Marinarie

ELEMENTE DE CONSTRUCTIE ALE

AMBARCATIUNILOR
 DEFINITII
• Marinaria, asa cum este definita si in Dictionarul de Marina,
reprezinta arta marinarului, cuprinzand matelotajul si manevra
navelor.
 DEFINITII
• Ambarcatiune de agrement - orice ambarcatiune cu motor
si/sau cu vele, indiferent de tip si modul de propulsie al carui
corp are o lungime de cel mult 24 m si care este utilizata
exclusiv pentru agrement.
• Activitate de agrement - activitatea de transport naval
efectuata in interes propriu de catre persoane fizice in scopuri
de agrement.
• Activitate comerciala de agrement - activitatea de agrement
efectuata in scopuri comerciale de catre persoane juridice.
• COLREG -Regulamentul international de prevenire a
coliziunilor pe mare.
• RND -Regulamentul de Navigatie pe Dunare
ELEMENTE DE CONSTRUCTIE
ALE AMBARCATIUNILOR
– Corpu1 sau coca ambarcatiunii – constituie partea cea mai importanta
aambarcatiunii. Din constructie acesta trebuie sa asigure etanseitatea,
rezistenta si spatiul din barca necesar pasagerilor, marfurilor si
motorului impreuna cu accesoriile sale.
– Corpul este partea propriu-zisa a navei, care determina calitatile
nautice, de robustete,mobilitate si manevrabilitate, precum si
capacitatea de transport.
– Formele exterioare ale cocii nu corespund nici unei figuri geometrice
care ar putea fi definita; singurul caracter geometric al cocii este
simetria fata de un plan numit plan longitudinal de simetrie.
– In ceea ce priveste celelalte forme exterioare, ele sunt astfel studiate
incat nava sa intampine minimum de rezistenta din partea aerului si
apei si sa corespunda scopului pentru care a fost construita, fara a
micsora cu nimic calitatile ei nautice.
Partile principale ale cocii
• partea din fata , care se numeste prova (1). Forma este asemanatoare unei
sectiuni de prisma mai mult sau mai putin ascutita cu o suprafata usor
convexa, pentru a strabate mai usor masa lichida si a micsora rezistenta la
inaintare a navei. La unele constructii moderne, prova este prevazuta cu
bulb hidrodinamic, care prezinta avantajul sporirii vitezei cu cca 7-10%
prin reducerea rezistentei la inaintare;
 Partile principale ale cocii
• partea din spate se numeste pupa (2). Forma la partea superioara este in
general rotunda, iar la partea inferioara este asemanatoare provei, dar usor
concava pentru a asigura scurgerea apei in borduri fara a produce turbioane
(vartejuri) ce ar influenta eficienta carmei si elicei;
• Tabloul pupa (3) este suprafata convexa cuprinsa intre punte si limita
superioara a scobiturii pupei. Pe tabloul pupa se inscrie numele navei si
portul de origine.
• Scobitura pupa este formata din suprafetele aflate dedesubtul tabloului. In
mijlocul scobiturii se afla un orificiu rotund numit etambreul carmei prin
care trece axul carmei.
• partea din mijloc se numeste parte centrala (4). Forma ei este aproape
semicilindrica si face legatura intre prova si pupa.
• Sectiunea verticala - transversala in zona perimetrului maxim al cocii se
numeste cuplu maestru sau sectiune maestra (7). Sectiunile paralele cu
aceasta, situate catre prova (8) sau pupa (9) au perimetrele mai mici decat
ale sectiunii maestre. Un observator care se afla pe puntea navei si priveste
spre prova (1) are in dreapta bordul tribord (5) si in stanga bordul babord
(6).
 Compunerea corpului
• c o r p u 1 se compune din o s a t u r a peste care se monteaza Invelisul
exterior.
• Osatura consta in totalitatea elementelor si pieselor longitudinale si transversale
care, impreuna formeaza structura de rezistenta
• elementele de rezistenta,
Osatura longitudinala
Osatura transversala.
• Osatura longitudinala este formata din piese si elemente de rezistenta dispuse in
• lungul ambarcatiunii .Principalele piese si elemente sunt :
• - c h i l a - piesa fundamentala de rezistenta a oricarei nave. Este situata in plan
• diametral, pe fundul barcii de la prova la pupa.
• - e t r a v a - piesa de rezistenta situata in extremitatea prova, constituie de fapt
• prelungirea chilei la prova.
• - e t a m b o u l - piesa de rezistenta situata in extremitatea pupa, constituie de fapt
• prelungirea chilei la pupa.
• - c o n t r a c h i l a - piesa de rezistenta longitudinala care dubleaza chila pe toata
• lungimea intarind astfel fundul barcii.
 Compunerea corpului
• - c a r l i n g i l e l a t e r a l e - sunt elemente de rezistenta
longitudinala, dispuse pe fundul barcii simetric fata de planul
diametral. Leaga varangele intre ele si formeaza impreuna cu
acestea structura de rezistenta a fundului barcii.
• - c u r e n t i i d e b o r d a j (stringherii) - sunt elemente de
osatura longitudinala dispuse de-a lungul bordurilor. Acestia
leaga coastele intre ele si impreuna si formeaza structura de
rezistenta a bordurilor.
 ELEMENTE DE CONSTRUCTIE
ALE AMBARCATIUNILOR
• Corpul sau coca ambarcatiunii – constituie partea
cea mai importanta a ambarcatiunii. Corpul este
partea propriu-zisa a navei, care determina calitatile
nautice, de robustete, mobilitate si manevrabilitate,
precum si capacitatea de transport.
• Formele exterioare ale cocii nu corespund nici unei
figuri geometrice care ar putea fi definita;
• Singurul caracter geometric al cocii este simetria
fata de un plan numit plan longitudinal de
simetrie.
 Partile principale ale cocii
• Partea din fata, care se numeste prova
• Partea din spate se numeste pupa
• Partea din mijloc se numeste parte centrala
• Sectiunea verticala - transversala in zona
perimetrului maxim al cocii se numeste cuplu
maestru sau sectiune maestra
• Un observator care se afla pe puntea navei si
priveste spre prova are in dreapta bordul tribord
si in stanga bordul babord
Corpul se compune din osatura peste care se
monteaza invelisul exterior

