Sunteți pe pagina 1din 10

ROMÂNIA ȘI PRIMUL RĂZBOI

MONDIAL

Voicu Melissa
8A
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L

• La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o


țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente,
funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale.
Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o
agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de
productivitate.
• Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de
terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de
populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L

• Cu tot efortul făcut de elitele politice și intelectuale ale țării în a doua


jumătate a secolului XIX, România era încă departe de sincronizare cu 
Occidentul european. În ciuda neajunsurilor, România rămâne cea mai
productivă țară din Europa de Est datorită resurselor sale naturale si a
potențialului agricol.
• Sistemul internațional era marcat la sfârșitul secolului XIX și începutul
secolului XX de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii
extraeuropene. În Europa, Germania devenise principala putere și
comportamentul ei pe continent a determinat o extraordinară destrămare și
recompunere a alianțelor în raport cu deceniile anterioare.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L

• România era ea însăși prinsă în aceste jocuri de putere. Pe de o parte ea


era un obiect al rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri
anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, pe de altă parte România
căuta să își creeze condițiile propice pentru îndeplinirea idealului național,
de adunare într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.
• Din punct de vedere militar, România venea după o victorie fără glorie în 
Al Doilea Război Balcanic, euforia victoriei făcând să se treacă cu ușurință
peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și
instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă
moderne.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L
PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA PRIMUL
RĂZBOI MONDIAL

• În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture


Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să
intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una
favorabilă.
• După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare
copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o
serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în
Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala
București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916,
IONEL de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele
BRATIANU
politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți CAROL 1
semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și
dotării trupelor pentru tipul de război purtat.
ROMÂNIA ÎN ANII PREMERGĂTORI IZBUCNIRII RĂZBOIULUI

•La izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de mai bine de 50 de
ani, a unui proces de modernizare structurală. Acest proces a afectat toate domeniile vieții sociale, dar în
mod diferit, astfel încât în primii ani ai secolului XX societatea românească cunoștea un nivel de dezvoltare
diferit a segmentelor componente.
•Aceste inegalități și discrepanțe își aveau originea în permanenta oscilare a societății românești în alegerea
modelului de dezvoltare socială, în care s-au confruntat două mari tendințe: un model inspirat din experiența 
Europei Occidentale, bazat pe industrializare și urbanizare, menite să determine schimbări radicale în fiecare
aspect al societății românești, iar un al doilea model bazat pe tradiția României de țară agricolă și care punea
accentul pe menținerea structurilor sociale și valorilor culturale tradiționale.
•In viața politică, regele Carol I a jucat un rol-cheie, prin folosirea discreționară a atribuției sale constituționale
de a-l numi pe viitorul prim-ministru. „Rotativa guvernamentală” - bazată pe alternanța la putere a 
Partidului Național Liberal și Partidului Conservator - a fost mecanismul politic unic folosit de rege în această
perioadă, atât ca modalitate de a trece peste crizele economice și politice serioase, dar și de a-și păstra
propria putere, prin determinarea celor două partide să se afle în competiție pentru favorurile sale. Acest
sistem nu a dat posibilitatea de a accede la putere pentru alte partide.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L

• Agricultura a continuat să fie ramura economică de bază, care ocupa marea


majoritate a forței de muncă. În pofida creșterii producției agricole, în 1914
agricultura rămăsese în esență în stadiul de la aplicarea reformei agrare de
către Alexandru Ioan Cuza, iar locuitorii satelor nu au beneficiat decât în mică
măsură de avantajele dezvoltării economice. Sărăcia era larg răspândită, rata
mortalității rămăsese ridicată, alimentația era precară, iar condițiile igienico-
sanitare și nivelul asistenței sociale erau necorespunzătoare .
Agricultura românească avea o structură de proprietate
revolută și un sistem al relațiilor de muncă ce nu încurajau
productivitatea. Repartiția terenurilor și a veniturilor agricole
era una extrem de disproporționată. O statistică din anul
1903 din Vechiul regat arăta că 7.780 de mari proprietari cu
moșii mai mari de 50 de hectare dețineau 51% din suprafața
agricolă a țării, în vreme ce peste 1.250.000 de familii de
țărani dețineau restul de 49%. Alte 300.000 de familii
țărănești nu dețineau deloc pământ.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L

•  Pe 1 decembrie, armata română a atacat totuşi. Mackensen a reuşit să transfere forţe către frontul
atacat al lui Falkenhayn. După oprirea avântului românesc, germanii au contraatacat în toate
punctele. Guvernul şi curtea regală română s-au retras la Iaşi. Bucureştiul a fost ocupat pe 6
decembrie de cavaleria germană. Numai vremea şi drumurile proaste au salvat o bună parte a
armatei române de la încercuire sau distrugere. Totuşi, peste 150.000 de soldaţi români fuseseră
capturati.

          Ruşii au fost forţaţi să trimită întăriri masive pe frontul românesc pentru a evita o invazie
germană în sudul Rusiei. După mai multe lupte de mică amploare, armata germană a fost oprită din
avansare la mijlocul lunii ianuarie 1917. Armata română continua să lupte, deşi cea mai mare parte
a teritoriului său se afla sub ocupaţie străină.

          Pierderile armatei române au fost estimate la 300 – 400.000 de soldaţi, morţi, răniţi, dispăruţi
sau prizonieri. Pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor şi otomanilor au fost
estimate la aproximativ 60.000 de oameni.
P A R T I C I P A R E A R O M Â N I E I L A P R I M UL R Ă ZB O I M O N D I A L