Etica profesională

Balțat Lilia,
dr., conf. univ.
Tema: Etica- etimologie, definiții,
precizări conceptuale.

1. Etica profesională ca ştiinţă şi

disciplină de studiu
2. Caracteristici ale normelor morale
3.Principiile fundamentale ale eticii
4. Funcţiile eticii
Competențe:

• să definiți conceptul de etică, morală, deontologie;

• să descrieți etapele de dezvoltare ale eticii;
• să analizați tipurile de norme morale;
• să estimați rolul funcţiilor eticii;
• să anticipați problemele legate de comportamentul etic
în activitatea profesională;
• să preveniți consecinţele propriului comportament;
• să proiectați metode de dezvoltare a comportamentului
etic pentru viitorii specialişti.
Cuvinte-cheie: etică, morală,
deontologie
 1. Etica profesională ca ştiinţă şi disciplină de studiu

Etica profesională este un domeniu independent al

ştiinţei despre etică şi studiază bazele moralei
profesionale, explică specificul realizării principiilor
morale generale în sfera muncii, descoperă funcţiile şi
specificul subiectelor, principiilor şi categoriilor etice.
Etica profesională studiază specificul activităţii morale a
profesionistului şi relaţiile sale morale în mediul
profesional, pune bazele etichetei
care constituie reguli de comunicare specifice, maniere de
comportare, norme de conduită în societate.
Etica (din grecescul  ēthos - datină,
obicei)
este una din principalele ramuri
ale filosofiei și poate fi numită
știința realității morale.
Etica se ocupă cu cercetarea
problemelor de ordin moral.
 Etica este ştiinţă a comportamentului,
moravurilor; studiu teoretic al
principiilor care guvernează problemele
practice, iar morala este totalitatea
mijloacelor pe care le folosim pentru a
relaţiona în societate, ansamblul
prescripţiilor concrete adoptate de
către agenţi individuali sau colectivi.
 Etica este ansamblul regulilor de
conduită acceptate de către o
comunitate anumită, reguli care sunt
fundamentate pe distincţia dintre bine şi
rău,
morala este ansamblul principiilor de
dimensiune universal-normativă
(adeseori dogmatică), bazate pe
distincţia dintre bine şi rău.
 În mediul profesional, termenul
preferat este cel de etică.
În limbajul comun, termenul morală
este în special legat de viaţa privată.
Respectăm morala în viaţa privată şi
etica în viaţa publică.
Deontologia - ansamblu de reguli
comportamentale după care se ghidează o
organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a
acesteia, instanţa de elaborare şi aplicare a
acestor reguli fiind organizaţiile profesionale.
Moralitatea este un ideal în sensul normativ
al termenului ideal, exprimă ceea ce ar trebui
să facem sau ceea ce nu ar trebui să facem,
binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi.
Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază
morala ca pe una dintre cele mai importante
laturi ale existenţei umane şi sociale, în
acelaşi timp, etica este şi o disciplină
ştiinţifică, deoarece sunt elucidate două
grupuri de probleme:
1) probleme teoretice ce se referă la natura şi
esenţa moralei;
2) probleme ce ţin de modul în care ar trebui
să procedeze omul,după ce principii şi norme
să se conducă în viaţă.
 Etica elucidează astfel de domenii
cum ar fi:
- axiologia etică care se ocupă de
problemele binelui şi răului;
- deontologia etică studiază
problemele fişei de post;
- fenomenologia etică are în vizorul
său morala unei societăţi sub aspect
sociologic şi istoric
 Pentru a se constitui, o ştiinţă are
nevoie de anumite metode de cercetare
care să conducă la rezultate adecvate.
Pe parcursul dezvoltării eticii un rol
deosebit 1-a avut metoda speculativă,
care considera că legile morale existau
până la apariţia fiecărei generaţii de
oameni, le interpreta ca fiind ceva
înnăscut, ca ceva de la început dat,
atribuindu-le adeseori o origine supra
naturală.
Filozoful D.Gusti considera că prin
analiza faptelor obţii experienţa de
a afla în ce constă morala, te poţi
ridica până la formularea legilor
cauzale ale moralităţii. În etică
trebuie să porneşti de la realitatea
morală, deoarece faptele morale
alcătuiesc realitatea morală.
 2. Caracteristici ale normelor morale
Normele morale arată ce trebuie să facă
sau să nu facă, cum trebuie să fie sau să nu
fie subiectul conştient pentru ca rezultatele
comportamentului manifestat să fie
apreciate ca bune sau ca rele. Normele de
conduită au existat în toate timpurile (date,
obiceiuri,legi); acestea s-au transmis, prin
educaţie, din generaţie în generaţie.
 Norma morală reprezintă: un model
prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii
societăţii; un standard, etalon de
comportament social.
Normele, se elaborează prin două modalităţi:
- neorganizat (neinstituţionalizat): spontan,
difuz (obiceiuri,tradiţii);
- organizat (instituţionalizat): de către
organizaţii, instituţii, agenţii specializate.
Normele având ca scop reglementarea
normativă şi integrarea socială:
- crează un sistem de drepturi şi obligaţii,
interdicţii în diferite contexte sociale;
- asigură cadrul normativ pentru ordinea
juridică şi cea socială;
- permit rezolvarea şi evitarea conflictelor;
- indică ceea ce ar trebui să fie într-o
societate (nu ceea ce este);
- nu stabilesc puncte, reguli normative, ci
constituie o „arie" în cadrul căreia sunt
permise şi limite de variaţie.
 Normele morale se clasifică :
1.Norme generale (universale):
sunt prezente în toate tipurile de comunităţi
umane, au durabilitate în timp şi influenţează
toate activităţile umane (cinstea, demnitatea,
sinceritatea, loialitatea, generozitatea).
2. Norme particulare: au atribuţie la unele
comunităţi umane determinate, vizând activităţi
particulare [normele vieţii de familie,cele specifice
anumitor activităţi profesionale (medici, avocaţi,
profesori, sportivi, economişti etc.)].
 3.Norme speciale:se manifestă în
cadrul unor grupuri restrânse şi
uneori cu ocazii speciale (norme de
protocol, codul manierelor elegante,
reguli de etichetă în afaceri etc.).
 Normele pot fi formulate:
- ca imperativ categoric indică ce trebuie să facă
oricine, oricând şi oriunde într-o anumită situaţie
(arată ce este obligatoriu să facem sau să ne
abţinem să facem).
- ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil
(ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem
în anumite situaţii. O normă poate să conţină
interdicţii;permisii (Poţi să nu te supui
ordinelor,dacă ele încalcă drepturile omului) sau
obligaţii (Tine-ţi promisiunile!)
Normele morale sunt norme sociale
ce reglează comportamentul omului
în societate, relaţiile omului cu
semenii săi şi cu sine.
3. Principiile fundamentale ale
eticii.

