optic, bolii degenerative eredo-
familiale dintre care – atrofia optică ereditară Leber,
eredoataxia Pierre-Marie, boala Marinescu-Sjogren.
Nictalopie = cecitate nocturna si AV scăzută în timpul zilei
frecvent asociată cu scotom central pentru verde şi roşu.
Hemeralopie = AV scăzută în amurg, asociată cu retinită
pigmentară congenitală şi îngustarea concentrică a câmpului
vizual.
Ambele pot fi determinate de: nevrite optice retrobulbare,
intoxicaţii cronice cu alcool sau nicotină, avitaminoză A.
Cecitatea corticală = afecţiune rară, provocată de leziuni
bilaterale ale lobului occipital aria 17 sau a fasciculelor
Gratiolet.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL :
- cecitatea periferică - aspect anormal al fundului de ochi, RFM -
absent
- cecitatea centrala - păstrarea reflexului pupilar la lumină şi
anosognozie vizuală
-hemianopsia dublă, e posibilă numai vederea maculară.
Leziuni faţa externa lob occipital aria 18, 19, => agnozii vizuale
(vederea păstrată, bolnavul nu recunoaşte obiectele, nu înţelege
semnificaţia lor.
AV pentru culori se explorează prin recunoaşterea unor bile sau
cartonaşe colorate.
Tulburarea funcţiei = discromatopsie. Frecvent este congenitală.
Varietatea cea mai comună → daltonismul, constă în cecitate
pentru culoarea roşie şi verde.

CÂMPUL VIZUAL (CV) - spaţiul pe care-l percepe un glob
ocular menţinut în poziţie fixă.
Câmpul vizual se determină cu campimetru; → o hemisferă metalică
gradată la 1800 pe care balează un spot luminos (alb, roşu, verde).
Câmpul vizual se măsoară în cel puţin patru axe, punctele obţinute

sunt unite printr-o linie; traducerea grafică → suprafaţă poligonală =
izopter.
Normal, CV, în sectorul: temporal peste 900,
inferior 650,
nazal 600
frontal 550.
Poate fi divizat în patru
cadrane:
- două temporale – sup şi inf –
percepute de hemiretina
internă (nazală)
- două nazale – sup şi inf –
percepute de hemiretina
externă (temporală).
La examenul neurologic, CV se
determină aşezând bolnavul cu
privirea fixă spre faţa
examinatorului şi plimbând
două degete în sens orizontal
şi vertical dinafară spre
interiorul câmpului vizual.
La bolnavii necooperanţi,
tulburările de CV se pot stabili
prin declanşarea reflexul de
clipire (de apărare).

PATOLOGIA CV se manifestă clinic prin:

scotoame – pete oarbe în CV. Pot fi centrale sau periferice. Scotomul
central, → leziune maculară sau fibre papilomaculare nerv optic prin:
* proces de nevrită retrobulbară de diferite etiologii, scleroză multiplă,
intoxicaţii alcoolo-tabagice
* compresiune intraorbitară sau intracraniană: tumori orbitare, gliom,
meningiom nerv optic, meningiom olfactiv, meningiom aripă mică
sfenoid.
Scotomul periferic, →
frecvent bilateral.
În lipsa leziunilor retiniene au
semnificaţie asemănătoare
hemianopsiilor.

îngustarea concentrică a CV → dimensiuni variate, forma de deficit
periferic, poate fi:
* regulat, → leziune retiniană, glaucom, isterie.
* neregulat, expresia unei duble hemianopsii, apare în atrofia
optică retrobulbară. În forme avansate, CV, este redus la regiunea
maculară => vedere tubulară “ca prin lunetă”.

Scotoame scintilante
in migrena

HEMIANOPSIILE - pierderea unei jumătăţi din câmpul vizual
pentru fiecare ochi. Are semnificaţia de alterare a căilor optice de
la chiasmă la cortexul cerebral.
Două forme:

hemianopsie heteronimă - forme:
- bitemporală, apare în leziunile mediane ale chiasmei

optice determinate de: tumori hipofizare, craniofaringioame,
meningioame de tubercul selar.

