Tema 7.

ACTIVITATEA
FINANCIARĂ A UNITĂȚII
ECONOMICE

Relațiile și ciclurile financiare ale

unității economice. Surse interne și
externe de finanțare a activității
unității economice. Impactul
finanțărilor externe asupra
patrimoniului unității economice.
Indicatori de măsurare a capacității
de onorare a obligațiilor față de
finanțatori: gradul de îndatorare,
lichiditatea, solvabilitatea.
 1. Circuitul financiar al unităţii economice
Activitatea UE presupune existenţa în acelaşi loc şi timp a tuturor
resurselor economice necesare ciclului de producție

Unitatea economică stabilește legături cu mediul extern (furnizori,

comercianţi, instituţii financiar-bancare, instituţii ale statului, etc.)

Între unitatea economică și subiecții extern apar fluxuri bunuri şi servicii,

pe de o parte şi mişcări de resurse băneşti, pe de altă parte

Desfăşurarea activităţii unităţii economice presupune implicare ei în

diverse relaţii financiare.
 Relaţiile financiare - relaţii de repartiţie şi alocare a resurselor băneşti ale
unității economice conform priorităţilor, obiectivelor, obligațiilor,
prevederilor contractuale etc.

Agenţi Furnizori
economici
Cumpărător
i
Relaţii financiare
Instituţii
externe
financiare

Instituţii ale
statului
 Circuitul financiar - intervalul de timp necesar desfăşurării ansamblului
operaţiunilor ce au loc din momentul în care o resursă bănească este antrenată
în procesele economice ale unei unităţi economice şi până în momentul
recuperării ei sub forma iniţială de lichiditate.

În gestiunea financiară a unităţii economice managerii îşi direcţionează

eforturile către diminuarea duratei circuitului financiar, în vederea
creşterii rezultatelor financiare.
2. Sursele de finanțare a unităţii economice

Finanţarea - obţinerea şi punerea la dispoziţia unităţii economice a unor

sume de bani şi bunuri productive.

surse interne

surse externe
 Formele finanţării

Externe Interne

Finanţare prin Finanţare Finanţare prin Profitul nerepartizat

participare la prin mecanismul
Fondul de amortizare
capital împrumut de
redistribuire Fonduri de rezervă

Indemnizaţii de
contribuţia la

fondatorilor

obligaţiuni
emisiunea
acţiunilor

dividende,
asigurare
factoring

subvenţii

granturi
capital a

dobânzi
leasing
credite
Extinderea activității unității economice în baza autofinanţării asigură:
 creşterea autonomiei întreprinderii;
 reducerea gradului de expunere la factorii perturbatori şi de risc;
 efectul de multiplicare - câştigul din capitalul acumulat generează câştig
suplimentar;
 apare posibilitatea restituirii creditelor anterioare;
 scade nivelul costurilor financiare;
 apar perspective mai bune pentru investiţii şi modernizare.
 3. Analiza surselor externe de finanţare a unităţilor
economice

Finanţarea din surse interne

are ca efect majorarea
capitalului social prin
încorporarea profitului şi a
Finanţarea din surse externe are ca
resurselor fondurilor de
efecte:
amortizare şi de rezervă.
 majorarea capitalului social ;
 creşterea gradului de îndatorare.
 Resurse financiare externe care contribuie la extinderea
capitalului social:

 Suplimentarea capitalului de către fondatori

contribuţiile suplimentare ale fondatorilor unităţii economice, care vor determina
creşterea capitalului statutar
Avantaje: asigură flexibilitate, siguranţă şi independenţă unităţii economice;
Dezavantaje:
 insuficienţa resurselor fondatorilor impune bariere în dezvoltarea afacerii;
 în caz de nereuşită, fondatorii îşi vor pierde resursele;
 unitatea economică va fi puţin cunoscută de instituţiile financiare şi va
întâmpina greutăţi în acumularea de fonduri în situaţii speciale.
 Emisiunea suplimentară de acţiuni
atragerea de resurse financiare prin emisiunea suplimentară şi punerea în
vânzare pe piaţa hârtiilor de valoare a acţiunilor suplimentare prin ofertă
publică sau prin emisiune închisă.

Acţiunea - titlu de proprietate care certifica deţinătorului

calitatea de proprietar al unei parti din capitalul companiei
emitente şi care dă dreptul la încasarea unui dividend.