• Osatura consta in totalitatea elementelor si pieselor longitudinale si

transversale care, impreuna formeaza structura de rezistenta. Dupa cum
reiese din exprimarea anterioara, functie de modul in care sunt dispuse
elementele de rezistenta:
– osatura longitudinala
– osatura transversala
 Osatura longitudinala
• chila - piesa fundamentala de rezistenta a oricarei nave. Este situata in plan
diametral, pe fundul barcii de la prova la pupa.
• etrava - piesa de rezistenta situata in extremitatea prova, constituie de fapt
prelungireachilei la prova.
• etamboul - piesa de rezistenta situata in extremitatea pupa, constituie de
fapt prelungirea chilei la pupa.
• contrachila - piesa de rezistenta longitudinala care dubleaza chila pe toata
lungimea intarind astfel fundul barcii.
• carlingile laterale - sunt elemente de rezistenta longitudinala, dispuse pe
fundul barcii simetric fata de planul diametral. Leaga varangele intre ele si
formeaza impreuna cu acestea structura de rezistenta a fundului barcii.
• curentii de bordaj (stringherii) - sunt elemente de osatura longitudinala
dispuse de-a lungul bordurilor. Acestia leaga coastele intre ele si impreuna
formeaza structura de rezistenta a bordurilor.
1 -chila, 2- etrava, 3- etambou, 4- bordaj, 5- coaste; 6- curent, 7- bancuri 8
-spata, 9 -tablou
 Osatura transversala
• Osatura transversala este forrnata din elemente si piese de
rezistenta dispuse paralel cu planul cuplului maestru. Acestea sunt :
• - c o a s t e 1 e ( crevacele ) - elemente de rezistenta transversale,
fixate la intervale egale. La partea inferioara sunt -prinse solid in
chila. Ansamblul a doua coaste situate in ambele borduri in acelasi
plan transversal formeaza un cuplu. Daca acest cuplu este situat in
zona latimii maxime a barcii atunci va fi numit cuplu maestru.
• - v a r a n g e 1 e - elemente de rezistenta transversale care unesc
capetele inferioare ale coastelor in scopul sporirii rezistentei fundului
barcii.
• - t r a v e r s e l e - elemente de rezistenta transversale care unesc
capetele superioare ale celor doua coaste ale unui cuplu.
 Invelisul exterior.
• Peste reteaua de piese si elemente de rezistenta longitudinala
si
transversala prezentata anterior, care impreuna formeaza
osatura, se monteaza
invelisul exterior, obtinand astfel corpul etans al barcii.
• Poate fi confectionat din lemn, metal, fibra de sticla, materiale plastice,
aliaje usoare.
 Invelisul exterior.
• b o r d a j u l - element al partilor laterale inferioare a corpului barcii, care
porneste de la chila si ajunge la extremitatea superioara a coastelor unde se
imbina cu puntea, la ambarcatiunile puntate sau cu copastia la cele
nepuntate.
• - c o p a s t i a - reprezinta o bordura de lemn sau metal, montata pe
parapetul ce inprejmuie puntea, acolo unde exista punte. La barcile
nepuntate copastia se sprijina pe capetele superioare ale coastelor,
consolidandu-le.
• - p u n t e a - reprezinta invelisul exterior al partii superioare a corpului
• ambarcatiunii. De regula puntea se construieste astfel incat sa acopere
corpul in intregime de la prova la pupa. Se intalnesc cazuri cand puntea nu
acopera in intregime corpul, rezultand o ambarcatiune semi-puntata. Dupa
cum filele ce intra in conmponenta bordajului se numesc file de bordaj,
filele ce intra in componenta
• puntii se numesc file de punte.
 Nomenclatura barcilor:
1 -chila, 2- etrava, 3- etambou, 4- bordaj, 5- coaste; 6- curent, 7-
bancuri 8 -spata, 9 -tablou
Diferite tipuri de lope!i: 1 -pagaie,.2- padelă,. 3- vâsle,. 4- ramă
ACCESORIILE AMBARCATIUNII
1. Ramele
Initial, rama era prinsa cu ajutorul unui lat de piele (numit strapazan) de un
cui vertical (cui de strapazan) batut in marginea bordajului, sau era introdusa
intr-o scobitura facuta in marginea superioara a bordajului ( numita dama).
Ramele sprijinite de bordaj au permis sa se vasleasca cu mai multa eficacitate
si siguranta , indiferent de directia vantului.
Cele mai utilizate sisteme de prindere este cu furcheti