- binazală, apare în leziunile bilaterale a părţilor laterale
ale chiasmei optice determinate de: scleroza carotidelor,
tumori ale ventriculului III, arahnoidite optochiasmatice.
- orizontală, de altitudine, → interesează.
- jumătatea sup CV, apare în compresiuni parte inf chiasmă
prin: oxicefalie, tumorii hipofizare, arahnoidite, ectazie
carotide int.
- jumătatea inf CV → procese tumorale supraselare sau în
leziuni simetrice ale cortexului vizual.

hemianopsia omonimă - pierderea vederii în jumătatea
laterală dreaptă sau stângă pentru ambii ochi.
- Apare de partea opusă leziunii.
- În leziunile căilor optice înapoia chiasmei.
Hemianopsie omonima dr

Hemianopsie omonima stg

hemianopsia în cadran -
MAI RAR întâlnite sunt: amputarea 1/4 din CV la
fiecare ochi (sup sau inf,
temporală sau nazală).
Apare in leziuni parţiale ale
fibrelor optice înapoia
chiasmei optice.
Leziunea buzei sup calcarine
=> hemianopsie cadranul inf .
Distrugerea fibrelor laterale
ale fasciculului Gratiolet în
regiunea anterioară a lobului
temporal => hemianopsie în
cadranul superior.
dubla hemianopsie - o
hemianopsie omonimă se
completează cu un nou
deficit hemianopsic.
Vederea maculară păstrată.

Sindr de nerv I si II
Când procesul compresiv asupra nervului optic

împiedică apariţia edemului papilar => sindrom
Foster-Kenedy caracterizat prin:
• atrofie optică de partea leziunii (comprimare
directă a nervului optic)
• stază papilară de partea opusă (expresie a
hipertensiunii craniene);
• poate apare în:
- meningioamele treimii interne a aripii sfenoidale
- meningioame de şanţ olfactiv,
- rar în tumorile frontale.

NERVII OCULOMOTORI
NERVUL OCULOMOTOR COMUN - III
Nucleul de origine → calota pedunculară, ventral de
apeduct Sylvius. Prezintă trei formaţiunii:
- una ext => fibre pentru musculatura extrinsecă oculară,
- una int-sup (nc. Edinger-Westphal) → fibre
parasimpatice pentru constricţia pupilei,
- şi una inf-int (nc. Perlia), impară ce asigură mişcările de
covergenţă.

Fibrele radiculare → străbat
nc roşu şi picior peduncul
cerebral, → spaţiul
interpeduncular → spaţiu
subarahnoidian, → sinus
cavernos, perete ext al
acestuia (impreună cu nerv
IV şi ram oftalmic
trigemen), ies din craniu
prin fanta sfenoidală →
orbită la următorii muşchi:
- ridicător pleoapă sup
- drept sup,
- drept inf,
- drept int
- micul oblic (oblic inf).

Fibre parasimpatice pentru muşchiul constrictor pupilă.

NERVUL PATETIC (TROHLEAR) - IV
Nucleul în calota pedunculară, dedesubtul nucleului

nervului III, în substanţa cenuşie periapeductală.

Fibrele radiculare
înconjură apeductul
Sylvius, se
încrucişează în partea
sup cu cele de partea
opusă şi ies pe partea
dorsală a
mezencefalului, lateral
de frâul valvulei
Vieussens, apoi au
traseu comun cu
nervul oculomotor
comun

inervează
muşchiul mare
oblic (oblic sup).

NERVUL OCULOMOTOR EXTERN (ABDUCENS) - VI
Nucleul porţiunea pontină a planşeului ventriculului IV,

formând eminenţia teres împreună cu genunchiul
nervului facial.

Fibrele radiculare → în
jos şi în afară şi ies din
trunchiul cerebral
deasupra piramidelor
bulbare în şanţul bulbo-
protuberanţial.
Trec in spaţiul
subarahnoidian unde
încrucişează partea
superioară a stâncii
osului temporal, apoi are
traseu comun împreună
cu ceilalţi nervi
oculomotori

inervează muşchiul drept extern

ACŢIUNEA MUŞCHILOR EXTRINSECI:
muşchiul drept superior (III), deplasează globul ocular
în sus şi înăuntru (oblic)
muşchiul drept inferior (III) – în jos şi înăuntru (oblic)
muşchiul drept intern (III) – înăuntru (orizontal)
muşchiul drept extern (VI) – în afară (orizontal)
muşchiul oblic mare (IV) – în jos şi în afară
muşchiul oblic mic (III) – în sus şi în afară

Normal globii oculari se deplasează simultan şi sincron
prin mişcări conjugate (asociate) la care concură mai mulţi
muşchi:
lateralitate drept ext. - un ochi şi dr. int. - celălalt
vertical în sus ambii drepţi superiori şi micii oblici
vertical în jos ambii drepţi inferiori şi oblicii mari
convergenţă ambii drepţi interni

MIŞCĂRILE CONJUGATE
asigurate de centri şi căile oculogire supranucleare:
Centrii corticali situaţi în aria 8 regiunea frontală (pentru
motilitatea voluntară) şi aria 19 regiunea occipitală
(motilitatea reflexă).

