MINISTERUL AGRICULTURII DEZVOLTĂRII

REGIONALE ȘI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

DISHOMEOSTAZIILE CALCIULUI

A efectuat: Melnic Sabrina-Emilia

Studentă anul II grupa I
Facultatea de Medicină
Veterinară

A verificat: Rotaru Ana

 Cuprins:
GENERALITĂȚI
ROLUL CALCIULUI
HIPERCALCEMIA
HIPOCALCEMIA
HIPERPARATIREOZĂ
BIBLIOGRAFIE
Generalități

Homeostazia (din limba greacă, hómoios = aceeași, și stásis = stare) reprezintă în

biologie proprietatea unui organism de a menține, în limite foarte apropiate,
constantele mediului său intern. În mod general, din puncte de vedere multiple,
homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru static al
condițiilor inițiale.

Dishomeostazia reprezintă procese patologice tipice integrale apărute la acţiunea

factorilor patogeni endogeni sau exogeni şi se caracterizează prin dereglarea
anumitor procese la nivel celular, de organ şi integral.

Dishomeostaziile electrolitice elcctroliţii joacă rol esenţial în activitatea vitală a

organismului, fapt care impune o reglare strictă a homeostaziei acestor elemente şi
care atribuie dishomeostaziilor electrolitice importanţă vitală. Din cele mai
importante procese vitale, în care participă electroliţii este menţinerea echilibrului
hidric între diferite compartimente ale organismului şi a osmolarităţii umorilor,
menţinerea echilibrului acido-bazic, asigurarea funcţiei celulelor excitabile
(neuronilor şi miocitelor), participarea în metabolismul substanţelor nutritive ş.a.
 Rolul calciului

-Contribuie la reglarea batailor inimii si, implicit, are un rol important in functionarea optima a miocardului. De
asemenea, regleaza presiunea arteriala;
- Contractia musculara;
- Are un rol important in coagularea sangelui, intervenind in mai multe etape diferite ale acestui proces;
- Este un mineral responsabil de activarea unor enzime;
- Este cel care determina raspunsul celular ca urmare a schimbarilor hormonale;
- Permeabilizeaza membranele celulare pentru a permite trecerea ionilor; astfel, se poate spune despre calciu ca ajuta
plasmalema (membranele celulare) de a-si indeplini principalul rol, acela de a transporta substantele. Printre
substantele transportate cu ajutorul calciului se mai numara si monozaharidele, nucleotidele si aminoacizii. Asta
inseamna ca acest mineral are o contributie notabila in absorbtia in organism a nutrientilor si in transportul acestora
catre organe;
- Influenteaza in mod direct cresterea sau scaderea nivelului unor hormoni precum sunt cei tiroidieni, fiind astfel
responsabil si de functionarea normala a sistemului endocrin;
- Calciul poate influenta semnificativ si starea de sanatate a unghiilor, a pielii si a parului, dar si aspectul acestora;
-Are un rol important si in intarirea sistemului imunitar, facand organismul puternic in fata infectiilor si capabil sa se
vindece;
-Este esential pentru sanatatea danturii si a oaselor, avand un rol important de sustinere pentru structura scheletica;
- Conform cercetarilor din ultimii 20-30 de ani, calciul are un rol important si in reducerea riscurilor de aparitie a mai
multor tipuri de cancere, printre care se numara cancerul de colon, cel rectal si cel de prostata.
Hipercalcemia

Hipercalcemia reprezintă creşterea concentraţiei de calciu în plasma

sanguină peste 5,3 mEq/I (sau 2,5 mmol/1). Hipercalcemia poate fi primară
şi secundară.Hipercalcemia primară (idiopatică) reprezimă afecţiuni
congenitale, care se manifestă la copii prin anorexie, vomă, retardarea
creşterii somatice. Pronosticul de viaţă este nefavorabil.