În etică se disting
principii fundamentale
şi principii particulare.
 Se disting trei principii fundamentale:

1) principiul renunţării este propriu mai multor tipuri

istorice de morală: budistă, creştină, stoică. Acest
principiu vizează renunţarea la ordinea reală şi la cea
normativ valorică a colectivităţii;
2) principiul individualismului este un principiu al raţiunii
de afirmare a individului împotriva celorlalţi şi împotriva
colectivităţii;
3) principiul colectivismului este principiul oricărei morale
şi moralităţi, deoarece omul este o fiinţă socială, el
trăieşte în colectiv şi în diverse forme de colectivitate şi de
comunitate umană.
 4. Funcţiile eticii:
1. Cognitivă (de cunoaştere) - este funcţia principală,
deoarece celelalte funcţii nu pot fi realizate adescent
decât cu condiţia realizării ei. Această funcţie se poate
realiza pe 3 trepte succesive:
• Descriptivă: - sistematizarea datelor vieţii morale,
relaţii morale sau virtuţi morale.
• Analitico-sintetică - presupune o analiză a conexiunilor
interne şi externe ale diferitelor fenomene morale,
pleacă de la o analiză globală şi descoperă toate
componentele morale specifice.
• Explicativă - factorii care explică geneza, structura,
tipurile, pro-gresul moral şi perspectivele acestui
progres.
2. Normativă sau Axiologică (valorile) - este funcţia care
include un şir de modalităţi de realizare cum ar fi.
• Neutralitatea sau obiectivismul ştiinţific, având pretenţia
că descrie şi explică faptele pure fară să ecranizeze
puritatea cu posibile aprecieri ale ei.
• Estetismul amoral - reprezintă o variantă mai subtilă a
neutralităţii.
• Pluralismul moral, prezent în doctrinele eticii care
selectează doar valori morale pozitive, doar formele
binelui, ignorând variantele răului.
• Dogmatismul etic este orientarea dogmatică ce
reprezintă sfera valorilor, a faptelor ce stârnesc dorinţa,
ţine de necesitate, ţine de noţiunea trebuie pentru că
trebuie.
3. Persuasivă (de convingere) - această
funcţie se realizează în discursul etic, prin
realizarea primelor două funcţii.
4. Funcţia educativă (este dezvăluită de Platon
şi Aristotel), antrenează direct respectul şi
practicarea lui, cunoaşterea binelui având un
efect educativ.
Potrivit lui Aristotel moralitatea indivizilor are
două surse:• cunoaşterea binelui;
• experienţa repetată şi fixată în obişnuinţă.
 Educaţia nu doar este un mijloc de formare a cunoştinţelor, dar
şi modalitatea de a pregăti omul de mâine, explicând funcţiile
educaţiei:

1. Funcţia de selectare şi transmitere a valorilor de la societatela

individ.
2.Funcţia de dezvoltare a potenţialului biopsihic al omului.
3.Funcţia de pregătire a omului pentru mediul social.
4.Funcţia cognitivă (cunoaştere).
5.Funcţia axiologică, de valorificare a totalităţii factorilor educativi
(grădiniţa, şcoala, familia) şi acţiunea diferiţilor agenţi care
acţionează prin intermediul acestor factori (corpul didactic,
părinţi,grupul, colectivul de elevi).
Activităţi: de implicare:
1. Expuneţi dificultăţile legate de
comportament lipsit de etică.
2. Menţionează cine a fost cei care te-
au orientat spre un comportament
etic;
3. Redaţi etapele de evoluţie ale eticii.
Activități de informare:
1.Explicați și argumentați 5 formulări ce
descriu funcțiile eticii.
2. Distingeți obiectul de studiu al Eticii
profesionale.
3.Stabiliți interdependența dintre etica
profesională, deontologie și moralitate.
Reprezentați pe axa cronologică care ar fi
ordinea apariției în societate a:
1.eticii profesionale,
2.deontologie
3.moralității
1. 2. 3.
etica profesională deontologie moralitate
Activități de comunicare:
1. Determinați valențele formative
ale funcțiilor eticii.
2. Explicați principiile fundamentale
ale eticii și distingeți principiul ce
considerați influența societății
actuale.
Expuneți-vă asupra importanței
comportamentului etic la locul de
muncă/ societate.