Căile cortico-oculogire → de la centrii
corticali în trunchiul cerebral, în centrii
supranucleari, după ce s-au încrucişat la
nivel pontin: pentru mişcările de
lateralitate şi mezencefal pentru mişcările
de verticalitate şi convergenţă.
Din centrii supranucleari → FLP → nc

nervi oculomotori. Tot prin intermediul
FLP nucleii nervilor oculomotori
realizează numeroase legături cu
formaţiuni diferite din trunchiul cerebral:
între nucleii oculomotori, cu tuberculii
cvadrigemeni anteriori, nucleii vestibulari
şi acustici.
Conexiunile realizează mişcări
involuntare de deviaţie a capului şi
globilor oculari care apar la stimuli
auditivi, vizuali şi posturali.
SEMIOLOGIA MOTILITĂŢII OCULARE
Cuprinde investigarea mişcărilor izolate ale globului
ocular, a mişcărilor conjugate, examenul formei şi
motilităţii pupilei.
EXPLORAREA MIŞCĂRILOR IZOLATE
Evidenţiază existenţa patologiei unuia sau mai multor
muşchi oculo-motori.
SIMPTOME:
strabismul,
diplopia,
limitarea mişcărilor.

STRABISMUL = poziţia asimetrică a globilor oculari,
consecutivă paraliziei unui muşchi ocular.
Globul ocular → deviat opus muşchiului paralizat
datorită acţiunii antagonistului.
Funcţie de devierea axelor el poate fi:

- convergent, divergent, determinat de leziuni ale
muşchilor abductori sau adductori
- supravergent, subvergent, determinat de leziunii ale
muşchilor ridicători sau rotatori.

DIPLOPIA
reprezintă percepţia a două imagini, la privirea unui singur obiect.
Apare datorită nesuprapunerii imaginii pe puncte simetrice în cele
două retine din cauza devierii axului ocular în cazuri de
strabism.
Imaginea falsă, mai puţin netă şi este dată de retina ochiului strabic.
Se notează:
-planul orizontal/ vertical în care apar două imagini,
-distanţa dintre ele,
-poziţia dreaptă sau înclinată a imaginii false.
-Distanţa dintre imagini se măreşte pe măsură ce bolnavul priveşte în
direcţia de acţiune a muşchiului afectat.

 Poate fi:
- orizontală – afectarea muşchilor abductori şi
adductori
- verticală – afectează muşchi ridicători
- oblică – afectează muşchi rotatori
- omonimă – imaginea falsă de aceeaşi parte cu
ochiul afectat
- heteronimă (încrucişată) – imaginea falsă - de
partea ochiului sănătos.

În pareze discrete, când nu se observă strabism ci
numai acuze de diplopie, aceasta se evidenţiază cu
proba sticlei colorate.
LIMITAREA MIŞCĂRILOR GLOBILOR

OCULARI
Se evidenţiază cerând bolnavului să urmărească

degetul examinatorului care se mişcă în plan
orizontal, vertical şi oblic, menţinând capul în poziţie
fixă.
Apare de partea muşchiului lezat, în funcţie de
intensitatea deficitului
PARALIZIILE NERVILOR OCULOMOTORI
PARALIZIA NERVULUI III

COMPLETĂ AFECTARE ATÂT A FIBRELE MUŞCHILOR
EXTRINSECI ŞI INTRINSECI
PTOZA PLEOAPA SUP – COMPENSATOR, LASĂ CAPUL PE SPATE ŞI
ÎNCREŢEŞTE FRUNTEA, FAVORIZEAZA DESCHIDEREA OCHIULUI.
STRABISM DIVERGENT, CU IMOBILITATE GLOBI OCULARI ÎN AFARĂ DE
ABDUCŢIE ŞI MIŞCAREA ÎN JOS ŞI ÎNAFARĂ.
LA VEDEREA BINOCULARĂ - DIPLOPIE HETERONIMĂ
UŞOARĂ EXOFTALMIE DIN CAUZA FLACIDITĂŢII MUSCULARE
MIDRIAZĂ PARALITICĂ (ABOLIREA REFLEXELOR PUPILARE)

INCOMPLETA LEZIUNI PARŢIALE ALE FIBRELOR EXTRINSECI SAU

(DISOCIATĂ) PIERDEREA ELECTIVĂ A FIBRELOR INTRINSECI
SUNT FRECVENTE.
SE MANIFESTĂ ÎN FUNCŢIE DE
AFECTAREA DIFERITĂ A
FIBRELOR NERVOASE.
POATE FI PUR INTRINSECĂ CU
MIDRIAZĂ PARALITICĂ, SAU
NUMAI PRIN AFECTAREA
FIBRELOR EXTRINSECI

PARALIZIA NERVULUI IV: RARĂ. COMPENSATOR BOLNAVUL ARE
CAPUL APLECAT UŞOR ÎNAINTE ŞI ÎNCLINAT DE PARTEA
BOLNAVĂ. SE EVIDENŢIAZĂ DIPLOPIE VERTICALĂ OMONIMĂ, DE
REGULĂ CÂND PRIVEŞTE ÎN JOS (LA URCATUL ŞI COBORÂTUL
SCĂRILOR).