Patogenia. Cele mai importante mecanisme patogenetice ale hipercalcemiei

se referă la modificările metabolismului acestui element şi anume:
1) resorbţia intensă a ţesutului osos;
2) intensificarea absorbţiei intestinale a calciului;
3) micşorarea excreţiei renale a calciului.
Cauzele hipercalcemiei secundare sunt:
1) aport exccsiv de calciu în organism (inclusiv şi în formă de
preparate medicamentoase);
2) distrucţia intensă a ţesutului osos (în caz de metastaze, în
tumori maligne primare, leucoze, sarcoidoză);
3) producerea excesivă de parathormon (tumoarea hormonal
activă a glandelor paratiroide);
4) hipervitaminoza D;
5) hipertireoza;
6) acidoza;
7) producerea excesivă de glucocorticoizi (sindromul Iţen- ko-
Cushing);
8) imobilizarea la pat de lungă durată.
 Letargie
Simptome:
Dificultăţi de concentrare
Dureri de cap
Palpitaţii
Oboseală
Aritmie
Dureri de stomac
Dureri lombare
Constipaţie
Lipsa poftei de mâncare
Greaţă sau/şi vărsături
Crampe abdominale
Sete excesivă
Iritabilitate
Urinare frecventă
Pierderi temporare de
Dureri de oase
memorie
Slăbiciune musculară
Urină tulbure sau închisă la
Depresie
culoare
Confuzie
Absenţa transpiraţiei
Ceaţă cerebrală
Hipocalcemia

Hipocalcemia reprezintă micşorarea concentraţiei de calciu în sânge mai

puţin de 4,5 mEq/1 (sau 2,3 mmol/1).

In patogenia hipocalcemiei sc pot desemna următoarele mecanisme

principale:
1) micşorarea resorbţiei ţesutului osos (şi respectiv fixarea intensă a
calciului în schelet);
2) micşorarea absorbţiei calciului în intestinul subţire;
3) creşterea excreţiei renale a calciului.
Simptomele hipocalcemiei

Nivelul calciului in sange poate fi moderat scazut fara sa provoace

simptome. In cazul in care nivelurile de calciu sunt scazute timp
indelungat, pot sa apara pielea uscata cu scuame, unghiile friabile si parul
aspru. Crampele musculare care implica spatele si picioarele sunt, de
asemenea, frecvente. In timp, hipocalcemia poate afecta creierul si poate
determina simptome neurologice sau psihologice precum confuzia,
pierderile de memorie, delirul, depresia si halucinatiile. Aceste simptome
dispar daca nivelul calciului este readus la normal.

Un nivel extrem de scazut al calciului poate determina furnicaturi

(adeseori, la nivelul buzelor, limbii, degetelor si picioarelor), dureri
musculare, spasme musculare la nivelul gatului (care determina dificultati
in respiratie), intepenire si spasme musculare (tetanie), convulsii si ritm
cardiac anormal.
Cauzele hipocalciemiei sunt:
1) aportul excesiv de acid oxalic cu alimentele;
2) hipofuncţia glandelor paratiroide, inclusiv
pseudohipoparatireoidismul sau nefropatia Fanconi (boală
ereditară, caracterizată prin areactivitatea tubilor renali la
parathormon);
3) leziunea tubilor renali (insuficienţa renală);
4) micşorarea ereditară a sensibilităţii ţesutului osos către
parathormon (osteoscleroza Alberts-Schenberg);
5) leziunea sau extirparea glandelor paratiroide;
6) hipersecreţia dc calcitonină (de exemplu, în tumori ale
glandei tiroide);
7) alcaloza;
8) perioada de creştere şi dezvoltare la copii;
9) graviditatea.In cazuri rare hipocalccmia se poate dezvolta în
pancreatita acută şi la micşorarea concentraţiei magneziului în
sânge (hipomagneziemie).
Hiperparatireoză

În hiperparatireoză se intensifică diferenţierea osteoblaştilor în osteoclaşti,

se inhibă procesul invers- diferenţierea osteoclaştilor în osteoblaşti, scade
activitatea osteoblaştilor. În consecinţă ţesutul osos pierde calciul. Se
dezvoltă osteodistrofia fibroasă: oasele devin moi, ţesutul osos se substituie
cu cel fibros. În acelaşi timp în plasma sanguină scade concentraţia de
fosfor anorganic. Se intensifică absorbţia calciului din intestine şi
reabsorbţia acestui element în rinichi. Toate acestea conduc la formarea şi
sedimentarea sărurilor de calciu - fosfaţilor şi carbonaţilor - în căile urinare
cu formarea de concremente.
Bibliografie

https://www.secom.ro/articles/cat-de-important-este-calciul-pentru-sanatate-afla
-totul-despre-rolul-acestui-mineral
FIZIOPATOLOGIE MEDICALA Vol. INOZOLOGIA GENERALĂPROCESE
PATOLOGICE TIPICEVasile Lutan, Chişinău 2002
https://www.csid.ro/boli-afectiuni/hipercalcemia-simptome-tratament-17845564
/
https://
www.reginamaria.ro/articole-medicale/hipocalcemia-semne-simptome-diagnostic
-tratament