Instituţii şi mecanisme în

admiistraţia publică
Tatiana ŞAPTEFRAŢI,
dr., conf.univ.

Tema 2:
Aspecte generale cu privire la
organizarea administraţiei publice.
 Subiecte de examinat:

 Criteriile de organizare a administraţiei

publice.

 Autorităţi şi instituţii în administraţia

publică.
 Organizarea administraţiei publice:

 Este o activitate raţională şi eficientă pentru

îmbunătăţirea structurii şi funcţionării organelor
administraţiei publice în scopul îndeplinirii optime a
sarcinilor prin îmbinarea intereselor generale cu cele
personale ale oamenilor.

3 06/10/21
 Organizarea administraţiei publice:

 Obiectul organizării AP include:

- Organizarea structurii
- Organizarea activităţii

4 06/10/21
 Organizarea în administraţia publică
presupune:
 O diviziune a muncii şi a autorităţii în vederea realizării
obiectivelor organizaţionale,

 O ierarhie a autorităţii în vederea coordonării activităţilor

specializate şi a integrării lor într-o autoritate
jurisdicţională.

 În majoritatea cazurilor de birocraţie raţională,

organizaţia este condusă de o singură autoritate
individuală,

5 06/10/21
 Organizarea activităţii de administrare

 Stabilirea compartimentelor de lucru;

 Determinarea funcţiilor, atribuţiilor, activităţilor, sarcinilor
corespunzătoare pentru fiecare compartiment;
 Precizarea canalelor de comunicare între compartimente;
 Selectarea şi repartizarea forţei de muncă pentru fiecare
post;
 Stabilirea cadrului de desfăşurare a activităţilor inclusiv a
condiţiilor de muncă;
 Instruirea şi dezvoltarea personalului.
 Organizarea activităţii

 activităţi cu caracter dispozitiv,

 activităţi prestatoare.
 Activitatea de dispoziţie

 Consta în dreptul organului executiv de

a lua măsuri în legătură cu activitatea
administraţiei, iar forma juridică de
realizare a ei este actul administrativ cu
caracter normativ.
 Activităţile executive cu
caracter de dispoziţie
 Stabilec ce trebuie să facă sau să nu facă, ce le este permis sau
interzis subiecţilor de drept, persoane fizice sau juridice, administraţia
publică putând interveni, în anumite cazuri, cu aplicarea de sancţiuni
pentru nerespectarea conduitei prescrise.

 Această activitate executivă cu caracter de dispoziţie se relizează prin

acte juridice şi fapte materiale de către organele aministraţiei publice
şi funcţionarii acestora ca activităţi specifice principale.

 Acesta este un proces complex şi laborios, care parcurge mai multe

etape: studii, avize, variante, opţiuni, deliberări etc.
 Activităţile executive cu
caracter de prestaţie
 Se realizează tot pe baza şi în executarea legii, din oficiu
sau la cererea persoanelor fizice sau juridice.

 Prestaţiile sunt realizate de organele administraţiei

publice şi funcţionarii acestora în cele mai diverse domenii
de activitate: gospodărie comunală şi locativă, furnizare
de gaze, apă şi energie electrică şi termică, ocrotirea
mediului ambiant, servicii de telefonie, transport în
comun, poştă, asistenţă medicală, activităţi cultural-
educative etc.
 Organizarea structurii AP:

- Structura liniară (ierarhică) – predomină o

subordonare verticală, unidirecţională a organelor de
stat care în forma finală crează o piramidă ierarhică;

- Structura funcţională – determină pluralitatea

conducerii;

- Structura mixtă (ierarhic funcţională) – îmbină

valorile structurii liniare şi funcţionale

11 06/10/21
 Organizarea administraţiei publice
 Administraţia publică se organizează în baza a două
criterii: teritorial şi funcţional;

 În baza criteriului teritorial AP se poate impărţi în

administraţie centrală şi administraţie locală;

 În baza criteriului funcţional AP se împarte în

administraţie publică de competenţă generară şi
administraţiei publică de competenţă specială.
 Autorităţile administraţiei publice
centrale:

 Guvernul;

 9 ministere;

 11 autorităţi administrative centrale;

 Servicii desconcentrate.