PARALIZIA NERVULUI VI: FOARTE FRECVENTĂ. COMPENSATOR
PACIENTUL ÎNTOARCE CAPUL DE PARTEA BOLNAVĂ. PREZINTĂ
DIPLOPIE OMONIMĂ ORIZONTALĂ, FOARTE JENANTĂ CU SENZAŢII
VERTIGINOASE ŞI CEFALEE, STRABISM CONVERGENT,
IMPOSIBILITATEA MIŞCĂRII DE ABDUCŢIE.

OFTALMOPLEGIILE: EXPRIMĂ LEZAREA UNUIA SAU MAI
MULTOR NERVI OCULOMOTORI. POT FI PROVOCATE DE
LEZIUNI LA DIFERITE SEGMENTE ALE TRAIECTULUI NERVILOR
OCULOMOTORI:

LEZIUNI INTRANEVRAXIALE: INTERESEAZĂ NUCLEII SAU
FIBRELE NERVILOR IN TRUNCHIUL CEREBRAL.
POT CUPRINDE UNUL SAU MAI MULŢI NERVI, UNI SAU BILATERAL.
FRECVENT LEZIUNEA CUPRINDE ŞI STRUCTURI ÎNVECINATE
DETERMINÂND MANIFESTĂRI PIRAMIDALE, SENZITIVE, CEREBELOASE.
PRODUSE DE:
* RAMOLISMENTE CEREBRALE. FRECVENT, DETERMINĂ SINDROAME
ALTERNE DE TRUNCHI CEREBRAL:
- SINDROMUL WEBER – OMOLATERAL LEZIUNII APAR PARALIZII
DE NERVI III ŞI IV, IAR CONTRALATERAL HEMIPLEGIE.
- SINDROMUL DE CALOTĂ PEDUNCULARĂ – OMOLATERAL
PARALIZIE DE NERV III, IAR CONTRALATERAL SINDROM
CEREBELOS ŞI MIŞCĂRI INVOLUNTARE.
- SINDROMUL MILLARD-GUBLER – OMOLATERAL PARALIZII DE
NERVI VI ŞI VII ŞI HETEROLATERAL HEMIPLEGIE.
* ENCEFALOPATIA CARENŢIALĂ TIP GAYET-WERNICKE,
* TUMORI DE TRUNCHI – GLIOAME, EPENDIMOAME,
* ENCEFALITE, SCLEROZA MULTIPLĂ,
* OFTALMOPLEGIA NUCLEARĂ PROGRESIVĂ – PARALIZII BILATERALE
CU DEBUT INSIDIOS ŞI EVOLUŢIE CRONICĂ.
LEZIUNI ÎN SEGMENTUL ENDOCRANIAN – CAUZE:
• TROMBOFLEBITA SINUSULUI CAVERNOS CARE CUPRINDE
NERVII III, IV, VI ŞI RAMUL OFTALMIC AL TRIGEMENULUI
• PROCESE CARE INTERESEAZĂ FANTA SFENOIDALĂ:
MENINGIOM DE ARIPĂ MICĂ A SFENOIDULUI, TUMORI
OSOASE ŞI PERIOSOASE.
• ANEVRISM AL POLIGONULUI WILLIS
• MENINGITE BAZALE
• FRACTURI DE BAZĂ DE CRANIU
• MIGRENA OFTALMOPLEGICĂ, => CRIZE DUREROASE SUB
FORMĂ DE HEMICRANII ŞI PAREZE SAU PARALIZII OCULARE
UNILATERALE (FRECVENT PERECHEA III). SE ÎNSOŢEŞTE DE
DEFICIT MOTOR LOCALIZAT DE PARTEA LEZIUNII CARE
CEDEAZĂ ODATĂ CU CRIZA. ESTE FRECVENT DETERMINATĂ
DE ANEVRISME ALE BAZEI CRANIULUI.
• HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANĂ, DETERMINĂ FRECVENT
PARALIZIA PERECHII VI. This occurs because of elevated intracranial pressure (ICP), which results in a downward displacement of
the brainstem that stretches CN VI as it crosses over the petrous ridge )