Diferite modalitati de prindere a ramelor; care au precedat furchetul

folosit astazi ( ultima imagine )
 Carma
• este o piesa demontabila care se fixeaza la pupa cu ajutorul unor balamale.
• De obicei carma se monteaza la post atunci cand barca este lasata la apa.
• Nu toate barcile au carma. Luntrea si puiul se guverneaza numai cu
ajutorul ramelor.
• Carma se compune din pana si eche. Echea este o bara de lemn care se
fixeaza pe varful axului carmei pentru manevra. De obicei, la
ambarcatiunile cu vele echea are forma unui sector usor curbat care se
fixeaza cu centrul pe axul carmei. Extremitatile ei sunt prevazute cu orificii
in care se fixeaza trotele cu ajutorul carora seguverneaza. Echea poate fi
dreapta sau rotunda.
 ANCORA

• Este o piesa executata din otel forjat sau turnat, cu unul sau
mai multe brate si care, lansata de la bord, se fixeaza pe fundul
apei si formeaza impreuna cu lantul filat la apa, un sistem de
fixare al navei contra actiunilor combinate ale vantului,
valurilor si curentului.
• Tipurile de ancora care se folosesc in prezent pot fi impartite
in doua categorii principale :
ancore cu brate fixe
ancore cu brate articulate.
• Ancorele se mai pot imparti in:
ancore cu traversa
ancore fara traversa.
 Ancora amiralitate
• sau ancora cu traversa este o ancora cu doua brate fixe, cu traversa montata
la extremitatea superioara a fusului.

1 -inel,
2 -fus,
3 -braţ,
4 -diamant,
5 -palme
6- braţe,
7- traversă
 Ancora cu patru brate
• folosita la fluviu si ape
interioare -se deosebeste de
ancora amiralitate prin aceea
ca nu are traversa, ci doar
patru brate fixe.
• Se intrebuinteaza la unele
nave (slepuri, ceamuri) si mici
ambarcatiuni.
 Ancora Hall

• este o ancora fara traversa, cu doua brate

articulate care se pot roti in ambele
sensuri cu 40-50 grade, fiind folosita atat
la navele maritime cat si la majoritatea
navelor fluviale.
• Se compune din doua parti :
• fusul de otel care se termina la partea
inferioara cu un orificiu pentru buloanele
cu care se impreuneaza la diamantul
ancorei;
• bratele, contrabratele si diamantul.
• Contrabratele asigura bratelor un unghi
de miscare de 40 grade.