13 06/10/21
 Rolul Guvernului
 Guvernul este autoritatea publică care reprezintă și
exercită puterea executivă.

 Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a

statului și exercită conducerea generală a administrației
publice.

 Guvernul este organ colegial.

 Rolul Guvernului
  În exercitarea atribuțiilor, Guvernul se conduce de
programul său de activitate, acceptat de către Parlament
prin acordarea votului de încredere la învestitura
Guvernului.

     Guvernul este responsabil de activitatea sa în fața

Parlamentului.

 Membrii Guvernului poartă răspundere pentru domeniile

de activitate de care sunt responsabili și pentru activitatea
Guvernului în ansamblu.
 Funcţiile Guvernului
 de organizare și planificare strategică, prin care se asigură
elaborarea și aprobarea documentelor de politici;

 de reglementare, prin care se asigură elaborarea și aprobarea

cadrului normativ și instituțional;

 de administrare a proprietății și finanțelor publice;

 de reprezentare a statului pe plan intern și extern, în limitele

stabilite de normele constituționale și actele normative;
 Investitura Guvernului
 După consultarea fracțiunilor parlamentare, Președintele
Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcția de
Prim-ministru.

 Candidatul pentru funcția de Prim-ministru cere, în termen de

15 zile calendaristice de la desemnare, votul de încredere al
Parlamentului asupra programului de activitate și a întregii liste
a Guvernului.
 Programul de activitate și lista Guvernului se dezbat în ședința
Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul
majorității deputaților aleși.
  
 Investitura Guvernului
 În baza votului de încredere acordat de Parlament, Președintele
Republicii Moldova numește Guvernul prin decret, în termen de
cel mult 14 zile calendaristice de la data adoptării de către
Parlament a hotărîrii pentru aprobarea programului de activitate
al Guvernului și acordarea votului de încredere.

 În termen de cel mult 3 zile calendaristice de la data emiterii

decretului privind numirea Guvernului, membrii Guvernului
depun individual, în fața Președintelui Republicii Moldova,
jurămîntul al cărui text este prevăzut la art. 79 alin. (2) din
Constituția Republicii Moldova.
 Mandatul Guvernului
  Guvernul își exercită mandatul din data
depunerii jurămîntului de către membrii
acestuia în fața Președintelui Republicii
Moldova și pînă la data validării
alegerilor pentru un nou Parlament.
 Structura Guvernuilui

- Prim-ministru;

- prim-viceprim-ministru;

- - viceprim-miniștri;

- - miniștri;

- - alți membri stabiliți prin lege organică.

 Organele permanente de lucru ale
Guvernului
 Cancelaria de Stat-autoritatea publică care asigură organizarea
activității Guvernului ;

 Corpul de control al Prim – ministrului - structură fără

personalitate juridică, organizată în cadrul Cancelariei de Stat, care se
subordonează direct Prim-ministrului. ;

 Cabinetul Prim-ministrului- o subdiviziune separată în cadrul

Cancelariei de Stat, constituită din consilieri, asistenți și secretari ai
Prim-ministrului 
 Actele Guvernului
Guvernul adoptă:

 hotărîri – pentru organizarea executării legilor;

 ordonanțe - acte normative cu putere de lege

ordinară;

 dispoziții -pentru organizarea activității interne a

Guvernului. .
 Instituţii publice în subordinea
Guvernului
 Agenţia de Guvernare Electronică;

 Agenţia Naţională Antidoping;

 Agenţia Servicii Publice;

 Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică.

 Ministerele
 Ministerele sunt organe centrale de
specialitate ale statului care asigură realizarea
politicii guvernamentale în domeniile de
activitate care le sînt încredinţate.

 Ministerele se organizează şi funcţionează

numai în subordinea Guvernului potrivit
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova,
ale Legii cu privire la Guvern.
 Autorităţile administrative
 Autorităţile administrative din subordinea
ministerelor sînt persoane juridice de drept
public.