LEZIUNI ÎN SEGMENTUL EXTRACRANIAN,
CAUZATE DE:
* TUMORI, TRAUMATISME, INFECŢII ORBITARE: →
AFECTEAZĂ OCULOMOTORII, NERVUL OPTIC ŞI RAMURA
OFTALMICĂ.
ADESEA SE ÎNSOŢESC DE EXOFTALMIE. EXOFTALMIILE
POT FI DETERMINATE DE LEZAREA FIBRELOR NERVOASE
SAU INDIRECT PRIN ÎNTINDEREA MUŞCHILOR
OCULOMOTORI.
* NEVRITE VIROTICE, DETERMINĂ PARALIZII OCULARE
RECIDIVANTE.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL
OFTALMOPLEGIILOR:
- MIASTENIA, => PARALIZII OCULARE SECUNDARE

BLOCĂRII SINAPSEI NEUROMUSCULARE. DEFICITUL ESTE
BILATERAL, CUPRINDE MUSCULATURA EXTRINSECĂ ŞI AU
CARACTER PERIODIC.
- MIOPATIA OCULARĂ = DISTROFIE PRIMITIVĂ A

MUŞCHILOR OCULOMOTORI. DEBUT INSIDIOS, ÎN COPILĂRIE,
ADOLESCENŢĂ. CUPRINDE MUSCULATURA EXTRINSECĂ
BILATERALĂ. EVOLUŢIE PROGRESIVĂ.
- MIOZITA OCULARĂ: PARALIZII UNILATERALE,

DUREROASE, DEBUT ACUT, EDEM, EXOFTALMIE.

PATOLOGIA MIŞCĂRILOR ASOCIATE (CONJUGATE) ALE
GLOBILOR OCULARI

CONSTĂ ÎN PARALIZIA DE
VERTICALITATE SAU DE
LATERALITATE A MIŞCĂRILOR
GLOBILOR OCULARI. CAUZATĂ DE
LEZIUNI ALE STRUCTURILOR
OCULOGIRE.
1.PARALIZIA MIŞCĂRILOR DE
VERTICALITATE (SIND. PERINAUD) →
IMPOSIBILITATEA MIŞCĂRILOR DE
RIDICARE SAU COBORÂRE A G. O.
PARALIZIA POATE FI:
- COMPLETĂ→ ABOLITĂ ORICE
MIŞCARE DE VERTICALITATE,
- INCOMPLETĂ → INTERESEAZĂ
ELECTIV: PRIVIREA ÎN SUS (MAI
FRECVENT), SAU ÎN JOS, REDUCEREA
GLOBALĂ A EXCURSIEI GLOBILOR
OCULARI PE VERTICALĂ.
PARALIZIA POATE CUPRINDE:
MIŞCĂRILE VOLUNTARE EVIDENTE CAND

BOLNAVUL URMĂRESTE UN OBIECT IN
MIŞCĂRE PE VERTICALĂ. SE OBSERVĂ
MIŞCAREA G. O. ÎN SUS ŞI ÎN JOS, MIŞCĂRI
CE NU PUTEAU FI EXECUTATE VOLUNTAR.
=> LEZIUNI CĂI OCULOGIRE, DEASUPRA
ÎNCRUCIŞĂRII = PARALIZIE
SUPRANUCLEARĂ
-MIŞCĂRILE AUTOMATE, REFLEXE =>

LEZIUNE NC. DIN PEDUNCUL CEREBRAL,
REGIUNE PRETECTALĂ, TUBERCULI
CVADRIGEMENI ANT, COMISURA ALBĂ
POST.
-PINEALOAME, TUMORI TECTALE, AVC.
-SE ÎNSOŢESC DE:
- TULBURĂRI REFLEXE PUPILARE,
- PARALIZIE DE CONVERGENTĂ,
- PARALIZII OCULARE EXTRINSECI.

2. PARALIZIA MIŞCĂRILOR DE LATERALITATE
(SINDROMUL FOVILLE)
IMPOSIBILITATEA MIŞCĂRILOR GLOBILOR OCULARI SPRE DREAPTA
SAU RESPECTIV STÂNGA.
SE ASOCIAZĂ CU O HEMIPLEGIE CONTROLATERALĂ, ÎN FUNCŢIE DE
LOCALIZAREA LEZIUNII => URMĂTOARELE SINDROAME:
• FOVILLE SUPERIOR, LEZIUNEA INTERESEAZĂ CĂILE CORTICO-
OCULOGIRE DEASUPRA ÎNCRUCIŞĂRII.
• CLINIC: PARALIZIE DE LATERALITATE A PRIVIRII, PARALIZIE
FACIALĂ CENTRAL, HEMIPLEGIE. AMBELE DE PARTEA OPUSĂ
LEZIUNII - BOLNAVUL ÎŞI PRIVEŞTE LEZIUNEA.
• FOVILLE PROTUBERANŢIAL:
• SUPERIOR - CUPRINDE FIBRELE OCULOGIRE DUPĂ
ÎNCRUCIŞARE. CLINIC:
• OMOLATERAL - PARALIZIE DE LATERALITATE
• OPUS – HEMIPLEGIE ŞI PARALIZIE DE NERV VII CENTRALĂ.
BOLNAVUL ÎŞI PRIVEŞTE MEMBRELE PARALIZATE
• INFERIOR – FENOMENE SIMILARE CELUI SUPERIOR DAR
PARALIZIA DE NERV VII ESTE PERIFERICĂ ŞI OMOLATERALĂ
LEZIUNII.