1- corp, 2- fus, 3- bolţ, 4- cheie, 5- loc pentru marcare

 Lanturile
• Lanturile servesc pentru legarea ancorei de nava.
Unele nave fluviale folosesc in locul lantului
parama metalica.
• Lanturile intrebuintate in marina sunt din otel,
realizate prin turnare, matritare sau sudura
electrica.
• Ele sunt formate dintr-un numar de inele
elipsoidale numite zale, cu sau fara pod.
• Podul mareste rezistenta zalelor la intindere cu
20% impiedicand si incurcarea lantului.
• Zalele fara pod se intrebuinteaza acolo unde
lantul nu este supus la eforturi prea mari.
• Lanturile de ancora ale navelor sunt de obicei
numai lanturi formate din zale cu pod.
• Lanturile se caracterizeaza prin calibru, adica
grosimea zalei masurata in dreptul podului, sau la
mijlocul zalei, pentru cele fara pod.
 CANGEA

• este o prajina din lemn (gradata in picioare engleze ) avand

fixat la un capat un carlig simplu sau dublu din otel sau bronz.
Se foloseste la acostari, pentru a indeparta prova sau la plecari
de la o scara, un debarcader etc. ori pentru agatat.

b a r b e t e l e - sunt bucati de parama fixate la prova si la pupa barcii si

folosesc la legare sau pentru remorcatul barcii.
 Inventarul barcii
• Din categoria obiectelor din inventarul barcii care sunt destinate vitalitatii
fac parte:
• g h i o r d e 1 u 1 -caldare din lemn sau panza impermeabila cu maner de
saula, folosita pentru golirea barcii de apa
• - i s p o 1 u 1 -scafa din lemn, cu margini ridicate pentru strans apa de pe
fundul barcii
• - t r u s a d e m a r a n g o z e r i e -care contine ciocan, cleste, dalta, pene
de lemn, calti, aca si ata de vele, guardaman, cutit de gabier etc.
 PARAME SI ACCESORll DE PUNTE

• Dupa materialul din care sunt confectionate:

- parame vegetale;
- parame sintetice;
- parame metalice.
• Dupa modul in care sunt confectioante
- parame simple (lantane);
- parame rasucite (garline);
- parame impletite.
 Parama simpla sau lantana

De obicei paramele se confectioneaza din trei suvite. Cele din patru sau cinci
suvite se fac pentru folosinte speciale si se rasucesc in jurul unei inimi, usor
rasucita si ea, care umple spatiul liber ce se formeaza in interiorul paramei
atunci cand numarul suvitelor este mare. Parama obtinuta din rasucirea
suvitelor se numeste parama simpla sau lantana.
Parama confectionata din rasucirea unor lantane de la stanga
la dreapta se numeste garlin iar lantanele respective poarta
denumirea de cordoane

Cordon:
1 –cordon
2- suvite
3- sfilate
4- fire
• Sintetizand :
• - mai multe fire, rasucite intre ele spre stanga formeaza o s f i 1 a t a ;
• - mai multe sfilate rasucite intre ele in sens invers formeaza o s u v i t a;
• - mai multe suvite rasucite in acelasi sens cu sfilatele formeaza 1 a n t a n a
(sau parama simpla). Paramele simple se obtin prin rasucirea a 3 sau 4
suvite.
• Cand parama este formata din 4 sau mai multe suvite, rasucirea se face in
jurul unei inimi vegetale.
• Daca o parama simpla intra in compunerea altei parame mai groase, aceasta
va purta denumirea de c o r d o n .
• Prin rasucirea mai multor cordoane se obtine un g a r 1 i n .Garlinul este cel
mai gros tip de parama si se foloseste la bordul navelor mari, maritime .
• In general paramele se confectioneaza in lungimi de pana la 200
 Caracteristicile paramelor