 Agenţia este o structură organizaţională

separată în sistemul administrativ al unui
minister, care se constituie pentru exercitarea
funcţiilor de gestionare a anumitor
subdomenii sau sfere din domeniile de
activitate a ministerului. 
 Autorităţi administrative
 Serviciul de stat este o structură organizaţională
separată în sistemul administrativ al unui minister,
care se constituie pentru prestarea serviciilor publice
administrative (de înregistrare de stat, de eliberare a
actelor necesare pentru iniţierea şi/sau desfăşurarea
afacerii şi în alte domenii).

  Inspectoratul de stat este o structură organizaţională

separată în sistemul administrativ al unui minister,
care se constituie pentru exercitarea funcţiilor de
supraveghere şi control de stat în subdomenii sau în
sfere din domeniile de activitate a ministerului. 
 Autorităţi administrative
 Autorităţile administrative din subordinea
ministerelor pot fi organizate ca servicii
publice desconcentrate, dispunînd de un
organ central şi de subdiviziuni teritoriale.

 Autoritățile administrative din subordinea

ministerelor se constituie, se reorganizează și
se dizolvă de către Guvern, la propunerea
ministrului. 
 Autorităţi publice centrale
 Președintele Republicii Moldova 
 Curtea Constituțională 
 Curtea Supremă de Justiție 
 Consiliul Superior al Magistraturii 
 Procuratura Generală 
 Curtea de Conturi
 Avocatul Poporului (Ombudsmanul)
 Alte autorităţi şi instituţii
 Serviciul de Informații și Securitate  
 Banca Naţională a Moldovei 
 Consiliul Concurenţei  
 Comisia Naţională a Pieţei Financiare 
 Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică 
 Autoritatea Națională de Integritate 
 Comisia Electorală Centrală 
 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal 
 Consiliului Coordonator al Audiovizualului  
 Consiliul de observatori al instituției publice naționale a audiovizualului
companiei Teleradio – Moldova 
 Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea
egalităţii
 De studiat!!!!

 Legea nr. 136 din 07.07.2017 cu privire

la Guvern
 Legea nr.98 din 04.05.2012 privind
autorităţile administraţiei publice
centrale de specialitate
 Autorităţile administraţiei publice
centrale de specialitate

 Legea nr.98 din 04.05.2012 privind

autorităţile administraţiei publice
centrale de specialitate.
Administraţie publică locală - totalitatea
autorităţilor publice locale constituite,
în condiţiile legii, pentru promovarea
intereselor generale ale locuitorilor unei
unităţi administrativ-teritoriale.
 Unitatea administrativ-
teritorială

Unitatea administrativ-teritorială este

o comunitate de oameni care locuiesc
pe un teritoriu anumit (sat, comună,
oraş, municipiu) şi dispun de
autorităţi publice legal constituite.
Unităţile administrativ-teritoriale
din Republica Moldova

Nivelul întîi: Unităţi Nivelul doi:

sate (comune), administrativ – 32 raioane,
oraşe teritoriale mun.Chişinău,
(municipii) UTA Găgăuzia
Total: 898 Total: 932 Total: 34
 Autorităţile administraţiei publice
locale sunt de două niveluri:

1. Autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi

sunt cele care activează pe teritoriul satului (comunei),
oraşului (municipiului) şi sunt constituite pentru
promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor
colectivităţilor locale.

2. Autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al

doilea sunt cele constituite şi activează pe teritoriul
raionului, municipiului Chişinău, unităţii teritoriale
autonome cu statut juridic special pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei din
unităţile administrativ-teritoriale respective.
 Autorităţile publice locale

consiliu local - autoritate reprezentativă şi deliberativă

a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale
de nivelul întîi sau al doilea, aleasă în vederea
soluţionării problemelor de interes local.

primar - autoritate reprezentativă a populaţiei

unităţii administrativ-teritoriale şi
executivă a consiliului local, aleasă prin vot universal,
egal, direct, secret şi liber exprimat.

preşedinte al raionului - autoritate publică executivă a

consiliului raional.
primărie - structură funcţională care
asistă primarul în exercitarea
atribuţiilor sale legale.

aparatul preşedintelui raionului - structură

funcţională care asistă preşedintele raionului în
exercitarea atribuţiilor sale legale;
 Autorităţi ale administraţiei publice locale