3. PARALIZIILE INTERNUCLEARE ALE PRIVIRII
DISOCIAŢIE A MIŞCĂRILOR GO ÎN PRIVIREA LATERALĂ.
APAR ÎN LEZIUNI DE TRUNCHI CEREBRAL PRIN INTERESAREA BLP:
- CÂND LEZIUNEA INTERESEAZĂ PARTEA ANTERIORĂ A BLP

SUNT AFECTATE FIBRELE ASCENDENTE ŞI SE RELIZEAZĂ O
DEPLASARE NORMALĂ A MUŞCHIULUI DREPT EXTERN PENTRU
GLOBUL OCULAR HOMOLATERAL ŞI O PARALIZIE A
MUŞCHIULUI DREPT INTERN AL OCHIULUI CONTRALATERAL.

- CÂND LEZIUNEA INTERESEAZĂ
PARTEA POST => LEZAREA FIBRELOR
DESCENDENTE REALIZÂND UN
ASPECT INVERS: DREPTUL EXTERN
NU SE CONTRACTĂ, ÎN TIMP CE
DREPTUL INTERN AL OCHIULUI
CONTRALATERAL SE CONTRACTĂ ÎN
PRIVIREA RESPECTIVĂ LATERALĂ.
- GLOBII OCULARI IMOBILI ÎN
MIŞCAREA DE LATERALITATE SE
COMPORTĂ ÎNSĂ NORMAL ÎN
MIŞCAREA DE COVERGENŢĂ.
PARALIZII INTERNUCLEARE APAR ÎN:

SCLEROZA MULTIPLĂ, TUMORI
INFILTRATIVE DE TRUNCHI, AIT ÎN
SISTEMUL VERTEBRO-BAZILAR.

4. CRIZELE OCULOGIRE
ACCESE PAROXISTICE DE DEVIERE ÎN SUS SAU

LATERAL A CAPULUI ŞI GLOBILOR OCULARI.
ÎN CRIZĂ BOLNAVUL NU-ŞI POATE ÎNDREPTA
VOLUNTAR PRIVIREA ÎN ALTĂ PARTE.
APAR FECVENT ÎN EPILEPSIE ŞI PARKINSONISM
POSTENCEFALITIC
EXAMENUL SI SEMIOLOGIA PUPILEI
MUSCULATURA INTRINSECĂ A GLOBILOR OCULARI CUPRINDE:
-SFINCTERUL IRISULUI →
ASIGURĂ MOTILITATEA PUPILEI
SI
- MUŞCHI CILIARI → DETERMINĂ
CONVEXITATEA CRISTALINULUI.
INERVAŢI DE FIBRE:
- PARASIMPATICE, PUPILO-
CONSTRICTOARE
- FIBRE SIMPATICE PUPILO-
DILATATOARE.

PUPILA ÎN STARE NORMALĂ ŞI CONDIŢII DE ILUMINARE
FIZIOLOGICE ARE FORMĂ PERFECT ROTUNDĂ, SITUATA CENTRAL,
DIMENSIUNE DE 3-4MM.
MĂRIREA BRUSCĂ A
INTENSITĂŢII LUMINOASE →
MIOZĂ,
INTUNERICUL → MIDRIAZĂ =
REFLEX FOTOMOTOR.
URMĂRIREA UNUI OBIECT
CARE SE APROPIE DE OCHI
→ MIOZĂ ŞI CONVERGENŢA
GLOBILOR OCULARI =
REFLEXUL DE ACOMODARE
LA DISTANŢĂ (REFLEX DE
CONVERGENŢĂ).