Avantaje:
 nu presupun rambursare sau răscumparare;
 sunt extinse posibilităţile de finanţare prin atragerea unor noi acţionari;
 creşte capitalul social al companiei, fiind formate condiţiile favorabile
pentru finanţările viitoare prin îndatorare.
Dezavantaje:
 descreşterea capacităţii de control asupra procesului decizional;
 o parte din profit va fi plătită sub formă de divedende.

Emisiunea suplimentară de acţiuni este posibilă pentru firmele mari, dar mai
puţin accesibilă firmelor aflate la început de activitate.
Subvenţii – acordarea de către stat a suportului financial, nerambursabil pentru
susţinerea şi dezvoltarea unităţilor economice după anumite criterii
prestabilite.

Granturi - sume de bani acordate drept finanţare nerambursabilă pentru

indeplinirea unor scopuri anume. Finanţatorii urmăresc atingerea unor obiective
generale (economice, sociale, culturale) prin sprijinirea financiară a activităţilor
unor organizaţii (firme, ONG, instituţii publice etc.) sau persoane.
Resurse financiare externe care determină creşterea gradului de
îndatorare:

 Finanţarea prin credite oferite instituţii de creditare bancare şi non-

bancare
Avantaje:
 obţinerea de fonduri suplimentare;
 stabilirea unor relaţii de încredere cu instituţiile financiare;
 „impune” întreprinzătorul să-şi analizeze în mod obiectiv afacerea, să obţină o
imagine clară a situaţiei sale financiare, să reevalueze ideea proiectului, strategiile
de implementare etc.
Dezavantaje:
 atitudinea reţinută a băncilor în ceea ce priveşte finanţarea noilor firme;
 riscul de a pierde garanţiile depuse pentru obţinerea creditului;
 implicarea unui factor extern în managementul firmei;
 riscul întreruperii creditării în cazul unor evenimente nefavorabile.

Pentru credit, beneficiarul plăteşte dobânda, în plus, băncile

percep comisioane ca preţ al serviciilor prestate clientului.
 Finanţarea prin emisiunea de
obligaţiuni
Obligaţiunea - titlu de credit care certifica deţinătorului calitatea de
creditor al companiei emitente, pe care deţinătorul o achiziţionează pe
piaţa financiră.

Avantaje:
 este o alternativă la piaţa creditului care permite atragerea resurselor
financiare de la micii investitori;
 rambursarea sumei împrumutate se face integral la momentul scadenţei, pe
perioada de viaţă a obligaţiunii se plăteşte numai dobânda;
 se emit fără garanţii materiale.
 Finanţarea prin leasing

Avantaje:
 toate cheltuielile rezultate din contractul de leasing sunt deductibile fiscal;
 leasing-ul permite finanţarea investiţiilor fără a recurge la capitaluri
împrumutate sau proprii;
 întreprinderea foloseşte echipamentul numai atâta timp cât are
nevoie pentru realizarea unui obiectiv, după care renunţă la el
 întreprinderea poate avea acces la mijloacele necesare în condiţii mai puţin severe
decât în cazul creditelor bancare (chiar dacă nu are garanţii colaterale suficient de
mari).
 Creditele de la furnizori
 Finanţarea prin factoring

Avantaje:
 prin factoring unitatea economică poate transforma rapid în lichidităţi
facturile pe care le-a emis;
 pentru finanţarea prin servicii de factoring nu sunt necesare garanţii
materiale.
Limite:
 beneficiarul de factoring suportă costuri sub formă de dobândă pentru suma
acordată ca finanţare şi un comision.
Schema operaţiunii de factoring BC “Moldindconbank” S.A

1. Livrarea mărfii în condiţii de plată

amânată.
2. Cesionarea creanţei Băncii pentru livrarea
efectuată.
3. Plata în avans (finanţarea până la 90 %
din valoarea livrării) imediat după livrare.
4. Plata pentru marfa livrată în mărime de
100 %.
5. Achitarea sumei rămase după
deducerea
dobânzii calculate.
4. Structura patrimoniului unităţii economice

patrimoniu economic patrimoniu juridic

totalitatea activelor aflate dreptul de proprietate şi
la dispoziţia unităţii obligaţiile unităţii
economice, fără a fi scos în economice (pasivele) în
evidenţă aspectul raport cu activele unităţii
apartenenţei acestora economice

Ambele aspecte ale patrimoniului se regăsesc în Bilanţul contabil al

unităţii economice, coraportul arată situaţia financiară a unităţii
economice la un moment dat.

