Obiective:

Elaborarea proiectului a procesului psihic

senzațional la copii
Realizarea programului de senzații a
copiilor
Senzația este prima formă de reflectare psihică a
realității. Ca reproducere în creier a realității
reflectă însușirile simple ale obiectului care
acționează sub formă de stimuli direct asupra
organismului. Însușirile reflectate de senzație sunt
simple, concrete, exterioare, accidentale,
neesențiale. Senzația reflectă în mod izolat
caracteristicile stimulului.Ea se produce la nivelul
creierului ca rezultat al unui proces ce începe cu
acțiunea stimulului asupra receptorului, se continuă
cu transmiterea informației prin căile nervoase
aferente și se finalizează într-o experiență psihică.
 Copiii iau contact cu lumea exterioară prin intermediul senzaţiilor. Ei simt
nevoia să cunoască mediul înconjurător, în mod automat.     
Senzațiile se împart în mai multe categorii:

I. Senzațiile tactile-sunt provocate de receptorii aflați în piele și sunt de

patru feluri:

De contact(cu De
De presiune De durere temperatură
apa)
 Copiii își formează experiența prin
atingere.Învață lucruri noi,descoperă ce le place
sau nu prin ceea ce simt.Le place să pipăie cu
mânuțele obiectele și astfel învață despre
conștiență și textură.De aceea,joaca în nisip și în
noroi cu mâinile nu este un motiv de îngrijorare
pentru mămici,ci dimpotrivă.
II. Senzașiile gustative-reprezintă stimularea chimică a papilelor gustative.
Există patru tipuri de senzaţii gustative dispuse diferit la nivelul limbii:

Dulce(pe vârful Sărat(pe partea Amar(la baza

limbii) anterioară a limbii)
limbii)

Acru(pe marginile
limbii)
Sunt copii care nu mănâncă un anumit
aliment, având o predispoziţie
moştenită împotriva acestuia. Copilul
are preferinţe şi când vine vorba
despre culoare. Copiii nu trebuie
forţaţi să mănânce un aliment sau să
facă un anumit lucru dacă nu le place.
Cu timpul, vor învăţa să descopere
acele lucruri în moduri noi"
 Pentru diminuarea situațiilor neplăcute cu
copiii,noi trebuie sa respectăm niște
sfaturi,iată care sunt ele:
1. Lăsaţi copilul să se folosească de mânuţele
sale atât cât doreşte. De exemplu, sunt copii
care pot picta cu degetele, dar nu neapărat
pe pereţii casei. Din păcate, noi adulţii am
pierdut o mare parte din această minunăţie
tactilă, înlocuind-o cu o simplă privire.
Simţul tactil este mult mai dezvoltat la
adulţii nevăzatori.
 2.După vârsta de un an şi jumătate, copilul
trebuie să fie independent. El are plăcerea de
a mânca singur (aici părinţii trebuie să aibă
răbdare, copilul e neîndemânatic şi sigur îşi
murdăreşte hăinuţele tocmai schimbate).
Fiecare părinte doreşte ca micuţul să
mănânce de toate şi în cantitate rezonabilă.
Multe mame se simt vinovate având impresia
că bebeluşul lor nu mănâncă ce trebuie sau
nu suficient.
După doi ani, copilul învaţă prin imitaţie şi
rolul părinţilor este fundamental, iar educaţia
contează cel mai mult.
Cu toate acestea, este important să nu
te concentrezi prea mult pe anumite
stadii specifice de dezvoltare, ci să îți
amintești că fiecare bebeluș crește în
felul său. Dacă micuțul tău are nevoie
de mai mult timp pentru a ajunge la
un anumit stadiu de dezvoltare, asta
poate însemna că energia lui se
îndreaptă către alt scop.
 Câteva indicii pentru dezvoltarea senzației la copii
Prin masaj Prin jocuri
Contactul fizic este
esențial pentru Jocul senzorial este orice
activitate care stimulează
crearea unei legături simțurile copilului și îi
puternice mamă- oferă posibilități
copil, dar și pentru nemăsurate de explorare și
învățare. Printre avantajele
îngrijirea pielii jocurilor senzoriale se
delicate a celui mic. numără faptul că acesta
Pentru a-l masa poate avea loc oriunde și
poate include orice din
delicat după baie se jurul nostru. În funcție de
folosesc uleiuri. simțul pe care îl antrenează,
Astfel, pielea va fi jocurile senzoriale pot fi:
de atingere, vedere, auz,
hidratată și curățată
miros și gust.
Prin exerciții
Exercițiile trebuie să
fie de dezvoltare
senzorială;
Efectuați impresii
senzuale,clariticați
numele obiectelor și
proprietățile acestora;
Comparați
proprietățile de viață
ale obiectelor cvu
măsurătorile
existente.