MOTILITATEA REFLEXĂ PUPILARĂ
ARE LA BAZĂ UN ARC REFLEX
COMPLEX ALCĂTUIT DIN:
•CALEA AFERENTĂ – FIBRE DIN
RETINĂ ÎNSOŢESC FIBRELE
VIZUALE ALE CĂII OPTICE
(NERV OPTIC, CHIASMĂ,
BANDELETĂ, CORP GENICULAT
EXTERN). SUNT SITUATE MAI
LATERAL => O MAI MARE
VULNERABILITATE. LA NIVELUL
CORPULUI GENICULAT EXTERN,
PĂRĂSESC CALEA OPTICĂ →
BRAŢ COLICUL SUPERIOR →
REGIUNEA PRETECTALĂ LA
NUCLEUL PRETECTAL UNDE
FAC SINAPSĂ (AL TREILEA
NEURON). AXONII PE CALEA
DIRECTĂ SAU ÎNCRUCIŞATĂ
(PRIN COMISURA ALBĂ
POSTERIOARĂ) → NUCLEUL
EDINGER-WESTPHAL.
•CALEA EFERENTĂ: FIBRE
PARASIMPTICE DÎN
NUCLEUL EDINGER –
WESTPHAL, MERG ÎN
INTERIORUL N-III. ÎN ORBITĂ
SE DESPART DE EL → FAC
SINAPSĂ CU GANGLIONUL
CILIAR → NERVII CILIARI
SCURŢI –→ IRIS ŞI MUŞCHI
CILIARI.

FIBRELE SIMPATICE DIN
REGIUNEA HIPOTALAMICĂ,
COBOARĂ DE-A LUNGUL
TRUNCHIULUI CEREBRAL →
MĂDUVA CERVICALĂ
INFERIOARĂ ÎN CORNUL
INTERMEDIO- LATERAL =
CENTRU CILIO-SPINAL BUDGE
C8-D1.

FIBRELE IES PRIN
RĂDĂCINA C8 – D1 →
LANŢ SIMPATIC CERVICAL
→ SINAPSĂ ÎN
GGL CERVICAL SUP →
PLEX PERICAROTIDIAN →
ENDOCRANIAN,
SAU PRIN ANASTOMOZE
CERVICO-GASSERIENE →
NERVULUI OFTALMIC →
GGL CILIAR →
NERVII CILIARI LUNGI →
MUŞCHII DILATATORI AI
PUPILEI

SEMIOLOGIA PUPILEI CUPRINDE:
•FORMA PUPILEI, ASPECTE PATOLOGICE: OVALARĂ, POLIGONALĂ,
PĂTRATĂ, MARGINII CRENELATE. ÎN AFECŢIUNI LOCALE: COLOBOMA,
SINECHII, IRIDECTOMII,TABES, PARALIZIE GENERALĂ PROGRESIVĂ.
DIMENSIUNII PATOLOGICE: MIDRIAZĂ Ø > 5MM., MIOZĂ Ø < 2MM.
MIOZA BILATERALĂ ÎN: TABES, INTOXICAŢII CU OPIACEE, NICOTINĂ,
PARATION, COME UREMICE, HEMORAGII PONTINE.
MIDRIAZĂ BILATERALĂ ÎN: INTOXICAŢII CU ATROPINĂ, ETILISM,
ANESTEZII CU CLOROFORM, BOTULISM.
•INEGALITATEA
PUPILARĂ =
ANIZOCORIE, ÎN:
LEZIUNI IRITATIVE/
DEFICITARE CĂI
PUPILO-MOTRICE DIN
NEVRITE, TABES.
LEZIUNI ENCEFALICE
DIN TCC, HEMORAGII
CEREBRALE,
ANGAJĂRI LOB
TEMPORAL,
Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie CRANIOFARINGIOM.
REFLEXUL FOTOMOTOR
SE EXAMINEAZĂ PENTRU FIECARE OCHI ÎN PARTE. SE ACOPERĂ S I
DESCOPERĂ FIECARE OCHI. APARE MIOZĂ LA LUMINĂ.
POATE FI : NORMAL, LENT, ABOLIT.
REFLEXUL CONSENSUAL - CONTRACŢIA DE ACEEAŞI INTENSITATE ŞI
DURATĂ A PUPILEI OCHIULUI NESTIMULAT. FIBRELE DE LA UN OCHI
AJUNG LA AMBII NUCLEI EDINGER-WESTPHAL.
REFLEXUL DE CONVERGENTA URMĂRESTE UN OBIECT ÎNDEPĂRTAT CARE
SE APROPIE DE GO. => MIOZĂ ŞI CONVERGENTA. COMPUS DIN:
`CONVERGENŢA, ACOMODAREA, CONTRACŢIA PUPILARĂ – ASIGURĂ
ADUCEREA IMAGINII PE PUNCTE RETINIENE SIMETRICE. IMPLICĂ ŞI
PREZENŢA DE IMPULSURI PROPRIOCEPTIVE DE LA DREPŢII INTERNI.

SEMNUL ARGYLL ROBERTSON,
REFLEX DE CONVERGENŢĂ PĂSTRAT
CU ABOLIREA RFM. FRECVENT
ASOCIAZĂ ANIZOCORIE SAU MIOZĂ
BILATERALĂ, CARACTERISTIC →
LUES NERVOS. APARE ÎN:
-PINEALOAME,
- HEMORAGII ŞI/SAU RAMOLISMENTE
PRETECTALE,
- ENCEFALITE.
SEMNUL ARGYLL ROBERTSON

INVERSAT (PASTREZA RFM, DISPARE
REFLEXUL DE CONVERGENTA)
APARE ÎN:
- ENCEFALITA EPIDEMICĂ,
- DIFTERIE, MENINGITA
- TUBERCULOASĂ.