• G r o s i m e a - se masoara in mod diferit. La paramele vegeta1e si sintetice

• prin grosime se intelege circumferinta paramei iar la cele metalice grosimea
• reprezinta diametrul sectiunii, masurat intre doua vite diametral opuse.
• G r e u t a t e a - reprezinta masa, in kilograme a unui metru liniar de parama
• R e z i s t e n t a - reprezinta sarcina la care se rupe parama. Valorile de rupere
• sunt inscrise in certificatul de insotire al paramei sau se scot din tabele speciale,
• realizate functie de grosimea si felul in care este construita parama. Sarcina de
• lucru este sarcina cea mai mare la care o parama rezista timp indelungat. In mod
• evident, totdeauna sarcina de lucru va fi mai mica decat sarcina de rupere.
• F l e x i b i 1 i t a t e a - este calitatea paramei de a se indoi fara a-si modifica
• structura interioara si fara a-si pierde rezistenta.
• E l a s t i c i t a t e a - este calitatea paramei de a se intinde sub actiunea unei
• forte si de a reveni la situatia initiala dupa disparitia
Functie de specificul activitatilor pentru care
sunt folosite paramele se pot clasifica astfel:
• garlinul- parama cu grosime cuprinsa peste 100 mm destinata pentru
• legarea si remorcarea navelor mari;
• manevra- este o lantana cu grosime intre 40 si 180 mm ce foloseste pentru
• legarea navelor mici, manevre curente, curenti la palancuri si greementul
• barcilor;
• grandeea -este o lantana cu grosime intre 25 si 120 mm folosita la
• confectionarea grandeelor (marginilor intarite ) pentru vele si tenzi;
• saula- este denumirea atribuita paramelor cu grosime intre 15 si 40 mm.
Saula impletita cunoscuta si sub denumirea de saula englezeasca, are
calitatea de a nu se rasuci si se foloseste pentru loch, sonda si pavilion;
• merlinul- este o lantana subtire de circa 7 -8 mm formata din doua suvite
• rasucite spre stanga si este utilizat la infasurari si patronari de parame
groase;
• lusinul- este o lantana mai fina decat merlinul, formata din 2- 3 suvite de
• calitate superioara. Se foloseste pentru patronari si infasurari fine.
 Accesorii de punte

• B a b a l e l e - sunt piese metalice din fonta sau otel formate din doua coloane
• cilindrice si servesc la luarea voltelor cu parame date ca legaturi la mal. Simple
• sau duble, ele se fixeaza in punte prin intermediul unei placi sudate sau prinsa
• in buloane. Babalele simple formate dintr-o singura coloana prevazuta cu
• traversa pentru luat volta se numesc si b i n t e .
 Accesorii de punte

• T a c h e t i i - sunt piese metalice de diverse marimi au forma literei T si

se monteaza pe punte, copastie sau arbori si servesc tot pentru luarea
voltelor dar cu parame mai subtiri. La navele mici tachetii tin si locul
babalelor.
 Accesorii de punte

• T u r n i c h e t i i - sunt piese metalice de ghidare a paramelor eliminand

pe cat posibil frecarea. Turnichetii sunt prevazuti cu doi sau trei cilindrii
vertica1i mobili ce se rotesc in jurul axului vertical la trecerea paramei.
 Accesorii de punte

• Rodantele – sunt aparatoare ale gaselor mici. Se confectioneaza din tabla

de otel, fonta sau bronz. Au forme rotunde, ovale, alungite, sau
triunghiulare. Pot fi simple sau duble.

Rodanta pentru parama

metalica Rodanta dubla
Rodanta parama
de canepa
 Accesorii de punte

• Urechile – sunt piese de constructie speciala fixate pe punte sau pe

copastie si au rol de ghidare a paramei. Pentru a micsora cat mai mult
frecarea paramei,
 Noduri marinaresti