Nivelul întîi Nivelul doi

Autorităţi deliberative
Consiliile raionale
Consiliile săteşti (comunale)
Consiliul municipal Chişinău
Consiliile orăşăneşti
Adunarea Populară a
(municipale)
Găgăuziei
Autorităţi executive
Preşedinţii de raion
Primarii satelor (comunelor) Primarul general de Chişinău
Primarii oraşelor Guvernatorul Găgăuziei
(municipiilor) Comitetul Executiv al
Găgăuziei
Autorităţile administraţiei publice de
competenţă generală:

 Guvernul,

 Consiliile raionale,

 Preşedinţii de raion,

 Consiliile locale,

 Primarii.
 Autorităţile administraţiei publice de
competenţă specială:

 Ministerele,
 Autorităţile centrale extraminesteriale,
 Serviciile desconcentrate ale ministerelor în
teritoriu,
 Serviciile descentralizate (organizate şi
gestionate de autorităţile administraţiei
publice locale),
 Organizarea administraţiei publice
 Administraţia este o activitate care este asigurată de toate
organele menţionate şi care le pun în raporturi multiple şi
diverse cu administraţii. În acest context activităţile
administraţiei publice pot fi clasificate în două categorii:

 activităţi cu caracter de dispoziţie, prin care administraţia publică

stabileşte în sarcina persoanei fizice şi juridice ce trebuie să facă ori să
nu facă;

 activităţi de asigurare şi prestare a serviciilor publice în diverse

domenii (gospodărie comunală, ocrotirea mediului, transport etc.).
 Centralizarea administrativă
 Centralizarea presupune concentrarea tuturor sarcinilor
administrative din teritoriul unei tări în persoana statului, sarcini a
căror îndeplinire este asigurată printr-o administraţie ierarhizată şi
unificată;

 In sistemul centralizării, autoritatea publica centrala ia deciziile si

exercita conducerea, iar autoritătile locale raportează si executa
deciziile primite de la centru.

 În sistemul centralizării administrative unităţile adm-teritoriale nu au

personalitate juridică şi se află în strictă dependenţă faţă de puterea
centrală, limitându-se să execute deciziile acesteia.
 Deconcentrarea administrativă
 Deconcentrarea administrativă - transferul unor atribuţii,
care revin structurilor administrative centrale, unor
instituţii din subordine, care funcţionează în teritoriu.

 Deconcentrarea administrativă repjrezintă deplasarea în

teritoriu a unei părţi importante a activităţii administraţiei
publice centrale.

 Deconcentrarea administrativă - o formă diminuată a

sistemului de centralizare.
 Descentralizarea administrativă
 Principiul descentralizării administrative presupune că o parte
importantă din puterea decizională în materie administrativă să fie
transferată de la administraţia centrală către administraţia locală;

 Descentralizarea reprezintă acel sistem potrivit căruia administrarea

intereselor locale, comunale, săteşti, orasenesti sau raionale se
realizează de către autorităţi liber alese de cetăţenii colectivităţii
respective.

 Autorităţile locale au la dispoziţie, conform prevederilor constituţionale,

mijloace financiare proprii şi beneficiază de putere autonomă de decizie,
acest sistem răspunzând ideii de libertate.
 Autonomia locala este forma moderna de exprimare a principiului
descentralizarii administrative.
 Mediul intern al administraţiei publice:


SCOPUL

OBIECTIVELE

METODE, TEHNICI,
STRUCTURA RESURSELE INSTRUMENTE
 Mediul exstern al administraţiei publice:

 Factori de influenţă directă: cadrul legal, mediul

legislativ, mediul juridic,cetăţenii, situaţia economică,
furnizorii de resurse umane, societatea civilă.