Bilanţul contabil - tablou al situaţiei

patrimoniului unităţii economice la o anumită dată.
 ACTIV PASIV
Patrimoniu economic Patrimoniu juridic
(bunuri economice) (drepturi şi obligaţiuni)
Capital social şi

Capital propriu
Imobilizări suplimentar
Active imobilizate

necorporale Rezerve

Surse de finanţare șirezultat financiar

Profit nerepartizat
Forme reale ale patrimoniului

Imobilizări
(pierdere
corporale
neacoperită)

Investiții financiare Datorii financiare pe

termen lung
Patrimoniul termen lung

Datorii pe
pe termen lung
unităţii
Stocuri economice Datorii pe termen
lung calculate
Active circulante

Creanţe
Datorii financiare

Datorii curente
curente
Numerar
Datorii comerciale
curente
Investiții financiare Datorii calculate
curente curente
5. Măsurarea capacității de rambursare a
datoriilor unității economice
Atragerea excesivă a resurselor financiare din exterior poate
genera riscul pierderii controlului asupra activelor unității
economice în favoarea finanțatorilor.

Este necesară analiza

capacității unității
economice de ași onora
obligațiile față de
finanțatorii externi.
Indicatori de măsurare a capacității de onorare a
obligațiilor față de finanțatori:

Autonomia financiară a unității economice

Gradul de îndatorare a unității economice

Solvabilitatea unității economice

Lichiditatea activelor unității economice

 Autonomia financiară (AF) – exprima ponderea fondurilor proprii ale
unității economice în ansamblul resurselor cu durata mai mare de 1 an.

Valoare acceptabila pentru acest indicator este ≥ 0,5.

Gradul de îndatorare a unității economice (GÎ) - reflectă proporția în care

activele unității economice sunt finanțate din alte surse decat cele proprii.

Gradul de îndatoare trebuie sa se situeze in jur de 50%, sau 0,5

GÎ = 30% - unitatea economică mai pot fi luate împrumuturi;

GÎ = 80% - unitatea economică are o dependență alarmantă de resursele
creditare, rambursarea acestora devenind o problemă destul de dificilă
Solvabilitatea - reprezintă capacitatea unității economice de a-și onora
obligațiile de plată la scadență.

Valoare acceptabila pentru acest indicator este 2.

Lichiditatea - reprezinta capacitatea unității economice de a face fata

obligațiilor financiare pe termen scurt, ca urmare a transformării activelor
circulante în disponibilitati banesti în aceeași perioada de timp

Valoare acceptabila pentru acest indicator este 0,5

Valoarea normală a indicatorului este între 0,2 și 0,3

Sistemul Lichiditatea curenta
de Indicatorii de
indicatori lichiditate Lichiditatea rapida

financiari Lichiditatea absoluta

Marja profitului brut

Indicatorii de Marja profitului net
profitabilitate Rentabilitatea economica
Rentabilitatea financiara

Indicatorii de Rata solvabilitatii generale

solvabilitate Rata solvabilitatii
patrimoniale
  Lichiditatea curenta arata capacitatea unitatii economice de rambursare a
datoriilor pe termen scurt din contul activelor circulante:

unde: AC – active circulante

DC- datorii curente

   Lichiditate rapida:

=
Unde: N – numerar
IC – investitii financiare curente
CC – creante curente
   Lichiditatea absoluta:
*Definitie:

Profitabilitatea
reprezinta capacitatea
unitatii economice de a
obtine profit in rezultatul
activitatii sale.

26
 Solvabilitatea reprezinta
capacitatea unitatii
economice de a achita la
scadenta obligatiile fata de
creditorii sai pe termen scurt
si lung.

27
 11.4. Presiunea fiscala la nivelul unitatii economice.
Impactul fiscalitatii asupra rezultatelor financiare ale
unitatii economice.

Impozitul reprezinta plata

baneasca obligatorie, fara
prestatie si nerambursabila,
efectuata in favoarea bugetului
de stat, de catre persoanele
fizice si juridice, in marime si
termeni stabiliti de legislatia in
vigoare.

28