• Executarea nodurilor marinaresti este o adevarata

arta, transmisa inca din epoca marilor veliere, cand
erau intens folosite. Exista o multitudine de noduri
dar vom aminti pe scurt doar cateva tipuri : noduri de
impreunare, de legatura, de carlig si nodurile
speciale.
• Indiferent ce tip reprezinta, un nod marinaresc trebuie
sa indeplineasca doua conditii esentiale : sa fie
rezistent ( adica sa tina foarte bine) si sa se desfaca
usor atunci cand nu mai este necesar.
 Nodurile de impreunare
• - se folosesc pentru unirea (impreunarea) a doua parame de
grosimi aproximativ egale. Cele mai uzuale noduri de
impreunare sunt :
• - nodul lat - format din doua noduri simple suprapuse. Se
foloseste la
• impreunarea a doua parame subtiri care nu sunt supuse la
tractiune. Daca este supus unei forte de tractiune nu cedeaza
dar desfacerea sa ulterioara devine dificila;
• - nodul lat cu dublin - se executa ca si un nod lat, dar in
interior se lasa un
• dublin (bucla) care foloseste la desfacerea usoara a nodului
dupa
• intrebuintare:
• - nodul de vacar - reprezinta un nod lat executat gresit;
• - nodul de pescar - foloseste la unirea a doua capete de saula,
merlin, lusin. Nu se foloseste insa pentru parame groase.
 Nodurile de legatura
• se folosesc la fixarea unui capat de parama pentru legarea, sustinerea ori
ridicarea diferitelor obiecte la bordul navei.
• - nodul simplu - folosit la fixarea capatului unei parame care nu este
supusan tractiunii;
• - j u m a t a t e o c h i - folosit la fixarea capatului unei manevre de un
• scondru;
• - l a t u l - folosit pentru legarea unui scondru in vederea ridicarii la bord;
• - n o d u l d e s c o n d r u - format dintr-un lat si o jumatate ochi,
serveste la remorcarea unui scondru:
• - n o d u l d e s c o t a sau n o d u l d e p a v i 1 i o n foloseste la
legarea unui capat de saula la o gasa, ochi sau inel. Poate fi simplu sau
dublu. Cand este dublu se mai numeste si n o d d e p l o a i e pentru ca
are in plus o bucla, dublin care permite desfacerea rapida;
• - n o d u l de a n c o r a - permite legarea capatului unei parame de inelul
ancorei.
 Nodurile de carlig
• se folosesc pentru legarea unui capat de parama la uncarlig, fie pentru
suspendarea paramei fie pentru ridicarea unei greutati la bord.
• Sumar amintim :
• - n o d u l d e c a r l i g - este o jumatate ochi luata pe un carlig pentru
• suspendarea capatului unei parame care nu este supusa tractiunii;
• - n o d u l d e s c o t a l a c a r 1 i g - folosit la ridicarea obiectelor
usoare;
• - n o d u l g u r a d e s t i u c a - este un nod foarte rezistent, nu permite
deloc filarea. Se foloseste atunci cand carligul este supus unei tractiuni
mari.
 MATELOTAJ
Noduri marinaresti

Nodurile de impreunare
-nodul lat
-nodul lat cu dublin
-nodul de vacar

Nodurile de legatura
- nodul simplu
- jumatate ochi
- latul
-nodul d e scondru
-nodul de scota sau nodul
de pavilion
-nodul de ancora
-nodul de pescar
Nod de vacar Nod de iimpreunare Nod de iimpreunare
simplu dublu

Nod de iimpreunare Nod picior de caine

lung

Jumatate nod
Jumatate ochi

Nod decandelita
Nod de pavilion simpla
Nod de scota
Lat
Nod de scaun Nod de ancora

Nod de carlig

Nod lat de
Nod gura impreunare
de stiuca Nod de ancorot
la cheie
 Voltele
Sunt legaturile prin care paramele se fixeaza la dispozitivele de
legare existente la bord (babale, tacheti, cavile ).
• Voltele constau in infasurari ale paramei in bucle sub forma de
opt culcat, in jurul dispozitivului de legare. Volta tine (adica
nu se fileaza) indiferent de tractiunea la care este supusa,
pentru ca, pe fiecare portiune de bucla, parama are sens diferit
de deplasare. Volta trebuie luata cat mai strans, pentru ca
fiecare spira sa fie in contact direct cu cea de deasupra si cu
cea de dedesubt si prin frecare sa se imobilizeze reciproc. In
exprimare marinareasca -musca parama.
 Voltele

volta la tachet
Volta la cavila
Volta la babale
 MANEVRA AMBARCATIUNILOR CU
MOTOR
• Regulile de manevră a ambarcaţiunilor pot fi date doar în
teorie, în manualele şi tratatele de profil. Nu există nimic care
să poată înlocui practica la bordul unui yacht. Cu toate acestea,
există câteva principii folositoare unui skipper pentru a îşi face
o idee cu privire la ce se poate aştepta în practică.
• În cele mai multe situaţii va exista un mod clar şi evident de a
manevra iahtul. Cu toate acestea, schimbarea unui singur
factor în procesul de manevră va duce de cele mai multe ori la
puncte de vedere diferite şi moduri de abordare diferite a
manevrei (care pot fi toate corecte)
• – dacă skipper-ul nu loveşte iahtul înseamnă că manevra
de acostare a fost un succes.
 Manevrabilitatea

• M a n e v r a b i l i t a t e a sau capacitatea de a guverna

constituie una din principalele calitati ale unei ambarcatiuni cu
motor.
• Manevrabilitatea consta in capacitatea ambarcatiunii de a-si
mentine directia de inaintare sau de a schimba aceasta directie
cu ajutorul carmei si elicei.
 Guvernarea ambarcatiunii

• se realizeaza cu ajutorul instalatiei de guvernare.