PUPILOTONIA
(SINDROMUL ADIE) SE
MANIFESTĂ PRIN :
-PUPILE MIOTONICE LA
LUMINĂ, CARE SE
DECONTRACTĂ FOARTE
LENT LA ÎNTUNERIC.
-AREFLEXIA ROTULIANĂ
ŞI ACHILIANĂ.
-CARACTER EREDITAR.

LEZAREA CĂILOR SIMPATICE => TRIADA SIMPTOMATICA => -
SINDROMUL CLAUDE BERNARD HORNER,
ACŢIUNEA IRITATIVĂ PE CAILE SIMPATICE =>
SINDROMUL POURFOUR DU PETIT
SINDROMUL CLAUDE BERNARD HORNER :
- MIOZĂ (PARALIZIA REFLEXULUI IRIDODILATATOR),
- ENOFTALMIE (PARALIZIA MUŞCHILOR MULLER),
- ÎNGUSTAREA FANTEI PALPEBRALE (PARALIZIA MUŞCHIULUI NETED
PLEOAPĂ SUP).
ÎN FUNCŢIE DE SEDIUL LEZIUNII SE
MAI POT ASOCIA:
-TULBURĂRII VASOMOTORII –
VASODILATAŢIE CU HEMICONGESTIA
HEMIFEŢEI ŞI A CONJUNCTIVEI GO,
-TULBURĂRII SECRETORII:
- LĂCRIMARE,
- HEMIHIPERSUDORAŢIE.

CAUZE → LEZIUNI DIFERITE CA SEDIU ŞI ORIGINE:
LEZIUNI MEDULARE C8-D2: TUMORI, PROCESE INFLAMATORII,
PROCESE TRAUMATICE
LEZIUNI IN PORŢIUNEA LATERALĂ A BULBULUI = SINDROMUL
RETROLIVAR WALENBERG
LEZIUNI HIPOTALAMUS POST SAU TALAMICE
PROCESE PATOLOGICE – FOSA MIJLOCIE BAZA CRANIU → SINDROM
PARATRIGEMINAL RAEDER (RAM OFTALMIC ŞI FIBRE VEGETATIVE
OCULOSIMPATICE.

SINDROMUL POURFOUR DU PETIT
DETERMINAT DE PROCESE IRITATIVE
ALE LANŢULUI SIMPATIC CEVICAL.
SIMPTOMELE CLINICE INVERSE
SINDROMULUI CBH.
SE MANIFESTĂ PRIN:
- MIDRIAZĂ,
- EXOFTALMIE,
- LĂRGIREA FANTEI PALPEBRALE
SE POT ADĂUGA: STĂRI ALERGICE
EXTINSE LA FAŢĂ, MEMBRU SUPERIOR
OMOLATERAL ŞI TULBURĂRI
VASOMOTORII.
CAUZE:
- ADENOPATII CERVICALE,
- MORB POTT,
- PROCESE INFLAMATORII / NEOPLAZICE
DIN REGIUNEA DOMULUI PLEURAL.


Nn. Cranieni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nn. Cranieni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

ORIGINE REALĂ → nucleii

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

PRIMUL NEURON - celulele

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Examinarea mirosului → cu substanţe odorante uleioase

Olfactometria clinică evidenţiază deficite:

ANOSMIA - pierderea simţului olfactiv → lezarea nervului sau

HIPOSMIA - diminuarea simţului olfactiv:

HIPEROSMIA - creşterea sensibilităţii olfactive. Provocată de stări

PAROSMIA - pervertire în recunoaşterea excitanţilor olfactivi.

CALEA OPTICĂ PREZINTĂ TREI SEGMENTE:

FIECĂRUI NIVEL ÎI CORESPUNDE UN NEURON.

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

O parte din fibre nu fac sinapsă şi

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Scăderea marcată a AV - ambliopie

Cauze ale scăderii AV :

• leziuni ale polului anterior al globului ocular

• leziuni ale nervului optic : intoxicaţii nicotino-alcoolice,

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Câmpul vizual se măsoară în cel puţin patru axe, punctele obţinute

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

- bitemporală, apare în leziunile mediane ale chiasmei

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Când procesul compresiv asupra nervului optic

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Nucleul în calota pedunculară, dedesubtul nucleului

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Nucleul porţiunea pontină a planşeului ventriculului IV,

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie

Prof. Dr. Ioan Buraga - Curs Neurologie