 Factori de influenţă indirectă: factorii politici,

factorii socio-culturali, progresul tehnico-ştiinţific,
evenimentele internaţionale.
 Tehnologia procesului de administrare:

 INTRĂRI ТRANSFORMĂRI IEŞIRI

1.Necesităţi
2. Resurse:
- umane, Bunuri materiale,
Servicii,
- financiare, informaţii
-Informaţionale,
- materiale

47 06/10/21
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu
succes organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernării”

 Administraţia trebuie să caute în permanenţă

alternative la serviciile clasice oferite de către ea,
încheind diferite contracte, implicându-se în diferite
parteneriate de tip public – privat şi folosindu-se de
diferite instrumente, cum ar fi voucherele,
voluntarii şi quid pro quos.

 Managerii profesionişti nu ar trebui să se implice în

toate fazele unui proiect dar trebuie să ofere şi
cetăţenilor şansa de a participa, prin crearea unor
consilii de administrare şi a unor echipe de
management.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu
succes organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Competiţia trebuie să fie prezentă în toate procesele

administraţiei, prin intermediul unor mijloace ca, ofertarea
pentru îndeplinirea anumitor sarcini, competiţie internă între
diferite unităţi administrative şi, nu în ultimul rând, competiţie
în ceea ce priveste furnizarea diferitelor servicii către cetăţeni.

 Agenţiile ar trebui să reducă la maxim numărul de reguli după

care operează. Chestiunile care ar trebui eliminate vizează,
bugetul în linie, fondurile care expiră la sfârsitul anului şi
detalierea excesivă a diferitelor categorii de posturi. Odată cu
eliminarea acestora, organizaţiile respective ar trebui să fie
capabile să se dedice exclusiv unui obiect de activitate clar şi
bine definit.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu
succes organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Evaluarea performanţelor organizaţionale şi a

alocării fondurilor ar trebui să fie bazate pe
capacitatea unei organizaţii de a elabora şi
implementa diferite politici.

 Cetăţenii ar trebui să fie priviţi ca veritabili clienţi.

Acest lucru presupune, posibilitatea ca aceştia să
aleagă, observarea comportamentului lor,
îmbunatatirea calităţii serviciilor oferite, o mai mare
interacţiune între angajaţi şi clienţi, teste de
marketing şi oferirea formularelor pentru sugestii.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu
succes organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Administraţia nu ar trebui să fie capabilă doar să

utilizeze niste fonduri, ci să fie capabilă să le şi
obtină, cu ajutorul diferitelor taxe de utilizare,
diferitelor fonduri care se pot constitui şi cu
ajutorul unor centre interne profitabile.

 Administraţia nu ar trebui să se limiteze la a furniza

anumite servicii conform aşteptărilor clienţilor ci ar
trebui chiar să încerce să prevină apariţia unor
necesităţi precum măsuri de prevenire a incendiilor,
reciclare, campanii antifumat şi administrare
regională.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu
succes organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Institutiile centralizate ar trebui să treacă printr-un proces de

descentralizare, controlul ierarhic urmând să fie înlocuit cu o
administrare proprie, cu lucrul în echipă, dezvoltarea unor
procese de management participativ, îmbunătăţirea calităţii şi
programe pentru pregătirea şi perfecţionarea pregătirii
angajaţilor.

 Administraţia nu ar trebui să îsi atingă obiectivele stabilite

prin intermediul proceselor de comandă şi control ci ar trebui
să încerce un proces de restructurare pe baza principiilor de
piaţă. Posibile modalităţi ar fi, asigurările de sănătate, diferite
subvenţii pentru anumite investiţii şi emiterea unor titluri de
valoare.
 BIBLIOGRAFIE
Platon M., Administrația public, Chișinău,2008.
Sîmboteanu A.,Teoria Administraţiei Publice. Suport de Curs.
CEPUSM. Chişinău 2008.
Matei A., Analiza sistemelor administraţiei publice, ed. Economică,
Bucureşti 2003,
Şaptefraţi T., Centralizarea și descentralizare în administrația publică. În
materialele Conferinței științifico-practice cu participare
internațională: Teoria și practica administrației publice, ediția
anului 2012: din 23 mai 2012. Chișinău, 2012.
Şaptefraţi T., Abordări teoretice ale organizării în sectorul public. În:
Administrare Publică, Revistă metodico-ştiinţifică trimestrială, nr.2,
aprilie-iunie, 2016, p.11-18.