• Aceasta se compune din:
• • timona sau manipulatorul electric;
• • servomotorul;
• • sistemul de transmisie timona-servomotor-carma;
• • carma propriu-zisa.
 Tipuri de carma

necompensata;
Carme compensate – axul amplasat la
0,25 – 0,33 din lungimea penei

semicompensata;
 Efectul de guvernare al carmei

Generalitati:
• Carma: este compusa din ax ,safran, eche si
balamale.
 EFECTUL CARMEI

• Schimbarea directiei de deplasare a ambarcatiunii se realizeaza prin

punerea carmei intr-un bord sau altul si este deterrninata de forta curentului
care apasa asupra penei carmei

• La deplasarea inainte a ambarcatiunii efectul carmei determina orientarea

• provei in bordul in care s-a pus carma si a pupei in bordul opus.

• La deplasarea inapoi a ambarcatiunii efectul carmei determina orientarea

provei in bordul opus celui in care s-a pus carma si a pupei in sensul
punerii carmei.

• Cu cat viteza de deplasare este mai mare, presiunea apei asupra penei
carmei va fi mai mare iar schimbarea directiei mai rapida.
EFECTUL CARMEI

Cârma în ax.
Forţa este zero

Cârma în ax. Forţa este zero

Efectul carmei

Cârma pusă în
tribord împinge
pupa la babord şi
prova pivotează la
tribord

Centrul rezistenţei laterale

Efectul carmei

Cârma pusă în babord

împinge pupa la
tribord şi prova
pivotează la babord

Centrul rezistenţei laterale

Propulsarea ambarcatiunii cu motor
• se face cu ajutorul elicei, care de obicei este formata
din doua sau trei pale. Marimea si forma elicei
depinde de puterea motorului si de scopul pentru care
este destinata barca : tractiune sau viteza.
• Elicea este caracterizata prin pasul elicei , notiune ce
reprezinta spatiul parcurs de marginea exterioara a
elicei in miscarea de translatie efectuata de-a lungul
axei de rotatie in timpul unei rotatii complete.
• Numarul de ture pe care il efectueaza o elice in
miscarea sa de rotatie intr-un interval de timp de un
minut reprezinta numarul de rotatii al elicei (RPM).
 ELICEA

• Elicea are pas dreapta sau pas stanga dupa cum

la mersul inainte al ambarcatiunii elicea se invarte
la dreapta sau la stanga.
• La deplasarea inainte a unei ambarcatiuni cu motor
elicea se insurubeaza in apa. Aceasta duce in final
la transformarea miscarii de rotatie in miscare
liniara si da nastere unei presiuni de impingere
care la randul ei produce efectul de propulsie .
 ELICEA
• Pe langa efectul de propulsie in secundar elicea da nastere si
unei forte care actioneaza pe directia rotirii, forta ce determina
efectul de guvernare al elicei.
• La mars inainte pupa este abatuta in bordul pasului elicei iar
prova are tendinta sa gireze in bordul opus pasului elicei.
• La mars inapoi pupa este abatuta in bordul opus pasului elicei
iar prova va gira in bordul pasului elicei.
• Concluzionand, asupra unei ambarcatiuni aflata in mars
actioneaza efectul combinat al carmei si elicei.
 Efectul elicei
Apă puţin adâncă – forţă redusă
Elicea iahtului este construită
astfel încât prin mişcarea
de rotaţie a acesteia (de
şurub) imprimă mişcare
iahtului prin apă, înainte
sau înapoi. Pe măsură ce
elicea se roteşte, palele
acesteia împing apa într-o
direcţie, forţând iahtul să
se deplaseze în direcţia
Apă adâncă – forţă mărită opusă
 Efectul elicei
Apă puţin adâncă – forţă redusă
Apă adâncă – forţă mărită
• Elicea este definită ca fiind cu
pas dreapta dacă se învârte
în sensul acelor de ceasornic la
mişcarea spre înainte şi cu
pas stânga, pentru cazul
invers
• Atunci când se deplasează spre
înainte, o elice cu pas dreapta
va tinde să deplaseze pupa
către tribord şi invers când se
deplasează către înapoi.
• O elice pas stânga lucrează în
mod invers
 Centrul de giraţie

Forţe egale aplicate pe ambele părţi ale punctului pivotant

 Centrul
Centrulde giratie
de giraţie

O forţă mai mare aplicată pe prova împinge pupa în partea opusă

 Centrul de giraţie
O forţă mai mare aplicată
pe pupa împinge prova
în partea opusă
 Manevra de acostare si plecare

• Poate fi definita ca manevra de dispunere lina

a navei la chei, debarcader, mal neamenajat
sau la alta nava, cu bordul, prova sau pupa si
fixarea ei la locul acostarii cu ajutorul
paramelor.
 Manevra de acostare si plecare

• Prezinta grad sporit de dificultate, solicitand cunoasterea

calitatilor manevriere ale navei si deprinderi marinaresti. Orice
erori in timpul manevrei datorate necunoasterii sau aprecierii
gresite a inertiei navei, actionarii gresite a motorului sau
neaprecierii vitezei , directiei si fortei vantului sau curentului,
pot duce la avarierea navei sau a navelor din zona.

• Scopul manevrei de acostare este asigurarea stationarii in

siguranta a navei, pe timp bun sau pe timp rau.
Manevra de acostare si plecare
• Viteza de manevra difera de la caz la caz, de la nava la nava,
dar trebuie aleasa astfel incat nava sa poata manevra usor si sa
fie oprita in timp cat mai scurt.
• La acostare pe langa calitatile manevriere ale navei tot timpul
se va tine cont de vant si curent urmarindu-se ca forta
acestora sa fie folosita in ajutorul manevrei si nu manevra sa
lupte impotriva lor:
 ACOSTAREA
• Ca principiu general , in cazul acostarii cu bordul, nava se apropie de cheu sub
un unghi ascutit pentru a atenua forta de lovire a provei in cheu.
• Fazele acestei manevre sunt:
• • pregatirea bordului in care se acosteaza prin scoaterea in afara bordului a
• baloanelor de acostare;
• • reducerea treptata a vitezei;
• • orientarea navei sub un unghi de cca 20- 30 grade spre locul unde va atinge
cheul;
• • stoparea masinii si guvemarea numai din inertie pana la locul de acostare;
• • ajungerea la locul de acostare, darea paramelor de legatura prima data in
sectorul prova, dupa care cu ajutorul carmei si motorului nava se aduce
• paralel cu malul si se leaga si pupa;
• • asigurarea stationarii navei in siguranta prin darea unui numar suficient de
• parame de legatura.
 PLECAREA DE LA CHEU

• Pentru efectuarea manevrei de plecare se executa urmatoarele

faze :
• • se moleaza legaturile din pupa pentru a deschide pupa si a
proteja carma si elicea;
• • se indeparteaza pupa de chei pentru a proteja carma si elicea;
• • se acorda atentie spatiului de manevra pentru a nu lovi nave
din jur;
• • de indata ce pupa s-a deschis suficient, se moleaza legaturile
din prova si motorul se actioneaza usor inapoi;
• • odata nava departata de cheu se stopeaza masina si se
orienteaza prova spre locul de iesire dupa care motorul se
cupleaza la usor inainte;
 Manevra de ancorare
• Aceasta manevra trebuie precedata de alegerea locului de ancorare. Locul de
• ancorare trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, dupa cum urmeaza :
• sa prezinte adapost impotriva valurilor, curentului si vantului;
• natura fundului sa fie favorabila infigerii ancorei;
• adancimea apei sa fie suficient de mare fata de pescajul ambarcatiunii, dar nu
• foarte mare pentru lungimea paramei sau lantului ancorei;
• sa permita plecarea rapida a navei de la ancora, in orice conditii, ziua sau noaptea.
• Pentru ancorare se pregateste ancora si parama dupa care se fundariseste ancora in
locul ales.
• Spre a verifica daca ancora s-a infipt si tine, se cupleaza motorul incet inapoi.
• La plecare se recupereaza parama ancorei pana cand ghearele se smulg de pe fundul
albiei iar ambarcatiunea se tine din motor si carma pana cand ancora este recuperata
si adusa pe pozitia ei.
 TESTE
• http://end.ro/teste_anr/teste_individuale/rnd/
• http://end.ro/teste_anr/teste_individuale/marinarie_d/
• http://end.ro/teste_anr/teste_individuale/conducere/
• http://end.ro/teste_anr/teste_individuale/colreg/
• http://end.ro/teste_anr/teste_individuale/conducere_c/
• http://end.ro/teste_anr/categoria_d_updated/